3,144 matches
-
secretar al Secției de literatură pentru copii și tineret a Asociației Scriitorilor din București. Volumul de debut, Timpul stă în loc? (1949), este o culegere de versuri, direcție în care P. nu va persevera, în pofida unei reale aplecări spre identificarea zonelor lirismului cotidian, prin recuperarea cu talent a limbajului și a perspectivei infantile. În schimb, va scrie numeroase compoziții în proză, de dimensiuni diferite, excelând la maturitate în domeniul prozei scurte, unde reușește să capteze farmecul inefabil al lumii aflate la granița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288653_a_289982]
-
pe dealuri (1976) și Transplantul de albastru (1976), trădează o structură eminamente romantică, spontaneitate și capacitate retorică. A. stăpânește verbul și nu doar atât, îl domesticește și îi insuflă o sensibilitate poetică și un dramatism care se transmit uneori cititorului. Lirismul nu e confesiv, ci spectaculos, poemele (majoritatea de dragoste) au o armonie formală desăvârșită. Versificând cu ușurință, poetul adoptă poze și se lasă deseori furat de inspirație. Abandonându-se unei atitudini grav sentimentale, el reface un univers tradiționalist fixat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
ce îi determină modul de a exista și reprezentările, orientând-o spre o poezie de flăcări înalte și exaltări pluriforme. Un vers ca „Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe” punctează prin familiarul „nu știu” natura spontană a lirismului, poeta fiind parcă o voce a lucrurilor, într-o rostire închegată din simultaneități, unificând iubire și maladie, maternitate și aprehensiune a morții, cotidianul și ritmurile eterne. Efervescența, mobilitatea, gesticulația retorică, iluminările nu pot disimula anxietățile, nici răsucirile lăuntrice, spaimele, nostalgiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
și aprehensiune a morții, cotidianul și ritmurile eterne. Efervescența, mobilitatea, gesticulația retorică, iluminările nu pot disimula anxietățile, nici răsucirile lăuntrice, spaimele, nostalgiile acute; însă, spre deosebire de lirica feminină de până atunci, nu șoaptele, nu suavitățile, nu resemnarea sunt caracteristice. Tumulturile acestui lirism, cu urcușuri spectaculoase, accentele în notă socială activă, revoluționară chiar, coborârile în mâhnire, toate comportă trăsături aspre, energice, într-o notă, s-ar spune, masculină. Simbolizare a verticalității, muntele e punct de observație spre zări, spațiu de meditație și nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
îngeri, halucinații), ciclul Spital fixează experiențe cărora neliniștile, introspecția și proiectarea în dramele altora le imprimă un tragism răscolitor. Poeme ca Febră, Solii pământului, Păsările devin veritabile documente existențiale, psihologice și etice, despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica atât de feminină, însă fără pic de dulcegărie”, un vers „sugerând mai mult decât spune în esență”. Un panteism învăluitor colorează atitudinea lirică, dând suflu ideii de continuitate, integrarea în natură până la contopire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
percepția automatizată. În volumele Calul cu ochi albaștri (1981) și Steaua lui Ciuboțel (1981) strategiile narative nu se schimbă, dar intervine o nuanțare psihologică și morală a lumii copilului. În Pantalonia - țara piticilor (1989), compusă cu o fantezie sclipitoare, cu lirism și cu o desfășurare epică rapidă și plină de surprize, dimensiunile spațiului „real” sunt micșorate de două ori, acesta fiind populat cu pitici și cu pui de pitici. Din punctul lor de vedere sunt prezentate dragostea, prietenia, viața, moartea, valorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
periodice: călătoria, sentimentul exilului perpetuu, fluiditatea și inconsistența lumii, natura ca paradis insondabil, revelat în clipele privilegiate, rătăcirea și ratarea, predestinarea, fragilitatea umanului. Deschiderea către sinestezie, către corespondențele tainice care cosmicizează senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
proprii; înregistrări audio - video; prezentatrea unor autori sau a unor opere literare. La clasa a VIII-a elevii au avut de realizat un portofoliu la genul liric, la opera lui Mihai Eminescu: I. La clasa a VIII -a (semestrul I): Lirismul eminescian. Conținut: date biografice (relevante pentru tematica aleasă); prezentarea schematică a operei eminesciene; poezia despre natură și iubire: specific, opere incluse, teme, motive, aprecieri critice; prezentarea câtorva dintre crațiile lirice (studiate la clasă sau prin lectură particulară). Realizare - fișe, biografie
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
regatul muribund urma să devină o republică a literelor? Ar fi însemnat să-și fi pierdut cu totul simțul realității. În asemenea pasaje, prefer să observ șarja, specifică temperamentului autorului, oricând gata să sacrifice "seriozitatea" scrobită a unei ipoteze de dragul "lirismului" alteia. Eu unul cred că în toată această poveste, a adeziunii călinesciene la programul comunist, nu trebuie pierdută din vedere o latură esențială a spiritului său: histrionismul. Scriitorul era o fire sucită, asta e clar. Prin urmare, imaginația sa își
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cei care au urcat, prin strădanie sârguincioasă, treptele inițierii, numai cei al căror ochi lăuntric al minții a început să se deschidă - numai aceștia pot primi lumina învățăturilor sacre. Similar, poezia lui Mircea Ivănescu își disimulează, prin orice mijloace, natura lirismului, pentru ca numai cititorii inițiați de poezie să o descopere. În termenii teoriei literare, unui astfel de mod de înțelegere a literarității poetice i se potrivește ca o mănușă conceptul de secretivitate, pomenit deja mai sus, din A citi, a reciti
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2014, corespondența integrală a autorului: vezi Ion D. Sîrbu, Opere. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, vol. I, Corespondență, vol. II, ediție îngrijită, cronologie și note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea. 16 Virgil Nemoianu, "I. D. Sîrbu: satira și lirismul", cuvânt introductiv la volumul Ion D. Sîrbu, Traversarea cortinei, ed. cit., p. 6. 17 "Ion D. Sîrbu către Virgil Nemoianu, Craiova, 5 iunie 1984", în vol. Traversarea cortinei, ed. cit., p. 282. 18 "Ion D. Sîrbu către Virgil Nemoianu, Craiova
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ion D. Sîrbu către Ion Negoițescu, Craiova, 7 iulie 1982", în vol. Traversarea cortinei, ed. cit., p. 79. 35 "Ion D. Sîrbu către Mariana Șora, Craiova, 25 ianuarie 1989", în op. cit., p. 519. 36 Virgil Nemoianu, "I. D. Sîrbu: satira și lirismul", în op. cit., p. 12. 37 "Iubite Virgil Nemoianu", "Bunule, ne-bunule Nego", "Mănăstire într-un picior, dragă Nego cel șchiop", "O, du liber-lieber Nego (der Augustin kommt nach...)", "Senilissime (la noi așa se scrie corect "Serrenissime") Nego" etc. Uneori pune în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Literatura lui va ilustra un oportunism imperturbabil, angajat publicistic și editorial în trena tuturor regimurilor politice: legionarism, dejism, ceaușism. Prima carte a lui P., Cartea rănilor, apărută în 1946, este prezentată de Editura Casa Școalelor ca o expresie a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul drept un reprezentant al generației tinere care a rupt tăcerea și s-a alăturat cu versul său eforturilor de înnoire a țării. Poemul inaugural este intitulat chiar Cântec de țară, tonul declarativ, emfatic și hiperbolizant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
în mediul rural au constituit o completare extrem de utilă la "școala vieții" ei ... pentru că a venit în contact cu lumea satului românesc ... cu cealaltă jumătate a populației țării ... care, oricât am blama-o ca nivel scăzut de civilizație, își are lirismul său aparte și virtuțile sale de necontestat. Asemenea virtuți ... așa cum arătam undeva mai sus ... l-au determinat pe Spiru Haret ... vestitul ministru al învățământului în anii trecerii dintre secolele 19 și 20 (ce și-a trăit copilăria într-un sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Radiosfera“, 20 mai 1977, ora 11,50 15. O umbreluță galbenă Poate mă gândesc - câți alții sau altele n’o fac? - la niște ochi de păpădie, vorba cântecului, deși reciproca nu pare valabilă, eu avându-i albaștri. Dar să las lirismul și să păstrez doar un termen al figurii de stil: păpădia. Pe care cineva mi-o lăuda ca salată; până nu mi-a fost foame nu l’am crezut: o oarecare buruiană... dar atunci am Încercat-o și-o spun
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca vestitul templu din Madura. Aceasta a fost epoca de înflorire a miniaturii indiene. Pentru unii străini care vin în India, Mausoleul Taj Mahal reprezintă o culme a artei indiene; fără îndoială că acest monument extraordinar are multe elemente indiene: lirismul, puritatea Indiei; și totuși, Taj Mahal-ul este frate bun cu Alhambra din Grenada, expresia ideilor și sentimentelor islamismului iluminat: aceeași marmoră strălucitoare, aceeași cupolă aeriană, atârnată până de cer prin fire nevăzute, aceeași pasiune pentru proporții, aceeași somptuozitate a materialului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
porumbei (Chermeza vânătorilor). În ciuda diversității tematice - romanul Domnul Marius și Doamna cea mică (1995) e o călătorie aflată nu sub imperiul fantasticului, ci al straniului, o călătorie inițiatică -, unitatea tonului prozatorului este evidentă: o voce discretă, melancolică, încărcată de un lirism de bună calitate. SCRIERI: Un pahar de cinzano, Bucuresti, 1969; Domnul Marius și Doamna cea mică, postfață Gabriel Alexandrescu, București, 1995; Urma scapă turma, București, 1997; Conspirația inocenților, București,1999. Traduceri: G. Medvedev, Adevărul despre Cernobâl, București, 1992; Burton E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
apoi iarăși împingîndu-le spre crescendo. îmi plăteam însă, aproape de fiecare dată, încîntarea cu un efort suplimentar de atenție, căci nu era prea ușor să-i urmărești firul raționamentelor printr-o cortină de vegetație verbală luxuriantă și permanent înfiorată de un lirism furtunos. Nu știam niciodată în ce măsură perorațiile sale sînt spontane, cum păreau, nici dacă scrisorile „tipărite” într-o „caligrafie vioaie”, cu literă aplecată spre dreapta și cu numai patru-cinci cuvinte pe rînd ori bătute la o mașină cu literă minusculă, rareori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
național ; se poate prevedea că inițiative de același gen vor fi luate și acolo. În astfel de cazuri, munca etnologului își schimbă complet natura. Înainte, indigenii lucrau pentru el : acum, el lucrează pentru dînșii. Aventura aureolată de poezie și de lirism face loc unor cercetări austere în biblioteci, studierii laborioase a arhivelor pentru a alimenta dosarele unei cauze și a-i furniza acesteia mijloace legale. Birocrația și procedura elimină pitoreasca „muncă de teren” sau cel puțin îi schimbă spiritul. Etnologii francezi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și interpretări literare (1975), lui Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, G. Bacovia, Liviu Rebreanu ș.a.; cu toate că interpretul se mulțumește prea adesea cu simplul montaj de citate critice, câteva interstiții din acest covor livresc dau la iveală un lirism reținut și o bună intuiție exegetică. Un parcurs similar îl va avea și poezia lui U. Inițial sub influența lui G. Tutoveanu și a lui Mihai Codreanu, ea se va îndrepta treptat către modernismul interbelic, arătându-se permeabilă la ecouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
drumuri, București, 1977; Bacovii, București, 1982; Cartea cu dragoste, București, 1985; Urmările, București, 1987; Cronică de memorii, pref. Nicolae Oprea, Pitești, 1998. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 166; Ulici, Prima verba, II, 70-73; Constantin Hârlav, „Bacovii” de Miron Cordun. Lirism existențial, ARG, 1982, 9; Nicolae Manolescu, Umilința și orgoliul, RL, 1983, 9; Miron Cordun, ARG, 1986, 11; Dicț. scriit. rom., I, 657-658; Silvestru D. Voinescu, Creația și cercetarea - la ele acasă. Poetul Miron Cordun (1935 - 1997), „Cultura” (Pitești), 1999, 3-4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian. Curgerea vremii însăși devine laitmotiv, surdinizând și „complicând” treptat limbajul poeziei. Livrescul și alura reculeasă, tandrețea, ce-și asociază vestigii de umor și o anume „frondă” feminină, țin de lirismul reflexiv, modern, chiar dacă inspirația e circumscrisă sferei tradiționale; o manieră evocând, pe-alocuri, gestul ironic sau autopersiflant, prin care mai adesea își asumă sau înfruntă lumea poetele din spațiul pravoslavnic. Poeta exersează un răstimp - menționabil - și comentariul critic, deconspirându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
Luceafărul). Despre G. Coșbuc D.-G. a scris, în 1897, un studiu amplu (Poetul țărănimii), care a însemnat consacrarea poetului ca valoare de primă mărime în literatura română. Mijloacele de analiză au evoluat aici, devenind mai subtile. Mai receptiv la lirismul lui Coșbuc decât la cel eminescian, criticul reconstituie universul „poetului țărănimii”, văzându-l ca pe o vastă epopee a unei comunități etnice și sociale, cu tradiții, ritualuri și mituri specifice, cu o străveche și imuabilă concepție de viață. Explicațiile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
CNT, 1992, 11; Ioana Pârvulescu, Natură moartă cu poem, CNP, 1992, 12; Ioan Moldovan, „Euphorion” în doi poeți, F, 1992, 3; Cristian Moraru, Despre gustul amar al memoriei, CNP, 1992, 16; Al. Cistelecan, Poezia nonșalantă, LCF, 1992, 18; Nicolae Oprea, Lirismul „obiectelor mișcate”, VTRA, 1992, 10; Nicolae Manolescu, Obiecte sentimentale, RL, 1993, 5; Diana Adamek, Miniaturi pe teme date, TR, 1993, 11; Ruxandra Cesereanu, Stări sufletești fragile, ST, 1993, 3-4; Cornel Regman, „Lucruri simple sau Echilibrul instabil”, JL, 1993, 13-16; Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
trecutului asupra epocii contemporane. Poemele din volumul Marea transparență se alcătuiesc într-un univers în care aerul e încărcat de îngeri, „sămânță se naște din abur”, „pe un nor călătorim”, iar cuvântul „se-așază pe inimă suav”. Natură vizionara a lirismului și aspirația spre transcendență, care se insinuează și în raporturile cu limbajul poetic, sunt definitorii pentru poezia să: „A trebuit să-nvăț acel grâi pământesc/ întreb piatră și ea nu-mi răspunde/ întreb mierla și ea tace/ nedumerita/ Norul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]