161,480 matches
-
ci doar un titlu mare, pe (cred) prima pagină: "Fiecărui bucureștean îi revin 4 mm de bibliotecă". Bună treabă - îmi (pardon de stilul autoreferențial) zic. Să ai undeva (și să știi că e numai a ta) fie și o singură literă dintr-o carte (cam asta ar însemna 4 mm˛) - de pildă un "f" din Odiseea sau un "ă" din Geniu pustiu, ba chiar un "x" din învățați limba franceză fără profesor - nu e de colea...". La tema A fi sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
formatul coloanelor se potrivea cu cel din Scînteia. Cuvîntarea era preluată, în plumbul originar, ca să zic așa, și transferată cu titlu și subtitluri în paginile revistei. Cum pentru Scînteia lucrau tipografii de elită din Combinat, nu prea găseai greșeli de literă. Buchiseala avea loc pe articolele comandate sau produse în redacție. Cu atît mai neplăcută cu cît toată lumea știa că lucrează la fabricarea unui număr mort publicistic. Zeci de perechi de ochi luau parte la această operațiune de îmbălsămare pînă cînd
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
al cuvîntului - marfa fiind în primul rînd obiectul jafurilor, al traficului ilicit, al proxenetismului. Evoluția poate însă fi explicată și direct din sensurile ironice și figurate pe care cuvîntul le are mai de mult (în Dicționarul limbii române - DLR, tomul, Litera M, 1965-1968, sînt înregistrate mai multe; de exemplu marfă bună "se spune, depreciativ, despre un om șmecher sau imoral"). Oricum, evoluția semantică - explicabilă poate și prin elipsă (din marfă bună) - e marcată de obicei de o intonație specifică, exclamativă. Între
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
întîi, iată povestea gen "revoluție-evoluție" a unui spectacol "teatru-studio" inspirat din avangarda literară română, spectacol intrat "în legendă" înaintea premierei oficiale (ca pe timpurile mult hulite...): Actul I - reprezentații în Sala Radu Stanca a Departamentului de Teatru din cadrul Facultății de Litere Cluj în prezența studenților, a cîtorva oameni de cultură invitați privilegiați. Actul II: mai 1999: spectacolul "călătorește" la New York și e prezentat publicului la Centrul Cultural Român împreună cu alte manifestări susținute de artiști clujeni: La New York, succesul e fără cusur
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
mi-o produce scrisul meu, sau tot ceea ce am făcut în afara școlii. - Pentru dumneavoastră știu, cunoscîndu-vă biografia, că au existat mai multe chemări, mai multe ispite către anumite domenii. V-ați așezat în cele din urmă în acest loc al literelor. Vă încearcă, cumva, părerea de rău că n-ați apucat pe un alt drum? - Sigur că am rămas cu nostalgii. Fără îndoială. Pentru că, așa cum știți, cum am spus-o în repetate rînduri, marea mea vocație, așa mi se părea mie
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
ar fi urmărit altceva decât să arbitreze corect disputa. Atuul său este distanța, în sensul geografic, dar și metodologic al termenului. După cum se știe, Ion Simuț locuiește la Oradea, unde este redactor la revista Familia și conferențiar la Facultatea de Litere. De acolo, din vestul țării, neamestecat în veșnicele controverse ale scriitorilor din București, el vede totul mai dezinteresat și mai clar. Dar nu este vorba doar de o circumstanță administrativ-teritorială. Detașarea face parte din însăși metoda critică a lui Ion
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
să mă opresc în continuare, cu cîteva observații. În DEX (1996), sensul care ne interesează este definit în mod absolut identic în tratarea cuvintelor maică și măicuță: "călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe". În DLR, tomul VI, litera M (1965-1968), primele atestări pentru maică și măicuță sînt destul de tîrzii (pentru ambele, primul autor citat e Creangă); exemplificări mai vechi apar la monahie - termenul "tehnic" folosit de exemplu în Manualul de pravilă bisericească (1851): "Monahul sau monahia nu este
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
e cu atît mai înfricoșat, a continuat să parcurgă Biblia pînă la lecuirea totală". Un mic miracol! E posibil a ne referi și la alte religii care socotesc scrierea un semn palpabil al acțiunii dumnezeiești. Unii ezoterici musulmani cred că literele alfabetului alcătuiesc însuși corpul lui Dumnezeu, iar Brahma poartă o ghirlandă de cincizeci de litere. Altfel spus, Dan Stanca e un autor axat pe spiritualitate. "Cultura fără spirit este ca pîinea fără duh", iată o posibilă deviză a eseistului, extrasă
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
mic miracol! E posibil a ne referi și la alte religii care socotesc scrierea un semn palpabil al acțiunii dumnezeiești. Unii ezoterici musulmani cred că literele alfabetului alcătuiesc însuși corpul lui Dumnezeu, iar Brahma poartă o ghirlandă de cincizeci de litere. Altfel spus, Dan Stanca e un autor axat pe spiritualitate. "Cultura fără spirit este ca pîinea fără duh", iată o posibilă deviză a eseistului, extrasă chiar din cartea d-sale de care ne ocupăm Veninul metafizic. Partea cea mai valoroasă
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
eseistului, extrasă chiar din cartea d-sale de care ne ocupăm Veninul metafizic. Partea cea mai valoroasă a unui text este, prin urmare, în vederile d-sale, acea mișcare lăuntrică, acea decantare și sublimare care consacră toate gîndurile calmului divin. Litera poartă în sine nostalgia originilor, astfel cum lacrima se întoarce către ochiul din care a purces sacrificial. Ținta textului e refacerea unității primordiale. Funcția sa rămîne cea a spovedaniei. Uneori prezența rostirii e înlocuită prin cea a cuvîntului scris, cu
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
după o grevă "spontană" fostul primar general al Capitalei a fost încîntat să cadă la pace cu angajații statului care au declanșat-o, promițîndu-le acestora și din păcate ținîndu-se de cuvînt că nu se vor lua măsuri împotriva lor, în pofida literei legii. * În timp ce dl Băsescu hăituiește buticari, premierul Isărescu se mulțumește să-i mustre pe cei care au falsificat o listă care a luat drumul Monitorului Oficial, listă prin care diferiți datornici ai statului urmează să-și plătească datoriile în produse
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
jur de patruzeci de ani) sunt probabil cei care vor da tonul în poezia românească la începutul secolului douăzeci și unu. Ei au descoperit o nouă sensibilitate, de fapt, au redescoperit sensibilitatea, după ce poeții generației '80, cu umorul lor de studenți la litere, au înmormântat-o în joacă și înmormântată au lăsat-o. Redescoperirea sensibilității nu înseamnă neapărat adoptarea unei atitudini solemne și grave, care să-l facă susceptibil pe cititor. O dovadă o constituie chiar poezia lui Daniel Bănulescu, spectaculoasă risipă de
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Ai moartea înainte pentru a spune ce ai de spus." El ar putea figura ca motto al întregii cărți. Sentimentul sacrului, exprimat difuz în acest poem de dragoste, cristalizează sub forma unei rugăciuni într-o continuare a lui, tipărită cu litere cursive: " Vino și spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta!/ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea;/ nu mai este nici o vlagă în oasele mele./ Rănile-mi miroasă greu și sunt pline de coptură!/ Sunt gârbovit, peste măsură
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
paragină" principiul etic. D-sa e un anticomunist fervent, nedispus a înclina steagul poziției adoptate nici în fața valorilor "consacrate" care au comis compromisuri, nici, cu atît mai puțin, în fața colaboraționiștilor mediocri, care, decenii în șir, au slujit "linia" oficială în literele românești. Constatăm la acest poet-critic o remarcabilă luciditate ce nu poate tolera contrafacerile, indiferent de marca sub care sînt livrate. Conștient că amnezia e un factor nociv, care aduce servicii impostorilor și abuzivilor, Cassian Maria Spiridon nu pierde din vedere
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
întru verb al torționarilor: "Mai toți, în afara onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de stat, editarea operelor legate în piele sau pînză, cu literă de aur pe copertă, excursii în patria sovietică și în întreg lagărul socialist și nu numai și multe alte avantaje și facilități. În tot acest timp, floarea intelectualității românești era închisă în temnițele comuniste și supusă la un regim de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Bogdan Iacovu Romanul Muzici și faze reprezintă debutul editorial al lui Ovidiu Verdeș, lector la Catedra de teoria literaturii a Facultății de Litere din București. Cartea sa era foarte cunoscută înainte de publicare, prin includerea unui fragment într-un manual alternativ apărut la Editura Univers, fragment care a declanșat reacția epidermică (dusă pînă la dimensiunile unui adevărat scandal mediatic) a criticii pudibonde, oripilată de-
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
a comunicat cu glas tare că "Partidu'zice că "Dumnezeu nu există". Poc. Și textul cu răspuns plătit: "Să-i spui lu' Partidu' că e prost!" Așa zicea și mamaie și deci așa era adevărat... Cînd am fost întrebați ce litere din alfabet știm (în clasă - n.n.), în loc de A.B.C. am spus rapid K.G.B.... "Mai lasă măi dracu' de radio că aude ăsta micu și spune pe-afară" (vorba mamei către tată - n.n.)". Constantin Ciprian Pața, de 17 ani, din Vatra
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
și el la Sf. Sava, avîndu-l profesor de gramatică și caligrafie pe citatul mai sus I. Popp" (în realitate, în expunerea biografică, I. Al.Popp este pomenit exclusiv ca profesor de caligrafie)... Că "ocupațiile eroului principal al romanului" (om de litere, filozof și poet) corespund și ele cu ale lui R. I.... Că se observă coincidența unor nume proprii (Alexandru, Costică, Anica, Gogor > George)... Că "obsesia frumosului ideal, a cărui prezență fantomatică halucinează simțurile eroului", traversează și scrierile lui R. I.
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
la Kandinsky. Alain Besançon s-a născut la 25 aprilie 1932, la Paris. În 1952 absolvă Institutul de Studii Politice; în 1957 obține diploma de profesor de istorie, în 1967 își susține doctoratul în istorie, iar în 1977, doctoratul în litere. Ulterior funcționează ca cercetător și profesor la Școala de Studii superioare de Științe Sociale (1963-1992), la Columbia University (1964), Rochester University (1965), Wilson Center (1979), Hoover Institution (1983), Oxford (1986), Academia de Științe a U.R.S.S. Discipol al lui Raymond
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
vrăjitoarea se arătă dezamăgitoare tocmai în- tr-un sector unde "meseria" ei ar fi trebuit să ne copleșească... Cel mai crunt din blesteme (de care puțin îi poate pasă "tiranului") pare a fi adresat cu ură mai degrabă unui... om de litere: "Să crezi că ești geniu" - ți se face părul măciuca... În sfârșit, ieșim din băbeștile maledicții pentru a reveni în curentul mare al poemului! Privit cu atenție, textul permite o "descoperire" (pun ghilimele, conștient de faptul că faptul a fost
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea literelor, sintagmelor, versurilor, pînă la forma - și culoarea! - finale; odată mai mult, se confirmă trecerea de la estetica celui-ce-scrie-trăind (specifică generației '80) spre estetica celui-ce-trăiește-scriind (care pare a fi una dintre "flamurile" acestei noi promoții literare). Un poet rus, cred că Evtușenko
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
își pune creația în stare actoricească, e un dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității, se folosește de trucurile unei libertăți ostentative, de cuvinte mutate din alveolele lor, strâmbate în chip pueril, ori chiar de interjecții, silabe, litere scăpate din frâu, într-un simulacru de delir." Evaluările sunt discutabile și din cauza tendinței criticului de a-i privi cu o simpatie literară pe scriitorii care au rămas de-a lungul vieții puri ca oameni. în comentariile sale, criteriul estetic
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și pentru producții experimentale cu studenții și alți actori (Miriam Cuibuș, de exemplu) - să șarjeze grotescul situațiilor, exploatînd cu enormă fantezie momentele dintre scene, unele sugerate de text, altele
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
lui Eminescu, Istoria literaturii române, Teatrul, Poezia, Romanul, Criticul, Omul. Unicul text al editorului privește amintirea omului - "L-am văzut pe G. Călinescu, pentru prima oară, la începutul lui 1945, când a venit de la Iași, ca profesor la Facultatea de Litere din București. Până atunci îl știusem numai dintr-un desen al pictorului Ștefan Dimitrescu, reprodus în Istoria literaturii române." Ideea unei antologii referitoare la opera și personalitatea călinesciane putuse fi cu atât mai atrăgătoare în cadrul lucrărilor la Institut, cu cât
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
generale ("gânduri") despre G. Călinescu, de fapt capitolele VIII-IX, unde citim și o directă implicare memorialistică a lui Dinu Pillat, reflexiuni despre om, cu girul maximei onestități: În scurtul răstimp cât i-am fost asistent la catedra de la Facultatea de Litere din București, G. Călinescu mi s-a părut un om puțin sociabil. Mai mult, la epoca de atunci, îl credeam și mizantrop. Peste un număr de ani însă, întâmplându-se să ajung a lucra din nou sub conducerea sa, de
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]