1,479 matches
-
regelui în 1715, Parlamentul din Paris l-a confirmat pe Filip al II-lea de Orléans ca regent pentru minorul de cinci ani, Ludovic al XV-lea. În timpul regenței, Louise Élisabeth a primit un venit anual de 600.000 de livre. În plus față de reședințele Orléans, i-a fost dat spre folosință Castelul Meudon după ce a dat înapoi coroanei Castelul d'Amboise, care a fost reședința oficială din provincie a Ducelui de Berry . Sănătatea ei s-a deteriorat după ce a născut
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
Aglaé a ajuns la Reggio la 20 iunie, unde și-a întâlnit socrul și cumantul pentru prima dată. Nunta a avut loc la 21 iunie 1720 la Modena. Charlotte Aglaé a primit o enormă zestre de 1,8 milioane de livre din care jumătate a fost contribuția în numele tânărului rege Ludovic al XV-lea. Din țara sa adoptivă, Charlotte Aglaé a primit un trusou format din diamante și portrete cu viitorul ei soț. Cum mama soțului ei murise în 1710, Prințesa
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
să mențină și să potejeze demnitatea noii poziții. Toate cererile au fost prompt garantate de infatuatul monarh. A fost numită "dame du palais" a reginei, a fost numită ducesă de Chateauroux și a primit un venit de 80.000 de livre. Dirijată de Richelieu, Madame de Châteauroux a încercat să trezească în rege un simț al conducerii, încurajându-l să formeze o alianță cu Frederic cel Mare al Prusiei în 1744. Rolul ei politic a fost mare deși exercitat din spatele scenei
Marie Anne de Mailly () [Corola-website/Science/321130_a_322459]
-
1785, la insistențele regelui Ludovic al XVI-lea și cu puțin ajutor de la Madame du Barry, Ducele de Orléans a vandut magnificul castel Saint-Cloud, care era în posesia familiei Orléans din anul 1658, reginei Maria Antoaneta pentru șase milioane de livre, un preț mult redus față de costul original. Înconjurat de toți membrii familiei sale apropiate, chiar și de cei trei copii ai Etiennettei, Louis-Philippe a murit la 18 noiembrie 1785, la Sainte-Assise, la vârsta de șaizeci de ani. A fost înmormântat
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
a sugerat o prințesă germană: Johanna de Baden-Baden (1704-1726), fiica lui Louis Wilhelm, Margraf de Baden-Baden și a soției acestuia, Sibylle Auguste de Saxa-Lauenburg. Căsătoria a fost aprobată de mama sa iar zestrea miresei a fost de 80.000 de livre. Căsătoria a avut loc prin procură la 18 iunie 1724 la Rastatt, în Baden-Württemberg, Germania, și în persoană la 13 iulie în orașul Sarry, la Marne în Franța. La Sarry cuplul s-a văzut pentru prima dată. A fost dragoste
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
calitate, care să fie auzit la distanțe mai mari în orașul aflat în rapidă expansiune. Isaac Norris, președintele Adunării Provinciale a Pennsylvaniei, a ordonat agentului de la Londra al coloniei, Robert Charles, să obțină un „clopot bun de vreo două mii de livre greutate”. Sperăm și ne bazăm pe grija și ajutorul dumitale în această chestiune și că ai să-l procuri și trimiți cu prima bună ocazie, căci muncitorii noștri ne-au anunțat că va fi mult mai puțină trudă să ridicăm
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
că nu sunt mari șanse să se obțină un clopot care să sune bine, și a arătat că crăpătura a devenit o caracteristică definitorie a lui. În schimb, s-a turnat o replică în greutate de (câte 1.000 de livre pentru fiecare stat fondator). Metalul folosit pentru clopotul denumit „al Centenarului” conținea părți din două tunuri topite, câte unul folosit de fiecare tabără în Războiul de Independență, și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Cei din Séte îl considera "Cimitirul săracilor". Este poreclit "adunătura". De fapt el nu domină Marea Mediterana, ci lacul Thau. 29.↑ Câteva exemple: 1. ↑ http://www.larousse.fr/encyclopedie/personnage/Georges Brassens/110030 2. ↑ Citat de Martin Monestier, Pierre Barlatier, Brassens, le livre du souvenir [Brassens, cartea amintirii], ed. Tchou, 2006, p. 35. 3. ↑ Ibidem, p. 36. 4. ↑ Ibidem, p. 56. 5. ↑ Jacques Vassal, Brassens, le regard de ”Gibraltar”, ed. Fayard / Chorus, 2006, pagina 91. 6. ↑ Dicționar biografic al mișcării muncitorești din Franța
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
de război (aurul era transformat în monede, pentru asigurarea cheltuielilor). Prima emisiune de "aurei" pare să fie de prin anul 217 î.Hr. Caesar face baterea monedei mai regulată și impune o greutate standard, care echivala cu 1/40 dintr-o "livră", adică circa 8,16 grame. Această monedă, realizată din aur pur fără aliaj, este denumită "nummus aureus". Augustus își rezervă, prin urmare, baterea varietăților prețioase, dintre care "aureul", care cântărea 1/42 dintr-o livră de aur, adică 7,79
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
cu 1/40 dintr-o "livră", adică circa 8,16 grame. Această monedă, realizată din aur pur fără aliaj, este denumită "nummus aureus". Augustus își rezervă, prin urmare, baterea varietăților prețioase, dintre care "aureul", care cântărea 1/42 dintr-o livră de aur, adică 7,79 g și valora 25 de denari. Cu toate acestea, succesorii lui Augustus au recurs la o formă de inflație, care consta în diminuarea fie a greutății monedelor, fie a titlului lor (procentajul în aur), sau
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
Augustus au recurs la o formă de inflație, care consta în diminuarea fie a greutății monedelor, fie a titlului lor (procentajul în aur), sau uneori cumulând cele două practici. Astfel, masa monedei "aureus" se va diminua la 1/45 din "livră", adică la 7,39 grame, în timpul lui Nero, denarul va cântări atunci 3,38 grame (de argint). După domnia lui Marc Aureliu, moneda "aureus" cântărește vreo 7,3 grame, producția de "aurei" va scădea astfel că greutatea monedei va ajunge
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
lui Nero, denarul va cântări atunci 3,38 grame (de argint). După domnia lui Marc Aureliu, moneda "aureus" cântărește vreo 7,3 grame, producția de "aurei" va scădea astfel că greutatea monedei va ajunge la circa 1/50 dintr-o livră, adică 6,54 grame sub domnia lui Caracalla, din dinastia Severilor. Sub domnia lui Alexandru Sever (222 - 235), ultimul împărat din dinastia Severilor, moneda "aureus" va cântări până la 5,83 grame. În secolul al III-lea, monedele de aur sunt
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
a monedelor de bronz și vrea să restaureze sistemul lui Caracalla. Emite un "aureus" de 6,45 grame și creează un antoninianus sau aurelianus, de 3,80 grame. Sub domnia lui Diocletian, moneda "aureus" cântărește cam 1/60 dintr-o livră romană.. Constantin cel Mare introduce moneda cunoscută sub numele de solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
3,80 grame. Sub domnia lui Diocletian, moneda "aureus" cântărește cam 1/60 dintr-o livră romană.. Constantin cel Mare introduce moneda cunoscută sub numele de solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus. Moneda solidus are diametrul mai mare și este mai puțin groasă decât moneda "aureus
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
o avusese până atunci. Zola a ieșit din conflictele sale judiciare cu o statură de justițiar în ochii unei părți a populației, apărător al valorilor și toleranței, dreptății și adevărului, dovadă numeroasele omagii aduse lui începând cu februarie 1898. Astfel, "Livre d'Hommage des Lettres françaises à Émile Zola" este o operă mare de 500 de pagini realizată din inițiativa lui Octave Mirbeau, compusă dintr-o sută de contribuții individuale scrise de toate personalității literaturii franceze și belgiene. Zola a primit
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
alte șase picturi destinate palatului regal. În anul 1741, Boucher este angajat să colaboreze la decorarea palatului regelui Ludovic al XV-lea de la Choisy. Va picta în acest scop cincisprzece compoziții. Primește o rentă pe viață în valoare de 400 livre, sumă care va crește după doi ani la 600 livre. Boucher se ocupă și de scenografie, proiectând decoruri pentru spectacole de teatru, operă și balet. Se află în culmea gloriei și a carierei sale artistice. În anul 1748 începe să
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
este angajat să colaboreze la decorarea palatului regelui Ludovic al XV-lea de la Choisy. Va picta în acest scop cincisprzece compoziții. Primește o rentă pe viață în valoare de 400 livre, sumă care va crește după doi ani la 600 livre. Boucher se ocupă și de scenografie, proiectând decoruri pentru spectacole de teatru, operă și balet. Se află în culmea gloriei și a carierei sale artistice. În anul 1748 începe să lucreze pentru marchiza de Pompadour, care îi comandă decorarea sălii
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
alamă sau 400 de as de bronz) și cântărea 8 grame de aur. Fiecare împărat îl ciuntea, astfel că Dioclețian, apoi Constantin cel Mare au fost nevoiți să-i stabilizeze valoarea la 1/60, apoi la 1/72 dintr-o livră romană, adică să ajungă la o greutate de 4,5 grame de aur, sub numele de solidus. Onorându-și numele, noua monedă își va câștiga reputația de inalterabilitate, traversând aproape neschimbată declinul și apoi prăbușirea Imperiului Roman de Apus, marile
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
de sol[idus]» ("tremissis"). Având în vedere penuria de aur, o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers) va rămâne neschimbată în Franța până la Revoluția Franceză, iar în Regatul Unit, până în 1971. Prin evoluție fonetică, termenul de "solidus" va deveni "soldus", apoi "solt" (în secolul al XI-lea), "sol", din secolul al XII
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
evoluție fonetică, termenul de "solidus" va deveni "soldus", apoi "solt" (în secolul al XI-lea), "sol", din secolul al XII-lea până în secolul al XVIII-lea, apoi "sou". La o mie de ani după reforma monetară carolingiană, în 1795, când livra tournois cedează locul francului, "sol"-ii și "denier"-ii dispar din buzunare, dar termenul de "sou" este atât de ancorat în obișnuințele francezilor, încât aceștia vor continua să desemneze astfel "a douăzecea parte dintr-un franc". Îl vom reîntâlni și
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
soțul ei Eduard al II-lea, care a fost ucis în 1327. Sub instrucțiunile Isabelei, Eduard al III-lea a fost de acord cu tratatul de pace cu Carol: Aquitania se va întoarce la Eduard în schimbul a 50.000 de livre, teritoriile Limousin, Quercy, Agenais, Périgord și Bazas rămân regelui Eduard mult reduse teritorial. Carol al IV-lea a murit la Vincennes, Val-de-Marne, și a fost înmormântat lângă cea de-a treia soție, Jeanne d'Évreux la biserica Saint Denis. Ca
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
aceea de a-l elibera pe rege (). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă. Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame. Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională. Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
erau trei magistrați, numiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. Spre anul 280 î.Hr., erau emise discuri de bronz sau de aramă denumite "aes grave" (în : „greu”), care cântăreau o livră romană (cca 324 g) și valorau 1 as. Dubla față a lui Ianus este reprezentată pe "avers" (fața monedei). Submultipli normalizați au fost emiși pentru folosirea curentă, "semis" (1/2), "triens" (1/3), "quadrans" (1/4), "sextans" (1/6), "uncia
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]