2,404 matches
-
imaginat a-și alege modelele asemenea unui zeu atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
de agitația cetății. Lirica acoperă însă un teritoriu întins, de la genul ocazional al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
dramaturg, S. publică cele dintâi texte la revista „Teatrul”, în 1966. Exerciții de teatru scurt, remarcabile prin verva și fluența dialogului, acestea vor fi adunate în volumul Dispariția (1967). Li se adaugă, cu începere din 1970, seria pieselor de sorginte livrescă, rame ale dilemelor de odinioară și de azi, scrieri care aveau să îi confere un loc aparte în peisajul dramaturgiei românești. Reunite în volumul Socrate. Platon. Diogene câinele (1974), trei piese aduc în scenă spațiul Antichității elene și se fac
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Franța, Italia ș.a.) În plan literar, calitatea scenariilor lui Ș. o reprezentau franchețea, prospețimea și lipsa tezismului. Mai precis: linia foarte subțire a ideii pedagogice, lucru vital pentru o tematică sufocată îndeobște de lirism ideologizat. Carențele scriiturii (idealismul melodramatizat, dialogul livresc și infuzia liricoidă, departe de modelul real al subiecților) dispăreau în tratarea cinematografică, în ritmul secvențial și culoarea comportamentală. Proza scurtă, ca și romanele lui Ș. urmăresc tribulațiile erotice ale adolescenței, cu băieți puri, poetici, situați fatalmente în situații de
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
adaugă și suveranitatea ambiguității. Circularitatea temelor e perfect motivată de dispariția cărților, după reîntoarcerea naratorului - care de acum știe - În strada S. Într-un anumit sens, biblioteca e asemănătoare acum Ïambhalei, căci resortul căutării ei, la Început, a fost referința livrescă la Honigberger. Ea trebuia să dispară, pentru narator, o dată cu Zerlendi. Dar există și alte interpretări, și noile sensuri ale mistagogiei. Avem o sumedenie de indicii, după cum ar fi arătat cititorul ideal imaginat de Eliade prin chiar scrierea nuvelei. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rol de nucleu care adună și emite filiații socotite emblematice pentru literatura noastră. Tendențioasă este și dezbaterea asupra poeziei românești contemporane, inclusă în rubrica „Spirale” (1982). Aici Eugen Barbu identifică „poeți calofili” (Dan Botta, Grigore Arbore, Vasile Nicolescu), „calofili și livrești” (Daniel Turcea, Cezar Baltag, Modest Morariu, Cezar Ivănescu), „poeți în derivă” (Alexandru Mușina), „poezia fără sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
semnelor de punctuație, ceea ce conferă fluență discursului poetic, sugerând spontaneitatea limbajului. Deși, la prima vedere, sintaxa pare de descendență suprarealistă, nu sunt practicate ruptura, insolitul, paradoxul. Textul împrumută din optzecism limbajul colocvial, ludic, ironic și autoironic, cultivă umorul neostentativ și livrescul, are ceva din farmecul unei discuții casnice sau între prieteni, dar transgresează această orientare. Există, în subtext, o dramă a poetului și a cuvântului, îmblânzită prin acceptarea firescului ei și cu o melancolie liniștită, cu vagi reflexe expresioniste, care trimit
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
gol prin care trecuse deja o împăturisem o pusesem cu grijă în buzunar să o citesc în liniște acasă cu întreaga familie ca pe orice scrisoare de duminică” (Scrisoare de duminică). În Privighetoarea (1989) se accentuează elementul metafizic-vizionar, caracterul elegiac, livresc și discursiv, uneori abundă termenii neologici și parantezele: „Nu-mi mai dicta domnule poemele mele sunt scrise demult anotimpurile au trecut cuviincios de cuminți în fiecare am o naștere sigură privesc în cana cu ceai și nu-mi recunosc îndoielile
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
sau de elogii închinate eroilor neamului - Horea sau înfăptuitorii Unirii -, fie că evocă mitologia clasică ori datinile și eresurile autohtone, animismul păgân sau spiritualitatea creștină a lumii medievale, autorul se arată a fi un virtuoz al intertextualității, amator de emoții livrești. De multe ori el inserează în versurile proprii citate latinești sau parafrazează texte clasice. Ecourile din poezia antică se îmbină și cu reminiscențe din scrierile unor autori moderni, cum ar fi Lucian Blaga, Georg Trakl și mai ales Saint-John Perse
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
un mod original una din axiomele favorite ale promoției sale: „Stăm pe o carte”. Funcția critică nu este, ca la ceilalți, disociată de cea fabulatorie, ci mai degrabă absorbită în ea. În romane determinismului mundan îi ia locul o cauzalitate livrescă. Din fuziunea celor două planuri de referință ia naștere o proză dezinvoltă, o lume semnată și în cel mai înalt grad repetitivă, care se ține minte. Fiind un produs al fanteziei expansive, în căutare de sensuri transcendente, proza lui Tudor
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
semnată și în cel mai înalt grad repetitivă, care se ține minte. Fiind un produs al fanteziei expansive, în căutare de sensuri transcendente, proza lui Tudor Dumitru Savu n-are detașare ironică față de propriile canoane și, tocmai de aceea, inflația livrescului nu are un sens superior. [...] De cele mai multe ori, vigoarea, indiscutabilă, a talentului de povestitor pe care-l arată autorul explodează în cadrele strâmte ale influențelor, deși acestea sunt manipulate abil, până la insinuarea impresiei de originalitate. Ce contrariază la acest prozator
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S.
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
Semnează și I. Schinteie-Seuca. A condus, la înființare, Filiala din Craiova a Uniunii Scriitorilor, când editează și un „Caiet literar”. S. este autorul a două volume de versuri: Ibis (1942) și Ion ăl Mare (1946). Poemul Ibis evidențiază o formație livrescă și tentația pentru structuri prozodice de factură clasicistă, sonetul fiind cultivat predilect. Conceput sub forma unui lung colocviu cu sinele, Ibis devine reprezentarea metaforică a unei încăperi sufletești, mobilată conform gustului propriu și confortului (intelectual) personal. Sunt prelucrate, artizanal, numeroase
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
tentația pentru structuri prozodice de factură clasicistă, sonetul fiind cultivat predilect. Conceput sub forma unui lung colocviu cu sinele, Ibis devine reprezentarea metaforică a unei încăperi sufletești, mobilată conform gustului propriu și confortului (intelectual) personal. Sunt prelucrate, artizanal, numeroase motive livrești, reintegrate în tiparul afectiv al discursului liric propriu. Influența simbolismului exotic minulescian aduce pe același plan imaginea „palidelor fecioare” cu „tam-tamul” tobelor, stelelor, durerii, valurilor. Poemul este cutreierat de Isolde și Melisande, Pulcinele, trubaduri și truveri. În același context apar
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
echilibru, căci peisajul se naște din proiecția unor stări de spirit. O poezie tradițională, nu lipsită de delicatețe scrie S. și în Imperiul unei singurătăți (1985), carte în care sentimentalismul este dublat de umor, iar evocarea nostalgică se împletește cu livrescul. Orientarea, cu ecouri din G. Coșbuc, I. Pillat sau V. Voiculescu, revine în Scrisori din Isihia (1987), unde reperele rămân natura, erosul, satul copilăriei, eroii martiri ai Transilvaniei. În ipostaza de prozator, S. confirmă înclinația fantezistă, ca și umorul. Povestirile
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia mitică a Nordului se suprapune peste cercul dureros al amintirilor
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
al cărei personaj este tatăl său mort. În Vadul negru se asistă la o încercare ratată de sinucidere, trăită în transă de protagonist, tematica fiind complicată cu motivul pseudofolcloric al locului rău. Captivantă ar fi putut să fie, prin sugestiile livrești, Omul care și-a împușcat umbra, unde cazului de alienare i se atribuie o motivație puerilă (un sublocotenent care urma să plece pe front își împușcă, preventiv, umbra). Ș. a scris și câteva piese de teatru scurt, mai toate mediocre
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
anterioare (Nilă, Ilie, Paraschiv, Gheorghe, „omul chemat” din Delirul, Megherel ș.a.) ca de niște indivizi cu o stare civilă precisă și reia la persoana întâi scene pe care le-a narat înainte, indirect, în opera de ficțiune. Trecerea de la universul livresc la cel existențial se face fără nici o pregătire specială. Prozatorul este sigur de complicitatea și de puterea de înțelegere a cititorului său; fratele Nilă, portarul unui bloc de pe strada C.A. Rosetti, nu este altul decât personajul din Moromeții și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Vâlcu texte pentru cântece compuse de tatăl său. Poezia lui Ș. din placheta de debut Troienii (1983), urmată de Lumina și uitarea (1989), se remarcă printr-o constanță stilistică (eufonie și lexic clasic), neanexabilă însă unei conștiințe ironice de factură livrescă. Situate la intersecția problematică dintre omul blestemat să poarte „memoria lucrurilor” și „omul fără nostalgii”, textele se achită de „marea plimbare” în spațiul mitologiilor consacrate (Troia, Ahile, Aiax, William Blake, Shakespeare etc.) sau personale. Iată modalitatea în care un mit
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
folclorică, diseminată în toate cărțile. Cea dintâi e apreciată de Al. A. Philippide, care remarcă această „poezie de meditație gravă, fără emfază, solemnă cu măsură și cu un accent de sinceră convingere în ce spune”. Semnificativă este la Ș. sorgintea livrescă, versul fiind închinat destinului prometeic, vârstelor omenirii, înălțării omului, unei galerii de figuri mitice, precum Zarathustra, Buddha, Osiris, Prometeu, Oedip, Ulise, Venus, Minerva, Pan, Apollo ș.a., într-o perindare lirică amplă, ce filtrează imnic teme și motive din cultura universală
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
ori circumstanțe de viață personală îi poartă pe câțiva tineri ziariști. Aceștia discută între ei, se tachinează, își fac foarte sumare confidențe, unii și declarații de amor, deschise sau disimulate, dar ceea ce îi caracterizează e o anume intelectualitate, o vervă livrescă, o predispoziție de a se referi, indiferent de natura conversațiilor, la opere și personalități din toate domeniile, mai cu seamă din acela al artei. Expansivi, comunicativi, unii dintre ei par a nu fi imuni la o anume neliniște interioară, stârnită
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
minuțios, veracitatea scenelor de existență obișnuită, cotidiană. Cel de-al treilea roman, Muntele de pietate (1983), amintește de literatura „micului fapt adevărat” produsă de Nathalie Sarraute. Relatarea este un colaj de „felii de viață”, cam ternă, cu citate și referințe livrești, presărate, de altfel, pe întregul cuprins al cărții. Scrierii, saturată de notații realiste ascuțite, unele semnalând prezența în banal a insolitului, a senzaționalului și absurdului, îi lipsește un cheag, iar titlul rămâne abstrus. Minuția descripției de mediu, ambianță, climat familial
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
doi ani trăiți sub comunism. Cu dexteritatea ziaristului experimentat, nu fără a opera și incursiuni autobiografice, împinse până în copilărie, Ș. evocă fapte, momente, realități caracteristice acestei etape istorice, ceea ce îi inspiră comentarii, reflecții, îi trezesc în minte analogii de natură livrescă, umplând paginile cu personaje literare și citate sau parafrazări de aserțiuni memorabile. „Jurnalul” devine o combinație de reportaj și eseu, modalitate prozastică obișnuită în literatura modernă. Odată cu situații din redacția „României libere”, din secția de corectură a Tipografiei „13 Decembrie
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
modele tutelare pe Gérard de Nerval și pe Stéphane Mallarmé. Dar, ca și la Tristan Tzara, cel dinainte de dadaism, tiparul ,,academizant” îmbracă o recuzita și un conținut existențial de factură simbolista. Priveliști pentru o domnită medievală. Blazon reprezintă o parodie livresca, unde vetustul și prețiosul își dau întâlnire într-un simbolism manierist, exterior, practicat și de Mircea Pavelescu sau chiar de G. Bacovia, aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din poemele ,,bucolice” ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la ,,Integral
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
al volumului Cineva mai tânăr S. propune o poezie inocent-adolescentină, de versificație și tematică rural-tradiționalistă, pentru ca în al doilea ciclu, intitulat Un domn suav, să surprindă, păstrând aceeași simplitate - inclusiv la nivelul construcției poemului și al versificației - printr-un ludic livresc, tipic dezinhibatei „generații în blugi”. Instalându-se într-un univers lexical al purității, în descendența neoromantismului șaizecist, poetul sondează trecerea de la copilărie la maturitate, intrarea în lume, iminența sentimentului erotic. Deși modelele și influențele sunt încă eclectice (pot fi recunoscute
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]