10,073 matches
-
cerul a fost ca un carton de ouă gol, sau poate cu câte un ou ici și colo. Apoi șunca groasă a apusului. Departe, în vest, norii nopții sunt supli și cabalini ca niște chei din profil sau ca niște locomotive spaniole. Dar norii se supun funcțiilor lor naturale și nu știu sau nu le pasă de cât de frumoși sunt. Care lucru știe, cărui lucru îi pasă de propria-i frumusețe? Doar femeilor frumoase - a, da, și artiștilor, cred, artiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui.) într-un anume fel, se gândi Vultur-în-Zbor, în aceste locuri prea puțin atrăgătoare el păstra un aer de demnitate. Miop, stângaci, vorbăreț, mare-n limbă, mustind de demnitate, cu măreția rănită a săracilor. Lui Vultur-în-Zbor îi amintea de o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea. Un gigant înțepenit. Billy pufăitorul. Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ultimul număr, ultima cifră, în loc de doi, să fie trei, 42 câștigă, 43 pierde. Nu era mai bine să nu te fi născut, dacă tot trebuia să ți se întâmple, tocmai ție, un așa ghinion? Gândul că s-ar putea strica locomotiva personalului producea o atât de mare frământare între cei ce depuseseră actele și așteptau aprobarea să plece, încât unii cu mai multă inițiativă propuseseră chiar să pună mână de la mână și comunitatea să cumpere o locomotivă specială doar pentru nevoile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-ar putea strica locomotiva personalului producea o atât de mare frământare între cei ce depuseseră actele și așteptau aprobarea să plece, încât unii cu mai multă inițiativă propuseseră chiar să pună mână de la mână și comunitatea să cumpere o locomotivă specială doar pentru nevoile ei și ale celor care luau drumul depărtărilor. Seara, pe băncile din fața Băii, se dezbătea această chestiune vitală pentru comunitate. Unii, mai prevăzători, lansaseră ideea de a se cumpăra și un vagon, iar Ioil, fostul casier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vagonul tras la peron. Nu puteam vedea mulțimea din gară, vagonul fiind așezat chiar în dreptul peronului. Nu se auzea nimic, nici un zgomot. Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici un zgomot. Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Locomotiva Noimann Există probleme metafizice, probleme ale existenței umane, pe care filozofia nu a știut nicicând să le cuprindă În toată concretețea lor;acest lucru Îl poate face doarromanul ... (Milan Kundera) Cristinei, cu drag (roman din ciclul Tălpi) PAGINĂ NOUĂ PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
probleme metafizice, probleme ale existenței umane, pe care filozofia nu a știut nicicând să le cuprindă În toată concretețea lor;acest lucru Îl poate face doarromanul ... (Milan Kundera) Cristinei, cu drag (roman din ciclul Tălpi) PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Uvertură Locomotiva fluieră scurt și trenul se puse În mișcare. Călătorii Își scoaseră capul pe geam și fluturau din mâini spre peronul care rămânea tot mai În urmă și În urmă. Rudele, prietenii, cunoștințele sau ce mai erau alergau, la rândule, agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păianjen În care erau prinse din loc În loc nu insecte, ci genți, fuste, costume, gulere, mustăți, umeri, cefe, eșarfe, rochii, ciorapi frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o groază de insecte inserându-le venin sub crustă, le golise sugându-le viscerele și le Înșirase pe o ață, făcând din fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tineri și bătrâni, fără să se Întrebe prea mult Încotro și mai ales În ce scop s-au suit În acest tren și ce-i așteaptă la destinația finală... Șirul de vagoane Noimann Îl asemui cu o omidă pe care locomotiva o trăgea În ascunzișul său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învolbura, În schimb costumul ce se afla deasupra ei aborda o atitudine destul de rezervată...Noimann privea În stânga sa: picioarele lungi ale Mathildei se Întindeau În pat ca niște șine de tren ce se pierdeau În depărtare... Uneori șuiera și o locomotivă nevăzută și el Înainta În urma ei, purtând ochelari de soare, costumul alb, de mire, și un buchet de trandafiri În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale ferată se ridicau, rupându-se de la genunchi, Noimann alerga spre ele, fâlfând din mâini, și rămânea cu alergatul... În fața lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care Înainta, dintr-un alt colț, un tren. Medicul Își scutură capul, Încercând să scape de această viziune. „N-ar trebui să vă faceți prea multe griji pentru Lilith... E acolo unde e. N-o va călca nici un tramvai, nici o locomotivă”, peroră inginerul. „Când e vorba de femeie”, adăugă el cu același glas șoptit, „funcționează legea junglei: care pe care... Unul deasupra, celălalt dedesubt. Nu există o altă cale. Armonia Într-un cuplu e doar o vorbă aruncată-n vânt... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pradă se apropie. Ca o pasăre de pradă În ghearele ei Îl Înhață și-l duce zburând spre barieră. Aici Îl așează pe calea ferată, În calea altor mâini și altor degete. „Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith...” PAGINĂ NOUĂ XI. Locomotiva Noimann Construită În secolul trecut, gara Iași Îi impune călătorului venit din provincie și obișnuit să vadă În preajma sa doar clădiri mărunte și făcute În grabă un sentiment de mândrie națională. Privind-o ori din față, ori din spate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
geanta cu votcă, țigări, șervețele parfumate și gumă Orbit de culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori. Impiegatul, ocolind cu atenție câțiva epoleți ițiți În cale, ridică fanionul, roțile scrâșniră și trenul se urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În zare, răspândind un fum alb, Înecăcios, ce se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave o scotea din sărite. Noimann părea să se simtă În largul lui chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i liniștească nervii și nici teama ce-i creștea În inimă. Oare unde era Mathilda? Unde dispăruse? De ce venise Noimann s-o caute tocmai În acest tren? Încotro pornise? Unde voia să ajungă? Și ce Însemna destinația finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului ca niște copii. Unii Îi făceau semn cu mâna, alții fluturau din coase sau lopeți. Se Înghionteau unii pe alții, arătând cu degetul spre călători. Câțiva alergau În urma vagoanelor, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bară. Unii chiar reușeau. Mergeau un timp agățați de scară sau urcați pe tampoane, apoi săreau din mers, rostogolindu-se pe terasamentul năpădit de iarbă. Trenul alerga pe câmp. Și câmpul se năpustea În fața lui, intrând sub roți... Pistoanele locomotivei și roțile trenului se acopereau de iarbă. Iarba se urca În tren și năpădea vagoanele. Creșetea Înăuntrul și În afara lui. Compartiemente Întregi fură potopite de o iarbă fragedă și verde. Îmbrăcat Într-un costum alb, cu coatele sprijinite pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lumina pănă hăt, departe câmpul nesfârșit ce se rotea În jurul lor. O mulțime de frunze se desprindeau de pe trupul zgribulit al masterandului, pierind În Întuneric. Aripile sale pe jumătatea acoperite de pene se ridicau și coborau, acompaniind parcă ritmul roților locomotivei, care gonea fără să oprească În vreo gară. Stâlpii de telegraf, orașele și satele ,mereu rotindu-se În fața lor, se pierdeau În urmă și În urmă. Alergând, Noimann se perinda dintr-un vagon În altul. După ce trecu de Oliver, stomatologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Când Noimann se apropia la un pas de el, piciorul se smulgea din loc, mișcându-se cu o viteză incredibilă. Curând, tot sărind de pe un tampon pe altul, ajunseră la capătul garniturii. Fluturând din tricorn, piciorul se cățără, intrând În locomotivă. Noimann aruncă o privire fugară În jurul lui. Deasupra se Întindea un cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp plin de lumini. Aruncând o privire spre orașul ce creștea În zare, Noimann murmură În gând versurile lui Khayam: „Faclă, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” După care, scoțând din buzunar sticulața plată de Alexandrion, trase câteva gâturi zdravene și, sărind peste tampone, intră pe urmele piciorului, În cabina locomotivei. Cu spatele la el, pe un scaun rabatabil, Îmbrăcat Într-un costum alb, așezat În fața unui panou de comadă ce semăna cu un tonomat, se afla un bărbat masiv, cu umerii lați și ceafa groasă: Satanovski. Fără să-și Întoarcă spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Vezi, că sunteți proaste amândouă? Nu se zice nici marinal, nici marinel... Tanti Mița: Da cum, procopsitule? Goe: Mariner... Mam’mare: Apoi de! n-a învățat toată lumea carte ca d-ta! Scena a II-a Sosește trenul format din copii: Locomotiva poartă pe cap un coif din carton. Vagoanele 3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o performanță; la un concurs de ocupat atenția directorilor cu fleacuri ar fi ieșit primul. Acum Însă făcea o pauză inexplicabil de lungă, iar trenul Întârzia să se pună În mișcare. Subalternul ar fi putut să vorbească despre trenuri și locomotive, dar acesta părea un subiect epuizat, povestise deja o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar și Popescu și un alt călător, care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]