5,961 matches
-
Da’, serios vorbind, chiar nu mai sînt bune de nimic, nu? — Nu, nu prea. Dar el e bun. — Da, așa cred. Pare un tip de treabă. Cu cît sînt plătiți? Luau zece pesete pe zi. Da’ acum are soldă de locotenent. — De locotenent spaniol? — Da. — PĂi tre’ să fie nebun. Sau e implicat politic? — E politic. A, așa se explică. Auzi, Cheliuță, da’ tre’ să te fi chinuit nițel cu presiunea aia de la vînt, dacă zici că ți-a zburat coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vorbind, chiar nu mai sînt bune de nimic, nu? — Nu, nu prea. Dar el e bun. — Da, așa cred. Pare un tip de treabă. Cu cît sînt plătiți? Luau zece pesete pe zi. Da’ acum are soldă de locotenent. — De locotenent spaniol? — Da. — PĂi tre’ să fie nebun. Sau e implicat politic? — E politic. A, așa se explică. Auzi, Cheliuță, da’ tre’ să te fi chinuit nițel cu presiunea aia de la vînt, dacă zici că ți-a zburat coada. — Da, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu se mișcase de cînd auzise Împușcăturile. Își simțea inima bătÎnd, lipită de pămÎnt. — O vezi? Întrebă un bărbat din mașină. — SĂ Înceapă să răscolească iarba din partea cealaltă, zise locotenentul așezat pe scaunul din față. Hola, Îi spuse apoi negrului. Du-te la cei de lîngă casă și spune-le să se alinieze și să răscolească buruienile venind către noi. SÎnt doar doi? Doar doi, spuse negrul cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-te la cei de lîngă casă și spune-le să se alinieze și să răscolească buruienile venind către noi. SÎnt doar doi? Doar doi, spuse negrul cu o voce joasă. Și pe celălalt l-am prins. — Du-te. — Da, domnule locotenent. Ținîndu-și pălĂria de paie cu ambele mîini, o luă la fugă spre casa În care luminile străluceau acum la toate ferestrele. Fata stătea Întinsă pe cîmp, cu mîinile prinse pe după ceafă. — Ajută-mă să trec cu bine prin asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și o ridică-n picioare. Ținînd-o de mîini, merseră Împreună spre mașină. Nu erau brutali, dar o duceau spre mașină fărĂ ca ea să aibă posibilitatea de a se Împotrivi. — Nu, spuse ea. Nu! Nu! — Este sora lui Vicente Irtube, spuse locotenentul. Ar trebui să ne fie de folos. — A mai fost interogată și Înainte, spuse cineva. — Dar niciodată În mod serios. Nu, spuse ea. Nu! Nu! Apoi Începu să țipe: Vicente, ajutor! Enrique, ajutor! — SÎnt morți, spuse altcineva. N-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altcineva. N-o să te ajute, nu fi proastă. — Ba da. O să m-ajute. Morții sînt cei care mă vor ajuta. O, da, da, da! Morții noștri sînt cei care mă vor ajuta! PĂi, uită-te puțin la Enrique, atunci, spuse locotenentul. Vezi dac-o să te-ajute. E În mașina aia, În spate. MĂ ajută chiar acum. Nu-ți dai seama că m-ajută chiar acum? Mulțumesc, Enrique, mulțumesc. — SĂ mergem, spuse locotenentul. E nebună. LĂsați patru oameni să păzească marfa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajuta! PĂi, uită-te puțin la Enrique, atunci, spuse locotenentul. Vezi dac-o să te-ajute. E În mașina aia, În spate. MĂ ajută chiar acum. Nu-ți dai seama că m-ajută chiar acum? Mulțumesc, Enrique, mulțumesc. — SĂ mergem, spuse locotenentul. E nebună. LĂsați patru oameni să păzească marfa și o să trimitem un camion să o ridice. Pe nebuna asta o duceam la comisariat. O să vorbească ea acolo. Nu, spuse Maria apucîndu-l de mînecă. Nu-ți dai seama că acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
proteze dentare prețiose: „Din Întâmplare, pensionat. Sau, dacă doriți, În rezervă. Poate că nu s-ar zice, dar sunt un om În vârstă”. „Nu păreți”, zice Belbo. „Și totuși, am făcut patru războaie”. „Pesemne că ați Început cu Garibaldi”. „Nu. Locotenent, voluntar, În Etiopia. Căpitan, voluntar, În Spania. Maior, din nou În Africa, până la abandonarea celei de-a patra coaste. Medalie de argint. În ’43... să zicem că am ales să fiu de partea celor Învinși și am pierdut tot, afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îi urau pe proprietari. Însă trăiau la un loc, cum era cazul unchiului Carlo. În ’914 unchiul Carlo se Înrolase voluntar la vânătorii de munte. Fire aspră de piemontez, numai datorie și patrie din creștet până-n tălpi, devenise mai Întâi locotenent și apoi căpitan. Pe scurt, Într-o bătălie pe Carso se nimerise lângă un soldat idiot căruia-i explodase o grenadă În mână - altfel de ce le-ar mai fi zis grenade de mână? În fine, era gata să fie aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bârlog. La trei dimineața mi se dă voie să merg la culcare. - Uite cum i se închid ochii. Văleu, à son âge eu zburdam, mă duceam la baluri. E-he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou! - Nu bre, era locotenent când dansai matale cu el. Colonel l-o făcut abia în ’30, când l-ai cunoscut pi Miluțî. - Așa-i, așa-i, mi-aduc aminte! Că dacă era maior îl luam pi el, nu pi Miluță. Tanti Mizi mă urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căruță. Calul și-a rupt picioarele din față, iar soacra șoferului are gamba fracturată. După ce știristul citește catastrofa de pe prompter, legătura îi este dată reporterului de teren, care intervievează un polițist de circulație: - Bună ziua, Mircea. Stăm de vorbă cu domnul locotenent Fidoca. Domnule locotenent, ce ne puteți spune cu privire la accident? - Ăăă, după cum vedeți și dumneavoastră datorită curbei la stânga și a carosabilului denivelat calul care circula regulamentar la dreapta oiștei bine semnalizat nu a observat autovehicolul care îl depășea pe partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a rupt picioarele din față, iar soacra șoferului are gamba fracturată. După ce știristul citește catastrofa de pe prompter, legătura îi este dată reporterului de teren, care intervievează un polițist de circulație: - Bună ziua, Mircea. Stăm de vorbă cu domnul locotenent Fidoca. Domnule locotenent, ce ne puteți spune cu privire la accident? - Ăăă, după cum vedeți și dumneavoastră datorită curbei la stânga și a carosabilului denivelat calul care circula regulamentar la dreapta oiștei bine semnalizat nu a observat autovehicolul care îl depășea pe partea stângă speriindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toate închiriate. Apartamentul dinspre stradă, două odăi cu antreu la mijloc, era ținut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecu la compania din urmă să dea ultimele dispoziții căpitanului însărcinat cu pacificarea satelor de pe malul drept al Teleormanului până la Izvoru. Într-o brișcă, un procuror cu administratorul de plasă reprezentau autoritatea civilă... În Babaroaga un pluton, comandat de un locotenent, fu detașat pe linia Gliganu-Lespezi ca flanc-gardă. Având informații că în Gliganu dezordinile au fost mai grave, locotenentul urma să-și ia toate măsurile de precauție. Dacă va fi nevoie, va rămânea cu plutonul întreg să ție ocupat satul, trimițând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Teleormanului până la Izvoru. Într-o brișcă, un procuror cu administratorul de plasă reprezentau autoritatea civilă... În Babaroaga un pluton, comandat de un locotenent, fu detașat pe linia Gliganu-Lespezi ca flanc-gardă. Având informații că în Gliganu dezordinile au fost mai grave, locotenentul urma să-și ia toate măsurile de precauție. Dacă va fi nevoie, va rămânea cu plutonul întreg să ție ocupat satul, trimițând o simplă patrulă la Lespezi, locul de raliere, pentru a raporta despre situație. Coloana principală continuă calea spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se depărtase să mai dea ordine, se înapoie mai furios: ― Tâlharii ăștia nu pricep de vorbă, domnule prefect!... dacă continuăm așa, riscăm să fim atacați, domnule prefect!... Bandiții își închipuiesc că ni-e frică de ei, domnule prefect! De la locotenentul plutonului trimis spre Gliganu a primit un raport că trebuie să rămâie pe loc, situația fiind prea tulbure. În același timp li s-a atras atenția asupra unui nour de fum din direcția Bîrlogu. Drept răspuns la vorbele bune și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Într-un scenariu puțin diferit, Pliniu cel Tânăr, guvernatorul Bitiniei (în Asia Mică) în zilele împăratului Traian (circa 110 d.C.), face referire la iertarea ucigașilor, prin care „acei oameni au fost eliberați ca urmare a cererii lor adresate proconsulilor sau locotenenților lor” (Epistole 10.31). În sfârșit, în Mișna (circa 200 d.C.), o colecție revizuită și publicată a legii iudaice orale, se spune că „ei vor putea să înjunghie [mielul de Paște] pentru cineva [...] pentru care au promis eliberarea din închisoare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
În fond, mă întreb, unde le-o fi fost gândul când s-au apucat să sape. Căci, v-am spus, eram toți însetați, înfometați și extraordinar de obosiți. De ce voiau să-și mai complice truda? - În orice caz, îl întrerupse locotenentul privindu-l cu simpatie, aproape cu căldură, vina a fost, de la început, a dumitale. Nu trebuia să-i lași să-l transporte. Erați în retragere, și orice moment pierdut vă putea fi fatal. Dacă le-a fosl milă de Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl întrebă Laura. - Nu. V-am spus, când am dat cu ochii de el, trăgea să moară. Mă întreb cum a mai putut trăi atât. Evident, în vis lucrurile se întîmplă altfel... - După cele șase zile de foc, îl întrerupse locotenentul, aveai destulă experiență. Nu mai aveai, ca la început, scuza că nu îndrăznești să comanzi unor soldați care luptasem de un an, doi, în linia întîi. - E adevărat, vorbi Darie zâmbind absent. Dar pe de altă parte, de câte ori îndrăznisem să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevărat, vorbi Darie zâmbind absent. Dar pe de altă parte, de câte ori îndrăznisem să comand, în acele șase zile, ieșise prost. Plecasem cu un pluton, și, din comandă în comandă, rămăsesem trei... - Știu la ce faci aluzie, îl întrerupse din nou locotenentul, dar n-a fost vina dumitale. Toată Ucraina era împînzită de partizani și de detașamente speciale admirabil camuflate. Îndată ce o unitate se despărțea de grosul diviziei, risca să fie înconjurată și decimată. Ați avut noroc dacă din șaisprezece ați scăpat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cercetător. - Nu cred că ne-am întîlnit până acum, continuă celălalt stânjenit, parcă ar fi încercat să se scuze. Numele meu este Procopie. Medic, dar am ciupit și eu ceva filozofie, pe vremuri, când eram student. Mi-a plăcut filozofia... Locotenentul îi privi pe amândoi surprins, aproape indignat. - Dar cum se poate că nu v-ați întîlnit până acum? Ați fost în același regiment... Darie întoarse capul către Laura și zâmbi cu înțeles, parcă ar fi așteptat un semn, să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Se făcea că eram la Iași, iarna, cu prietenii, și le povesteam de Ivan... - Ați visat frumos, spuse Iliescu văzând că tăcerea se prelungește. - Dacă ați visat pe Ivan, poartă noroc, adăugă Zamfira. - Ce e mai curios e că domnul locotenent spunea că rău am făcut, că am pierdut prea mult timp. Că, spunea, dacă ne-a fost milă de el, ar fi trebuit să-l împușcăm, să nu se mai chinuie. Dar nu trebuia să-l purtăm cu noi. - Așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altul se va face ziuă, căci câmpia se vedea acum destul de limpede, întinzîndu-se, nesfârșită, în toate părțile. Cerul era turbure, fără stele, semănând mai mult cu o negură de munte. Și deodată, apropiindu-se de pom, dădu cu ochii de locotenent. - Nu v-am recunoscut adineaori, domnul începu încurcat. Era încă întunerec. - Nu mă grăbeam. V-am ascultat discutând, și mă interesa și pe mine. Ai învățat multe de la Ivan. Probabil c-a fost si el, cândva, filozof, adăugă zâmbind. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dumneavoastră, domnule elev, începu Manole, zâmbind. Cum vedeți, ne-am adunat din nou, aproape toți... În acea clipă, își aduse din nou aminte de Iliescu și Zamfira și întoarse capul. - Băieții! șopti el agitat. - Au luat-o înainte, îl liniști locotenentul. Fiecare se întoarce acasă cum poate, adăugă melancolic. Noi ne îndreptăm întîi spre fluviu, ne concentrăm acolo... Darie își dădu seama că mergeau cu toții, de câtva timp, dar nu înțelegea când porniseră. Ridică din umeri, bine dispus, și grăbi pasul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mari distanțe unul de altul. I se păru deodată curios că nu aude nici paseri, nici avioane, nici măcar uruitul surd al camioanelor rusești pe care le văuse de curând trecând pe șosea. - Asta-i Ucraina, îl auzi lângă el pe locotenent. O fi frumoasă pentru ei, pentru că e țara lor. Dar o să vezi cum o să arate când o să ajungem noi. - Mai avem mult? întrebă Darie, și în acea clipă își dădu seama că pusese o întrebare fără rost, pentru că știa că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]