1,327 matches
-
2008) fac o clasificare ținând seama și de alte clasificări, inclusiv cea a lui Cowie: Stabilirea tipurilor de unități frazeologice și delimitarea acestor tipuri unul de altul este de asemenea controversată. Este tipică pentru aceasta discuția în jurul noțiunilor „expresie” și „locuțiune”. Unii lingviști le consideră sinonime, alții le disting prin caracterul figurat al primei față de lipsa acestuia în cazul celei de-a doua, admițând că ambele sunt unități frazeologice, iar alții le disting excluzând totodată locuțiunile din domeniul frazeologiei, deoarece acestea
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
discuția în jurul noțiunilor „expresie” și „locuțiune”. Unii lingviști le consideră sinonime, alții le disting prin caracterul figurat al primei față de lipsa acestuia în cazul celei de-a doua, admițând că ambele sunt unități frazeologice, iar alții le disting excluzând totodată locuțiunile din domeniul frazeologiei, deoarece acestea sunt echivalente ale unor părți de vorbire. Diferiții autori sunt de acord cu faptul că tipurile de unități frazeologice diferă în primul rând prin gradul lor de fixitate. Acest grad depinde de frecvența folosirii îmbinării
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
cazul lor. Unii autori consideră și caracterul metaforic sau figurat al întregii expresii o condiție necesară pentru ca aceasta să fie idiomatică. Exemple: "a tăia frunză la câini" (metaforă), "a se zbate ca peștele pe uscat" (comparație cu ambii termeni figurați). Locuțiunea este o unitate frazeologică ce prezintă un grad relativ mare de fixitate semantică, lexicală și morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere, constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi nefigurată, de
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
că poate fi numai propoziție completă. Un exemplu tipic de proverb este "Chat échaudé craint l’eau froide" (lit. „Pisica opărită se teme de apa rece”) „Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt”. Există și așa-numite „locuțiuni proverbiale”, care sunt expresii idiomatice provenind din proverbe. Acestea nu mai sunt proverbe propriu-zise, din cauza pierderii caracterului de propoziție. Proverbul bază este o frază cu propoziție subiectivă care devine expresie idiomatică primind un subiect precizat. Exemplu: Această parimie se aseamănă
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
amintește de îmbinări de cuvinte pe care le numește "idioms", regulate din punct de vedere formal, dar neregulate din punct de vedere semantic. Pentru limba franceză, Michel Bréal (1897) menționează grupuri de cuvinte pe care le numește "formules" („formule”), "locutions" („locuțiuni”) sau "groupes articulés" („grupuri articulate”) ce se caracterizează prin fixitate și opacitate semantică. Lingvistul elvețian Charles Bally (1909) este cel care folosește primul termenul "phraséologie" cu sens lingvistic, înțelegând prin acesta ansamblul trăsăturilor unui grup de cuvinte în care fiecare
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
phraséologie" cu sens lingvistic, înțelegând prin acesta ansamblul trăsăturilor unui grup de cuvinte în care fiecare element își pierde parțial sau total sensul individual, grupul prezentând astfel un sens aparte. Un astfel de grup este numit de el "locution composée" („locuțiune compusă”). Ulterior, termenul „frazeologie” se va impune ca nume de disciplină. Și mai târziu sunt abordate marginal unitățile frazeologice, de exemplu de către Ferdinand de Saussure (1916) care le numește "locutions toutes faites" („locuțiuni de gata”), apoi de Albert Sechehaye (1921
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
grup este numit de el "locution composée" („locuțiune compusă”). Ulterior, termenul „frazeologie” se va impune ca nume de disciplină. Și mai târziu sunt abordate marginal unitățile frazeologice, de exemplu de către Ferdinand de Saussure (1916) care le numește "locutions toutes faites" („locuțiuni de gata”), apoi de Albert Sechehaye (1921) care vorbește despre "locutions" (în care componentele își pierd identitatea semantică) și despre "mots composés" („cuvinte compuse”) în care componentele și-o păstrează. Lingvistul olandez Cornelis de Boer (1922) face la rândul său
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
sau V. V. Vinogradov. Apoi contribuții însemnate aduc frazeologiei unii lingviști germani și francezi. Dintre lingviștii români, Eugen Coșeriu, care trăia în exil, s-a ocupat încă din 1964 de frazeologie, definind noțiunea de „discurs repetat”, în care includea citatele, proverbele, locuțiunile fixe, formulele de comparație și diferite alte expresii integrate de vorbitor în ceea ce lingvistul numea „tehnica liberă a discursului”. Începând cu anii 1970 se poate vorbi despre frazeologie ca despre o disciplină afirmată care a luat avânt. În România, prima
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
Mai apar ca unități frazeologice și unele epitafuri, inscripții de pe tricouri, graffiti etc. Stabilirea tipurilor de unități frazeologice, delimitarea acestor tipuri unul de altul și clasificarea lor sunt de asemenea controversate. Este tipică pentru aceasta discuția în jurul noțiunilor „expresie” și „locuțiune”. Unii lingviști le consideră sinonime, alții le disting prin caracterul figurat al primei față de lipsa acestuia în cazul celei de-a doua, admițând că ambele sunt unități frazeologice, iar alții le disting excluzând totodată locuțiunile din domeniul frazeologiei, deoarece acestea
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
discuția în jurul noțiunilor „expresie” și „locuțiune”. Unii lingviști le consideră sinonime, alții le disting prin caracterul figurat al primei față de lipsa acestuia în cazul celei de-a doua, admițând că ambele sunt unități frazeologice, iar alții le disting excluzând totodată locuțiunile din domeniul frazeologiei, deoarece acestea sunt echivalente ale unor părți de vorbire. Dificultățile amintite sunt reflectate și de lipsa unității terminologice. Pentru diversele îmbinări de cuvinte parțial sau total fixe se întâlnesc o mulțime de termeni. Pe de o parte
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
lingvistic, colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne, formulă convențională, frazem, frazeologism, idiom, idiom funcțional, idiom lexemic, idiomatism, idiotism, izolare, izolare livrescă, locuțiune, locuțiune figurată, locuțiune proverbială, maximă, parimie, parte de vorbire cu determinare obligatorie, perifrază proverbială, proverb, sentință, sintagmă, unitate frazeologică, wellerism, zicală. Acestora li se adaugă „construcție idiomatică” și „entitate frazeologică”. Printre toți acești termeni sunt unii care denumesc anumite tipuri
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne, formulă convențională, frazem, frazeologism, idiom, idiom funcțional, idiom lexemic, idiomatism, idiotism, izolare, izolare livrescă, locuțiune, locuțiune figurată, locuțiune proverbială, maximă, parimie, parte de vorbire cu determinare obligatorie, perifrază proverbială, proverb, sentință, sintagmă, unitate frazeologică, wellerism, zicală. Acestora li se adaugă „construcție idiomatică” și „entitate frazeologică”. Printre toți acești termeni sunt unii care denumesc anumite tipuri de
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne, formulă convențională, frazem, frazeologism, idiom, idiom funcțional, idiom lexemic, idiomatism, idiotism, izolare, izolare livrescă, locuțiune, locuțiune figurată, locuțiune proverbială, maximă, parimie, parte de vorbire cu determinare obligatorie, perifrază proverbială, proverb, sentință, sintagmă, unitate frazeologică, wellerism, zicală. Acestora li se adaugă „construcție idiomatică” și „entitate frazeologică”. Printre toți acești termeni sunt unii care denumesc anumite tipuri de îmbinări de
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
fr. mod. "j’ai mangé du pain" „am mâncat pâine”. Tot în latina populară, forma de pasiv cu valoare de trecut „am fost iubit” ia valoare de pasiv prezent, de unde fr. mod. "je suis aimé" „sunt iubit”. Unele sintagme devin locuțiuni adverbiale care vor evolua în adverbe propriu-zise, de exemplu fr. mod. "encore" „încă”. Totodată apare procedeul de derivare a adverbelor din adjective, cu cuvântul (ablativul lui „minte”) devenit sufix: „în mod individual, izolat” > fr. mod. "seulement" „numai”. Din cauza reducerii numărului
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
pot fi numai pronume. În cele ce urmeaza sunt prezentate principalele cuvinte nehotărâte. Aucun(e) poate fi: Cu cuvântul "autre", prezentat mai jos, la punctul 3, "aucun(e)" formează un grup care poate fi și el: Nulle part este o locuțiune pronominala: Où șont mes lunettes ? Je ne leș trouve nulle part" „Unde-mi sunt ochelarii? Nu-i găsesc niciunde”. Pas un(e) exprimă o negație mai puternică decât "aucun(e)", si poate fi: Personne este numai pronume: "Personne ne sait
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
fără articol: "Tous étaient présents, même leș malades" „Toți erau prezenți, chiar și bolnavii”. N’importe este un element component nehotărât provenind din formă impersonala "îl n’importe" „nu e important” a verbului "importer", care face parte din mai multe locuțiuni nehotărâte: On este un pronume personal nehotărât care provine din substantivul latinesc "homo" „om”. Poate fi numai subiect persoană și are mai multe sensuri. Inițial, "on" este subiectul nedefinit. În această calitate are două nuanțe de sens: În registrul familiar
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
la film”. Plusieurs poate fi: Quelconque poate fi determinant nehotărât sau adjectiv calificativ, dar în ambele cazuri este postpus: Cu forma de subjonctiv prezent, persoana a III-a singular a verbului "être" s-au format două propoziții care au devenit locuțiuni pronominale nehotărâte: Un(e) țel(le) este cel mai adesea determinant, cu pluralul "de țel(le)s": "Une telle proposition est inacceptable" „O asemenea propunere este inacceptabilă”, "On ne peut pas faire ce travail avec de tels collaborateurs" „Nu se
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
conjuncții, lipsa articolului înaintea substantivului comun depinde de sensul prepoziției/conjuncției. Exemple cu prepoziții: O conjuncție după care nu se folosește articol este "comme" cu sensul „că, în calitate de”: "Îl travaille comme ingénieur" „Lucrează ca inginer”. Același sens îl are și locuțiunea conjuncționala "en tânt que": "Îl travaille en tânt qu’ingénier" „Lucrează în calitate de inginer”. 3. În grupuri fixe Acestea sunt cel mai adesea grupuri verbale rămase dintr-o epoca a istoriei limbii în care folosirea articolelor nu era încă fixată. Exemple
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
son film ne m’intéressent" „Nici cartea, nici filmul sau nu mă interesează”. Și "jamais" poate ajunge la începutul propoziției cu scopul scoaterii sale în evidență: "Jamais je ne l’oublierai" „Niciodată nu îl/o voi uita”. Mai este o locuțiune negativă, "non plus" (corespunzător în română lui „nici” nerepetat), care se folosește cu "pas" în propoziție. La timpurile simple urmează după "pas" ("Îl ne vient pas non plus „Nici el nu vine”), dar la cele compuse - dupa participiul trecut: "Îl
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
la fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau "de ce que". "À", respectiv "de" din acestea sunt prepozițiile ce introduc complementele indirecte corespunzătoare subordonatelor. Locuțiunea cu "à" este obligatorie, dar nu și cea cu "de". Despre folosirea pronumelor relative care introduc propoziția atributiva, vezi
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau "de ce que". "À", respectiv "de" din acestea sunt prepozițiile ce introduc complementele indirecte corespunzătoare subordonatelor. Locuțiunea cu "à" este obligatorie, dar nu și cea cu "de". Despre folosirea pronumelor relative care introduc propoziția atributiva, vezi articolul Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză, secțiunea Pronumele relative. Predicatul acestei subordonate este la indicativ dacă se
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
mai devreme, n-aș fi plecat degeaba”. A nu se confundă acest "și" cu cel care introduce o intrebare indirectă, aceasta nefiind o propoziție condiționala, ci completiva directă (vezi mai jos), si nu i se aplică regulile lui "și" condițional. Locuțiunea conjuncționala "même și" „chiar dacă” introduce o propoziție circumstanțiala concesiva, iar regulile de mai sus se aplică și predicatului acesteia: "Même și nous l’avions șu plus tôt, nous n’aurions pas pu intervenir" „Chiar dacă am fi aflat mai devreme, n-
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
iar regulile de mai sus se aplică și predicatului acesteia: "Même și nous l’avions șu plus tôt, nous n’aurions pas pu intervenir" „Chiar dacă am fi aflat mai devreme, n-am fi putut interveni”. La fel se comportă și locuțiunea "comme și" „ca si cum”, ce introduce o propoziție circumstanțiala de mod comparativa: "Comme s’ils n’avaient pas encore assez de problèmes, ils ont appris que leur chalet avait été cambriolé" „Ca si cum n-ar avea încă destule probleme, au aflat că
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
două sau mai multe subordonate de același tip. Acestea sunt coordonate între ele prin juxtapunere sau prin conjuncție: "et" „și”, "mais" „dar”, "ou" „sau”. În privința conjuncțiilor subordonatoare care introduc subordonatele respective există mai multe cazuri. Uneori repetarea conjuncției sau a locuțiunii conjuncționale subordonatoare este obligatorie în forma lor originară. Aceasta este valabil pentru cele care introduc întrebările indirecte și aproape totdeauna pentru conjuncția simplă "que": Alteori conjuncția sau locuțiunea poate fi repetată în forma sa originară, dar nu este obligatoriu. Limba
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
introduc subordonatele respective există mai multe cazuri. Uneori repetarea conjuncției sau a locuțiunii conjuncționale subordonatoare este obligatorie în forma lor originară. Aceasta este valabil pentru cele care introduc întrebările indirecte și aproape totdeauna pentru conjuncția simplă "que": Alteori conjuncția sau locuțiunea poate fi repetată în forma sa originară, dar nu este obligatoriu. Limba vorbită preferă repetarea, iar cea scrisă evitarea acesteia: Cazul cel mai rar este când conjuncția nu este nici repetată, nici înlocuită. Acest lucru este posibil atunci cand între subordonate
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]