1,413 matches
-
apreciabilă de birou, dar Robin se arată deosebit de insistent să mâncăm acolo, În timp ce mărește din ce În ce mai mult compasul, iar eu gonesc după el, făcând câte trei pași pentru unul de-al lui. Restaurantul Sweetings este o adevărată instituție a centrului financiar londonez. Un loc unde se servește pește care vrea să semene cu o piață de pește, cu o sumedenie de strigăte Însuflețite, zarvă, mese de marmură - un fel de Bilingsgate pentru cei Înstăriți. La intrare există tejghele unde te poți așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcut cele mai mari progrese“ pentru angajamentul În direcția diversității. Firma a Înregistrat un punctaj foarte bun În cadrul unui sondaj de referință realizat de Equality Yes!, organizație În favoarea parității sexelor ai cărei membri includ 81% din firmele cotate la Bursa londoneză. Arbitrii au fost impresionați În mod deosebit de volumul de activitate generat de Katharine Reddy, cel mai tânăr manager de la EMF, și de Momo Gumeratne, o absolventă de 24 de ani de la London School of Economics. Din păcate, cele două nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
provincială lăsată prea mult afară, la soare. Dar ochii și urechile mele de reporter au preluat repede controlul și timp de o oră Încheiată am explorat străzile Înguste, cu ceainăriile lor pitorești, cu magazine foto și polițiști deghizați În curcani londonezi. Gibraltarul, ca și Costa del Sol, nu era pe sufletul meu. Prefer zborurile lungi către Jakarta și Papeete, orele acelea de imponderabilitate la clasa Întîi care continuă să-mi dea senzația că am o destinație veritabilă, marea și nemuritoarea iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
articole de ceramică și textile. Artiștii locali - după Mercedesurile și Range Roverurile parcate, am presupus că erau cu toții locuitori ai vilelor din Împrejurimi - ședeau la mesele lor așezate pe capre de lemn precum vînzătorii sîmbăta pe Portobello Road (##notă: Stradă londoneză din Notting Hill, care găzduiește o foarte căutată piață de stradă.##), iar În vocile lor Încrezătoare răsunau accente de Holland Park și Arondismentul Șaisprezece (##notă: Zone rezidențial-comerciale high-class din Londra, respectiv Paris.##). Toată lumea din oraș părea a fi În priză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îmi făcusem bagajele și-mi Închisesem contul. Plecînd cu mașina pentru ultima dată de la hotelul Los Monteros, m-am hotărît să mai rămîn În Spania cel puțin o lună, să-mi anulez angajamentele următoare și să-mi transfer din banca londoneză suficiente fonduri cît să-mi păstrez libertatea de mișcare. Deja aveam un ciudat sentiment de complicitate la crima al cărei mister Încercam să-l risipesc, de parcă nu doar pretinsa vină a lui Frank se afla sub semnul Întrebării, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bănuiala că și ziua aceasta avea să treacă și voi rămîne sîngurul client al piscinei, așa cum aveam să rămîn singurul vizitator al terenului de tenis și al sălii de sport. Îmi omoram timpul la barul În aer liber, citind ziare londoneze și gîndindu-mă la procesul lui Frank, și știam că timpul murise În Residencia Costasol cu mult Înainte de sosirea mea. În decursul primei mele săptămîni ca „manager“ al clubului sportiv, m-am relaxat și i-am urmărit pe Îngrijitorii angajați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cui i-e frică de Virginia Woolf“, piesă de Eduard Albee (1962).##). Printre producțiile programate În viitor se numărau piese de Orton și Coward, toate urmînd a fi regizate de Arnold Wynegarde, un veteran al lui Shaftesbury Avenue(##notă - Bulevard londonez care concentrează teatrele importante din zona West End.##); distribuția de amatori urma să fie consolidată cu cîțiva foști profesioniști ai scenei. Mugurii verzi ai unei culturi metropolitane uitate răsăreau prin ghipsul și palplanșele dezvoltatorilor imobiliari. În scurta pauză dintre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Susan Henry și Anthea Rose, două văduve la vreo treizeci de ani, care puseseră deja pe picioare o mică agenție de vînzări directe ce-și căuta prin complex clienți pentru lenjerie exotică și parfumuri; Ronald Machin, fost inspector de poliție londonez, care demisionase după ce fusese acuzat de luare de mită; Paul și Simon Winchell, amîndoi spre sfîrșitul adolescenței, provenind din una dintre cele mai importante familii din Residencia și ocupîndu-se cu aprovizionarea tineretului. Sub pretextul livrării celor mai noi broșuri imobiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toate verzi însă, culmea, cu figura Învingătorului, așa cum ea o visase: bărbierit și frizat, îmbrăcat ca la carte și cu un trandafir între dinți. Sebas o întâlnise întâmplător, la Tunis, unde își făcea o documentare. Avocata venea din exilul ei londonez și beneficia de protecție diplomatică. Refuzase un interviu, în schimb, îl lăsase să stea în sala de conferințe, unde ea avea întâlnire cu musulmane sunnite, cărora le vorbea despre drepturile femeilor. Leclerc se afla acolo chiar ca un ogar între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un mers legănat și nu de puține ori cam tâmp. Ce legătură să fie Între toate acestea și dandysm nu am ști să spunem. Și totuși, fără să se Încurce În etimologii plăsmuite, cuvântul face o carieră fulminantă În saloanele londoneze la Începutul veacului al XIX-lea. Atunci intră În scenă primul dandy autentic al lumii, George Brummell. 1815 sau 1817 ar fi, susțin specialiștii (sau mai curând specialistele 1), anii când dandy e rostit În saloanele și cluburile selecte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fabuloasa cifră de 300000 de lire. Nimeni altul decât Beaumarchais este trimis să clarifice misterul ciudatului francez. Medicii, dar și Împricinatul declară oficial, În scris: e femeie. Așa va rămâne până În clipa morții, timp de Încă trei decenii, În exil londonez: domnișoara d’Eon. Numai că, după ce examinează cu atenție corpul bătrânei de 83 de ani, medicii decretează, la 21 mai 1810, În prezența a 15 martori: e bărbat. Excentricități nu mai puțin spectaculoase Îi Împing În același secol al XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decât Anglia. La o privire scrutătoare (și obiectivă), se va vedea Însă că nici Franța nu e străină de apariția dandysmului. Nu neapărat pentru faptul (istoricește dovedit) că numeroși aristocrați francezi sunt alungați de Revoluție În exil (cel mai adesea londonez), nu doar pentru că tineri englezi din lumea bună se trezesc călătorind frenetic la Paris. Și nici măcar pentru că, În paralel cu Macaroni-i și Corintienii englezi, În saloanele pariziene răsar Muscadinii sau Incredibilii. Ci mai ales pentru că bunul gust, rafinamentul, șicul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și motiv de zeflemea. Very macaroni putea Însemna, după caz, și ceva foarte la modă, dar și o caricatură bună de ridiculizat. Dacă am porni, precum câțiva curioși, exact pe urmele unei asemenea caricaturi - o lucrare dintr-un mare muzeu londonez -, am da răspuns și uimirii din prima pagină a cărții noastre. Nu Înțelegeam atunci ce legătură putea fi Între yankeul Doodle care intră În oraș În chip de dandy, călare pe un ponei, cu pana Înfiptă În pălărie, și Macaroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lilly military macaroni”, căpitan doar de formă, căci, spun unele voci, asemeni cavalerului d’Eon, nu se poate ști cu siguranță dacă, la drept vorbind, era sau nu bărbat. Dar Corintienii? Pur și simplu, un alt nume dat acelorași tineri londonezi fashionables, care vizitează pe la 1770 nu Italia, ci Grecia. Din acest Sud strălucitor ei se Întorc În mohoreala Nordului cu nostalgia unui stil, corinticul, de-o eleganță sofisticată, gata să scoată din apatie lumea saloanelor și a cluburilor. Îi distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care-l va propulsa fulminant pe Brummell În ierarhia tacită a saloanelor, cluburilor și cercurilor selecte ale Londrei, cu o strălucire constantă, vreme de 22 de ani. După ce Brummell lansează un stil pe care Îl preiau marile cluburi și saloane londoneze - eleganță a vestimentației, grijă ostentativă pentru orice apariție În public, excentricitate a gesturilor, nevoie subliniată de a ieși din comun, impasibilitate provocatoare -, dandysmul devine fenomen național, element de specific al lumii selecte. Formă de a trăi care, alături de spleen, nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fiecare an, câte un volum (roman, eseuri, memorii) aruncat pe piață, pentru un public lacom să trăiască fie și așa, prin intermediar, În culisele sau avanscena lumii bune. Când o Întâlnește În casa lui Bulwer-Lytton, Disraëli o remarcă alături de notabilitățile londoneze, de marele dandy francez contele d’Orsay și de alte doamne ale scrisului. Simte că e impunătoare, plină de vitalitate, dominând peisajul. Dar tocmai pentru că aparține simultan și lumii de jos, și celei Înalte, Catherine Gore vede ca nimeni alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se stingă de atâta suficientă autocontemplare. Nu altceva notează ea În Album cu schițe despre modă (din 1833) sau În Schițe despre caracterul englez, carte de mare succes, apărută În 1848. Răzbate printre rândurile ce rememorează anii tinereții sale londoneze un surâs ironic, greu de Înțeles dacă nu i-am ști sursa. Marile cluburi, Între care „White” cu prisosință, Își merită suav-otrăvita judecată a unei femei ce are și umor, și detașare, când compară lăcașele inițiaților În eleganță cu noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
va mai fi vorba), deși provenit dintr-o familie de evrei convertiți, deși doar bogat, nu și nobil, deși intrat În sistem ca om politic, parlamentar și mai apoi prim-ministru, reușește să rămână o referință pentru dandy-i/Leii londonezi multă vreme după ce Își consumă gloria de excentric din tinerețe. De-acum scriitor celebru, om de stat Înnobilat de regina Victoria, Disraëli e - și În 1870, dar și În 1880, cu numai un an Înaintea morții - modelul absolut al dinastiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lume. De la Viena la Madrid, de la Roma la București, Praga sau Berlin, o nouă generație de wildieni Îi poartă mesajul până În pragul celui de-al doilea război mondial. Tragică e și dispariția, la 26 de ani, a unui alt dandy londonez, contemporan cu Wilde, prieten al acestuia, dar jucându-și spectacolul excentricității pe cont propriu: artistul Aubrey Beardsley. Boală, suferință, vertij al morții - toate delicat stilizate În ductul peniței, În gracilitatea și eleganța făpturii, În interioarele descinse parcă din romanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Iar tot ceea ce urmează rămâne la fel de select și plin de strălucire măcar pentru un sfert de veac: studii la Eton și Oxford, prietenia și protecția prințului de Wales, viitorul George al IV-lea, apoi o ascensiune fulminantă În viața saloanelor londoneze. Explicația nu stă chiar la Îndemâna tuturor. Despre pasiunea prințului și mai apoi a regelui George al IV-lea pentru acest bărbat, despre „mărirea și decăderea” astrului Brummell, despre sfârșitul său tragic, părăsit, sărac și nebun, Într-unul dintre ospiciile Caen-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
toată lumea bună a Londrei și Parisului Îl consideră un fel de far al eleganței, al stilului select. În 1821 sosește la Londra și revigorează ca nimeni altul un stil ce părea să intre În derivă. Devine noul rege al dandysmului londonez. Împreună cu Lady Blessington face un cuplu celebru, călătorește prin toată Europa și șochează prin lux, așa cum apar Însoțiți pretutindeni de o adevărată caravană („circul Blessington”, pentru răuvoitori) care le poartă veșmintele și toate accesoriile. Deși căsătorit, printr-o clauză testamentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de episoade picante (polemici, scandaluri, procese) Îl trec În prim-planul atenției ca persoană, În timp ce opera sa de pictor și gravor se retrage În fundal, taxată drept minoră, din cauza originalității ei sfidătoare. Rămâne ca un moment antologic În istoria proceselor londoneze despăgubirea pe care o cere (și o primește, sub forma unei sume simbolice) pentru ofensa adusă de Ruskin În 1877 uneia dintre pânzele sale expuse la galeria Grosenvor. Satisfăcut juridic, dar În pragul falimentului și al repudierii cvasigenerale, Whistler părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Iată curba declinului unui bărbat care nu a știut unde să se oprească. Un alt exemplu, nu mai puțin tragic, ar fi Oscar Wilde, ale cărui excentricități sunt inițial acceptate cu Încântare. Provocările lui demonice stârnesc fiori de plăcere societății londoneze. Dar În momentul În care relația cu tânărul Douglas e exhibată și se stârnește un scandal public, cant-ul britanic (care admite, de altfel, manifestarea cu discreție a homoerotismului) e iritat, Îl reneagă. Proces, marginalizare, oprobriu, Închisoare. Sau cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sue, cele gri ale lui Wilde? Dar Încălțările! Chiar dacă moda tocurilor roșii a trecut de mult, rămâne Încă loc destul pentru excentricii care țin neapărat să fie altfel din creștet până În tălpi, comandându-și Încălțările În mod obligatoriu (dacă sunt londonezi) la Hermann Gay, iar dacă sunt parizieni, la Ashley sau Sakovski. Câte nu s-ar putea scrie despre pantofii, ghetele, botinele sau cizmele marilor dandy! Ba chiar despre papucii lor exotici! Începând cu pantofii de lac lustruiți ca oglinda ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tabacherele uriașe, pline cu tutun, pe ale căror capace erau miniaturi emailate cu chipul iubiților sau chiar al copiilor. Restul nobilimii trecuse la bomboane, drept care la mare preț se aflau bombonierele. Nu una sau două, ci adevărate colecții. La Curtea londoneză, cea care introduce obiceiul e regina Charlotte, bunica Victoriei. Căpitanul Gronow și-o mai amintește prizând tabac dintr-o cutie de aur, pe o terasă la Windsor, spre hazul strunit politicos al celor tineri. Pe vremea lui Brummell, toate bătrânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]