5,534 matches
-
capsulară a membranei filtrante. Fiecare podocit este alcătuit dintr-un corp celular și o multitudine de prelungiri ramificate, numite pedicele, ce se sprijină pe membrana bazală (fig. 96). Pedicelele creează un strat foarte compact, ce prezintă o serie de fisuri longitudinale, numite „fante de filtrare”. Fantele de filtrare au aprox. 20 nm și sunt acoperite de o diafragmă alcătuită dintr-o proteină numită nefronă, care formează o structură ca un fermoar. Podocitele sunt celule epiteliale, deși natura lor este greu de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
membrană submucoasă sau glande. Tunica musculară este alcătuită din mușchi neted, al cărui aranjament variază în funcție de etajul căilor urinare. La nivelul calicelor fibrele musculare sunt dispuse circular sau spiral, în primele 2/3 superioare ale ureterelor există un strat intern longitudinal și un strat extern circular în treimea inferioară a ureterului, mai apare un al treilea strat muscular, cu orientare longitudinală. Ureterele sunt conducte musculo-membranoase ce pornesc de la bazinet și se îndreaptă retroperitoneal către vezica urinară. Funcția lor este de a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nivelul calicelor fibrele musculare sunt dispuse circular sau spiral, în primele 2/3 superioare ale ureterelor există un strat intern longitudinal și un strat extern circular în treimea inferioară a ureterului, mai apare un al treilea strat muscular, cu orientare longitudinală. Ureterele sunt conducte musculo-membranoase ce pornesc de la bazinet și se îndreaptă retroperitoneal către vezica urinară. Funcția lor este de a genera unde peristaltice, ce ajută la deplasarea urinei de la calice la vezică. Ureterele perforează peretele vezical în direcție oblică, creând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a selecției naturale din secolul următor. El încearcă să traducă în biologie raționalismul fizicii newtoniene. Cum secolul are pasiunea clasificărilor și a sistematizărilor, Buffon clasifică și el animalele în funcție de utilitatea lor în raport cu omul. El folosește și proceduri cuantificabile ca biometria longitudinală, privind creșterea copiilor. între numeroasele sale observații se înscriu și cele referitoare la evoluția speciilor, înmulțirea viețuitoarelor. Considerând că exprimarea definește persoana, el afirmă sentențios „Le style est l’homme“. O altă categorie de filosofi — prieteni ai medicilor și cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sau „Al doilea creier” (The Second Brain). Primele date asupra SNE apar încă din 1847 când Remak semnalează existența structurilor nervoase de tip plexiform în pereții stomacului uman. Câțiva ani mai târziu, Auerbach (1857) descrie plexul mienteric situat între straturile longitudinal extern și circular intern ale tunicii musculare, iar Meissner (1862) identifică plexul submucos între tunica musculară și muscularis mucosae. În 1911, Ramon Y Cajal descoperă celulele interstițiale care-i poartă numele. Ulterior Kunz (1913), Hill (1927), Stohr (1930) și Irwin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
enterice sunt structuri nervoase sincițiale localizate de-a lungul întregului tub digestiv, de la nivelul esofagului până la regiunea anorectală. Ele sunt formate din ganglioni și filete nervoase de legătură intim intricate, dispuse sub forma unei complexe rețele plexiforme între musculatura netedă longitudinală și circulară în cazul plexului mienteric Auerbach, sau în zona submucoasă în cazul plexului descris de Meissner (fig. 18). La rândul lor, ganglionii intramurali sunt constituiți din celule uni-, bi- și multipolare, de forme și mărimi variate. Numărul lor pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât în pereții întregului tract digestiv de la esofag la sfincterul anal intern, cât și în organele anexe (pancreas, vezică și căi biliare). Neuronii enterici și enterogliile sunt grupate în structuri microganglionare intraparietale care formează plexurile mienteric (Auerbach), situat între stratul longitudinal extern și circular intern ale tunicii musculare și submucos (Meissner) situat între tunica musculară și muscularis mucosae (fig. 19). Bogăția celulară a acestor plexuri este impresionantă și studii cantitative au demonstrat că numai în jejunoileon se găsesc aproximativ 200 milioane
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viscerali cu originea în ganglionii spinali toraco-lombari. În funcție de grosime, se disting cordoane de ordinul I, interganglionare, de ordinul II, intercordonale și de ordinul III, care formează reticulul terminal. I.2.2.4. Plexul mienteric Plexul mienteric este situat între straturile longitudinal extern și circular intern ale tunicii musculare a peretelui digestiv, fiind continuu atât circumferențial, cât și logitudinal, de-a lungul întregului tract gastrointestinal. Morfologia sa variază considerabil atât în funcție de specie, cât și topografic, în funcție de regiunea digestivă considerată dar modelul general
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terțiar. Plexul primar este alcătuit din microganglionii enterici și din cordoane de ordinul I, interganglionare. Microganglionii conțin 5-200 de corpuri neuronale, dar există și neuroni solitari, eratici pe traseul unor cordoane interganglionare. Acestea unesc microganglionii, sunt paralele cu fibrele musculare longitudinale și se anastomozează variat, formând reticulul propriu-zis al plexului mienteric primar a cărui geometrie are caracter de specie. Este demn de notat faptul că formele microganglionilor și rețelei primare așa cum apar ele pe preparatele histologice sunt relative deoarece structurile plexului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
primari (IPAN) și interneuroni. I.2.2.10. Neuronii motori Sunt localizați mai ales în plexul mienteric, dar și în plexul submucos superficial din esofag, stomac, colecist, intestinul subțire și gros. Fiecare structură musculară a peretelui tubului digestiv, respectiv musculatura longitudinală, circulară și muscularis mucosae este inervată de cupluri de enteroneuroni motori, excitatori și inhibitori. Morfologic aceștia aparțin tipului Dogiel I, și electrofiziologic tipului „S”, dar sunt diferiți neurochimic. Neuronii motori excitatori sunt predominant Ach-ergici, iar cei inhibitori NO, VIP sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
distribuie numai anal pe o distanța de 1-6 mm. Datorită grosimii substanțiale a stratului muscular circular la inervația unui inel muscular participă câteva sute de neuroni, iar dispoziția unităților motorii este concentrică (4, 9, 36, 46). Neuronii motori ai musculaturii longitudinale au localizare de asemenea mienterică și la mamiferele mici axonii lor participă la formarea plexului mienteric superficial situat pe fața profundă a stratului muscular, în timp ce - la om și mamiferele de talie mare - axonii se ramifică în grosimea musculaturii longitudinale paralel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
musculaturii longitudinale au localizare de asemenea mienterică și la mamiferele mici axonii lor participă la formarea plexului mienteric superficial situat pe fața profundă a stratului muscular, în timp ce - la om și mamiferele de talie mare - axonii se ramifică în grosimea musculaturii longitudinale paralel cu fibrele musculare. Teritoriul unui singur axon are forma unei mici insule patrulatere lungă de 2 mm și lată de 1 mm. Dimensiunile reduse ale acestor teritorii explică numărul mare al acestor neuroni, aproape 25% din plexul mienteric (33
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
non-neuronale, deoarece nu conțin vezicule de neurotransmițător. Au corpul mic cu numeroase procese alungite care se interpun între ramificațiile terminale ale enteroneuronilor motori și fibrele musculare netede. În funcție de locația intraparietală, CIC se clasifică în mienterice (CICmi) situate în stratul muscular longitudinal, intramusculare (CICim) situate în grosimea stratului circular și intramusculare profunde (CICimp) situate pe fața profundă a stratului muscular circular. Deoarece CIC reprezintă ținta finală a enteroneuronilor motori excitatori sau inhibitori, membrana acestora este alcătuită din două tipuri de zone funcționale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și inserția pe inelul tricuspidei; - sistemul bulbo-spiral superficial, cu ambele inserții pe inelul mitralei; - sistemul sino-spiral profund, care înconjură ambele ventricule; - sistemul bulbo-spiral profund, care înconjură doar ventriculul stâng (fig. 66). Aceste sisteme de fibre acționează în sensul reducerii diametrelor longitudinal și, mai ales, transversal ale cavităților ventriculare în timpul sistolei. Ele sunt delimitate de o membrană, sarcolema. Structura specifică a membranei sarcolemale asigură transportul diferitelor substanțe la nivel celular. Transportul pasiv are loc în sensul gradientelor electrochimice, în timp ce pentru transportul activ
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin expulzarea a 3 Na+ contra 2 K+ pentru fiecare moleculă de ATP desfăcută. Fibrele miocardice prezintă zone de apoziție strânsă, numite discuri intercalare. Aceste zone au adesea o dispoziție în zigzag, porțiunile transversale învecinate fiind frecvent conectate prin segmente longitudinale, ce se întind în lungul sarcomerului până la următoarea linie Z. Caracterul de sincițiu funcțional, electric și mecanic al țesutului miocardic este asigurat prin rezistență electrică extrem de scăzută și legăturile intercelulare ferme realizate la nivelul discurilor intercalare. La nivelul acestor structuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
țesutului miocardic este asigurat prin rezistență electrică extrem de scăzută și legăturile intercelulare ferme realizate la nivelul discurilor intercalare. La nivelul acestor structuri, s-au descris trei tipuri de specializări joncționale: - macula adherens (desmosomi), care asigură adeziunea strânsă între celulele adiacente longitudinal; - fascia adherens, care ocupă majoritatea porțiunii transversale a discului și la nivelul căreia se insera filamentele subțiri de actină ale ultimului disc clar; împreună cu desmozomii, aceasta asigură solidaritatea mecanică a fibrelor adiacente; - nexusul (joncțiunea strânsă), ce se găsește în partea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
joncțiunea strânsă), ce se găsește în partea laterală a discului, prezintă canale ionice care traversează ambele membrane denumite conexoni. Aceștia asigură apoziția membranară și trecerea potențialului de acțiune prin difuziune de la o celulă la alta. Viteza de conducere în sens longitudinal de la o fibră la alta este de două ori mai mare decât viteza de conducere în sens transversal, datorită conexonilor. Fibra musculară cardiacă conține câțiva nuclei situați central, în sarcoplasmă. Aparatul metabolic energoformator, reprezentat de mitocondrii, este deosebit de dezvoltat. Mitocondriile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
află stria clară (stria Hensen - H), ce marchează centrul sarcomerului, zona în care nu se formează punți transversale actomiozinice. În afara aparatului metabolic și al celui contractil, o semnificație morfo-funcțională deosebită la nivelul fibrei musculare cardiace o au cele două tuburi longitudinale marginale. Ansamblul format dintr-un tub în „T” și cele două cisterne care îl mărginesc este numit triadă și are o semnificație deosebită în procesul cuplării excitației cu contracția datorită intervenției în transportul, legarea și depozitarea Ca2+. Eliberat de la acest
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și mijlociu), dintre care cel anterior (Bachmann), situat la marginea anterioară a septului interatrial, ar avea și rol în asigurarea sincronizării interatriale. Este posibil ca viteza mare de conducere în aceste zone să se datoreze orientării fibrelor miocardice, cu diametrul longitudinal paralel cu axa internodală și nu transversal pe aceasta. În afara nodulului atrio-ventricular, la unele persoane poate apărea un fascicul atrio-ventricular suplimentar. Această anomalie realizează o cale de conducere atrio-ventriculară prin care impulsul de contracție se propagă spre ventricule mult mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capta precursori de bioamine, ele aparțin sistemului endocrin difuz (APUD). La suprafața epiteliului se deschid canalele glandelor mucoase care se extind în profunzime până în stratul muscular. Corionul, situat imediat subepitelial, conține numeroase limfocite, mastocite, eozinofile, o rețea fibro-elastică cu dispoziție longitudinală și capilare de 2-3 ori mai numeroase, comparativ cu rețeaua alveolară. În submucoasă se găsesc glande bronșice de tip sero-mucos, de 1 mm lungime, ale căror canale de excreție pot ajunge până în stratul muscular. Aceste canale au o dispoziție circulară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formă de plexuri viscerale situate în pereții întregului tub digestiv. Conectați prin filete amielinice de tip C secundare și terțiare distribuite sub formă de plexuri ganglionare la efectorii musculari și glandulari locali, acești neuroni sunt dispuși atât între stratul muscular longitudinal și circular în cazul plexului mienteric (Auerbach), cât și în teritoriul submucos în cazul plexului Meissner (fig. 104). Primul exercită controlul primar asupra motilității digestive, iar cel de al doilea participă la autoreglarea fluxului sanguin local, sensibilității mucoasei digestive și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
absorbție care au loc la nivel intestinal se particularizează morfologic și funcțional la nivelul celor două segmente intestinale. Din punct de vedere structural, intestinul subțire prezintă o serie de diferențieri anatomice. Astfel, între stratul muscular intern circular și cel extern longitudinal există o serie de punți ce realizează legături funcționale asociate cu prezența unor puncte de fuziune membranară intercelulară, conferind straturilor musculare caracter de sincițiu. La rândul său, mucoasa intestinului subțire prezintă o mare suprafața activă (250-300 m+) asigurată îndeosebi, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
îndeosebi mișcările peristaltice, fapt dovedit de persistența acestora în condițiile denervării extrinseci vago-simpatice. Undele peristaltice sunt declanșate îndeosebi de plexurile Auerbach, ai căror receptori se găsesc în mucoasă. Reflexul mienteric peristaltic este asigurat pe o cale nervoasă continuă pentru fibrele longitudinale și una discontinuă, întreruptă de sinapsă, pentru fibrele circulare. Activitatea în totalitate a plexurilor intramurale este în final unitară, ele integrând aferentele senzitive parietale de la nivelul plexului submucos Meissner cu neuronii eferenți ai plexului mucos Auerbach. Stimularea motricității intestinale în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se asociază contracția musculaturii abdominale, toate acestea având ca efect creșterea presiunii intraabdominale. Aceasta facilitează creșterea presiunii intrarectale de la 20 mmHg în condiții normale, la 60-70 mmHg și chiar 100-200 mmHg. Concomitent, are loc relaxarea musculaturii planșeului pelvin, contracția fibrelor longitudinale rectale și tracțiunea în sus a regiunii perineale, cu scurtarea canalului anal. Sfincterul extern striat se relaxează sub control voluntar, iar mușchii ridicători anali se contractă reflex, determinând ridicarea acestora deasupra bolului fecal, pentru ca, în finalul defecației, comprimarea pereților anali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezintă o dilatație în formă de pâlnie a părții superioare a ureterelor. Bazinetul și ureterele au o structură identică căreia i se disting trei tunici, din care cea mai importantă este stratul mijlociu, constituit din două pături de musculatură netedă: longitudinală internă și circulară externă. Ureterele se prezintă ca niște tuburi musculoase, cu posibilități de a se contracta și relaxa. Această motricitate este autonomă datorită existenței plexurilor intramurale care se află sub influența inervației simpatice și parasimpatice. Simpaticul are, în general
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]