2,054 matches
-
cu filmul, evident! rîde Liliana. Dar nu a fost o glumă, ți-am mai spus. Ba da, Mihai, da! clatină Liliana din cap cu îndîrjire. Pentru voi fost gluma proastă a destinului... (2 Apoi, ca săgetată, se oprește. Ochii ei lucesc diabolic. Seceră obrazul lui Mihai, oprindu-se în direcția pick-up-ului. Încet-încet, privirea i se subțiază, pierzîndu-se aiurea. Buzele ei se mușcă pe rînd, apoi surîd, luminînd întregul obraz cu intensitatea unei trăiri de moment. Ce fain e!... murmură. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
va despărți de soție, răspunde Mihai. Am și eu nevoie de reacții ale prietenilor vizavi de această problemă... O clipă, obrazul lui Petre Graur e împietrit într-o expresie de nedumerire. Apoi, buzele îi sînt tăiate de surîs, iar ochii lucesc de bucurie. Deci de-ăsta-mi ești! Rîde sonor, cu o veselie molipsitoare, plimbîndu-se prin laborator cu pași mari. Cînd se liniștește, revine în scaun lîngă Mihai și trag împreună concluzii asupra celor discutate. Dacă tot ești la sfîrșit, rezolv-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
avea vreo 4-5 ani. În seara cînd i-a dat banii nașei Zînica, a apărut și o fată murdară toată de cît făcuse curat în cotețul porcilor. "L-ai văzut pe tăticul? E bine?" își amintește Mihai ochii ei mari, lucind de bucurie, sau numai nerăbdători să afle. Acum, e-o adevărată doamnă... Cei doi o salută; ea abia le răspunde, fără să-i privească. Nu te supăra că-i așa, Mihăiță, îi șoptește președintele colectivei. Pune-te în locul ei... Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a deschis, a avut impresia că totul se răstoarnă în jur. Nu-și dă seama de ce. În fața lui, doar, stă o puștoaică de vreo doisprezece ani, îmbrăcată într-o rochie de casă, cu un pulover pe umeri; ochi mari, albaștri, lucind plini de viață; gura conturată frumos, obrajii cu gropițe. Fata s-a emoționat și ea de perplexitatea bărbatului rămas în ușă. Eu așteptam un scriitor, dar a venit un fizician, socotind după punctualitatea cu care ați sunat... În cadrul ușii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zi, cînd se plimba cu ea prin oraș, s-a salutat cu un prieten pictor, care trecea pe celălalt trotuar. Pictorul a traversat strada spre ei. Mihai parcă-l și vede venind: netuns și nebărbierit, doar cu dantura albă, superbă, lucind amenințătoare. "Tata, ba-bau!..." a îngînat Cristina, agățîndu-i-se de mînă. Apoi, noaptea următoare, prin somn, fetița a tresărit de cîteva ori, începînd să plîngă. Mihai știe că nu-i explicase Cristinei cum arată bau-bau, dar în mintea ei de doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cum humorul se joacă în genere cu întreaga aparință definită (endlich), tot astfel să ni vorbească și printr-un corp trădat de natură într-un mod vitreg, daca individul are atâta putere creatorie ca să poată face reprezintațiunile sale să ni lucească libertatea sufletului (dispozitiunei) într-[un] Selbstgenuss vesel și într-o ironie ce volatiliză totul n4. Regiunea comicei fantastice în coprinsul ei cel mai întins ar fi așadar singurul Și Gestian cu toate astea joacă-n dramă. cum se simte Millo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Luminile aprinse pentru un inventar rapid - exact așa cum Îl Învățase Dudley. Un pat rabatabil, lăsat Întins. Pe pereți peisaje marine ieftine. Un șifonier. Un dulap În perete. Baia și chicineta nu aveau uși. Totul era curat și ordonat. Întregul apartament lucea de curățenie - asta deși Kathy spusese că „Duke era dezordonat și nepriceput“. Căutare după detalii - Încă un truc Învățat de la Dudley. Un telefon pe o margine de masă, un control prin sertare: creioane, Însă nici o agendă de adrese, nici un carnețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fără a preciza numele celui care ar putea obține supremația în cer : Din tronurile lumii tiranii vor cădea/ Rostogoliți de-a pururi în noaptea cea mai grea/ Și beznele s-or sparge în fulger și furtună,/ Și-un soare nou luci-va pe-o lume mult mai bună ! (II, p. 70). Ideea confruntării dintre generațiile de zei capătă amploare în ultimul act unde este imaginată dispariția Olimpului și nașterea, peste veacuri, a altor religii. Hefaistos îi aduce la cunoștință lui Prometeu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru a se răzbuna. Umbra Marghioalei îi bântuie pe invitații la ceremonie. Menționând o actriță care se credea... însetată de sânge... și de dreptate doctorul observă că sunt periculoase mamele astea abandonate, soțiile părăsite, Țiclete își aduce aminte cum îi luceau ochii cuscrei care ar fi fost în stare într-un moment de mândrie ieșită din țâțâni... să-ți spintece scăfârlia (V, p. 683). Viitoarea mireasă fredonează, paradoxal, un cântec despre sfârșitul iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
auzi ce? — Că Îl iubești cu adevărat. Că nu te măriți cu el ca să pleci de-acasă ori ca să lași Barcelona și familia departe, undeva unde nu-ți pot face nici un rău. Că te duci, și nu fugi. Ochii Îi luceau cu lacrimi de furie. — N-ai dreptul să-mi vorbești așa, Daniel. Tu nu mă cunoști. — Spune-mi că greșesc și am să plec. Îl iubești? Ne-am privit Îndelung, În tăcere. — Nu știu, șopti ea În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dedica o bună parte din timp și din talent. Maică-sa murise cu trei ani În urmă, Într-un straniu accident domestic pe care un medic nesăbuit a cutezat să-l califice drept sinucidere. Miquel fusese cel care găsise cadavrul lucind sub apele din puțul vilei de vară pe care familia lui o deținea În Argentona. CÎnd au ridicat-o cu frînghii, s-a descoperit că buzunarele pardesiului purtat de moartă erau umplute cu pietre. Mai exista și o scrisoare Întocmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se mișcau, deși foarte Încet, parcă În secret. Nu li se putea distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale se agita Într-un cerc, undeva departe. În restul traversadei, nici un pasager nu a mai zărit șirul de rechini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o figură fără chip, cu privirea arzătoare, aluneca spre noi Într-o tăcere absolută, ca și cînd abia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma lui Palacios și Îl Împinse cît colo. Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
va fi deja altceva, o ființă sau un lucru, oare cine, ce va fi? Unde va fi? Toate astea avea de gând să le dezlege în acele două minute! În apropiere era o biserică, iar turla și acoperișul ei aurit luceau sub strălucirea soarelui. Își amintea că privise grozav de insistent la acest acoperiș și la aceste raze, răsfrânte pe el; nu-și putea lua ochii de la ele: i se părea că aceste raze sunt noua lui natură, că peste trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lângă masă, acesta își întoarse capul din întâmplare și se opri sub privirea lui extrem de ciudată și de grea. Își aminti de ceva recent, greoi, sumbru. Rămânând nemișcat în picioare, îl privi câtva timp pe Rogojin drept în ochi; aceștia luciră parcă și mai tare în prima clipă. În sfârșit, Rogojin râse, dar întrucâtva fâstâcit și parcă pierdut cu firea. — De ce te uiți așa de încordat? îngăimă el. Stai jos! Prințul se așeză. — Parfion, spuse el, spune-mi sincer, știai sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de o secundă stătură față în față, aproape lipiți unul de celălalt. Brusc, prințul îl înșfăcă de umeri și îl trase îndărăt, spre trepte, mai la lumină: voia să-l vadă mai bine la față. Ochii lui Rogojin începură să lucească și un zâmbet turbat îi strâmbă fața. Mâna lui dreaptă se ridică și în ea străluci ceva; prințul nici nu se gândi s-o oprească. Își aminti doar că, se pare, a strigat: — Parfion, nu cred!... Apoi deodată, dinaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prokofievna, aproape chinuindu-se. Mâine o să vină alt doctor; celălalt a greșit; da’ stai jos, de-abia te ții pe picioare! Delirezi... Ah, ce să ne facem acum cu el! se agita ea, așezându-l în fotoliu. O lacrimă îi luci pe obraz. Ippolit se opri aproape uimit, își ridică mâna, o întinse temător și atinse lacrima. Pe față îi apăru un zâmbet de copil. — Vă... începu el bucuros... Nu știți cât de mult vă... cu cât entuziasm mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Lumea stătea la coadă la bilete, și ea se uită melancolică, observîndu-le pe fete cu prietenii lor, pe soți cu soțiile lor. Cinematograful era Îmbrăcat În lumini colorate, care păreau că strălucesc mai sinistru, mai luminos, pentru simplul fapt că luceau În amurg, nu În Întuneric. Vedea mici detalii ciudate și fără legătură: licărirea unui cercel, luciul părului unui bărbat, scînteierea ca de cristal a pietrelor din pavaj. Reggie puse frînă și apăsă pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clădirea de vizavi de Închisoare luminată de lună. Undeva, către est, un reflector se mișca pe cer de parcă nu avea astîmpăr sau era nebun - putea fi În Maida Vale sau departe de tot, În Euston - și acolo se zărea ceva lucind slab sau un foc ridicîndu-se. Își mută privirea spre crăpătura din ochiul de geam. Era precisă - un arc perfect - de parcă nu s-ar fi datorat violenței sau forței. Dar cînd puse mîna pe ea, simți că cedează, și știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zgomotos și se animă, ca și cum ar fi reacționat la un șoc electric. Generatorul fu pornit din nou și lumina aprinsă. Oamenii se mișcau și lucrau cu un scop diferit. O mașină se opri, izbindu-se de drumul stricat; pe capotă lucea o cruce albă. Mickey se duse s-o Întîmpine. Kay ezită și se ciuci din nou lîngă Helen. Helen se proptea cu dificultate de moloz. Se Încordase să audă și ea. Vocile acelea, spuse ea, erau ale lui Madeleine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise ea cîntat, În timp ce rupea vîrful cozilor lalelelor și le aranja În vază cu mînă de expert, n-o să dureze mai mult de o secundă ca să strîng tot de pe aici. Erai cumva pe cale să mergi la duș? Locul ăsta o să lucească pînă termini tu. Acuma, să fim Înțeleși, știam că nu trebuia să iau asta personal și că nu Încerca decît să mă ajute, dar tot simțeam că eu sau talentul meu de gospodină fusese făcut cu ou și cu oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]