12,849 matches
-
Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un mic întrerupător, iar ferestrele minuscule se luminează. Așezi casa pe podea și stingi lumina din bucătărie. Stai în întuneric și privești casa de sus. De la distanța asta, pare perfectă. Perfectă, liniștită și fericită. O căsuță cochetă de cărămidă roșie. Ferestrele minuscule își aruncă razele peste peluză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe acolo pe unde, la lumina farurilor, s-ar ghici că este mijlocul șoselei. Colega, ia-ți locul zice Lazăr frînînd. Rămîi face semn șoferul. Nu, că n-am experiență la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon. Poftim? E la Sălcii de-aseară, asta știu! Ce legătură telefonică? Am vorbit aseară, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat urme adînci pe chipurile tuturor. De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au început să se lumineze, pasagerii întorc mereu privirea spre ușă la fiecare sunet mai puternic, ori ciulesc în permanență urechile, doar-doar vor prinde zgomot de motor. Dorin s-a ridicat de lîngă sobă, unde a dormit pînă spre ziuă cu fundul pe un lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
echipa de fotbal în divizia B, în plin pericol de retrogradare." Lui Vlad, înfierbîntat de-a binelea de calorifer, nu-i vine în minte decît înflăcărarea Sorinei și-și amintește vag rîsul ei frumos, cu toți dinții albi, care-i luminau și mai mult zîmbetul. "Ce-i drept, surîde el bucuros echipa de fotbal o fi ea proastă, dar fetele de la cea de handbal au niște picioare!... Cît pe ce s-o fac de oaie cînd..." Rîde încet, de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai cînd Doina începe să se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu era, iubire. În săptămâna aceea, Carol și Dan participară la șase întruniri. Și amândoi simțeau că ideologia Alcoolicilor Anonimi se strecura în viețile lor, dându-le o formă. Aceste grupuri de oameni obișnuiți, așezați pe scaune kaki, în sala luminată de neoane din incinta bisericii, le dădeau un sentiment de siguranță. Alcoolicii Anonimi se reuneau în încăperea în care se țineau cursurile școlii de duminică și, în timp ce urechile îi erau încălzite de poveștile obișnuite despre abuzuri și sodomie, Carol își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ținea gura în chestiuni profesionale. Alan o rugă să-i telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid, aproape că roșise. — John, trebuie să merg mâine la o porcărie de Competiție Educațională. — Știu, mi-a spus recepționera la telefon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
budincii o minge de rugby imaginară. În alte momente, cele de repaos total, picioarele lui ca de gândac se agitau și se depărtau în somn. Astfel, cele două seturi de organe genitale se suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej a zorilor se strecura printre perdelele de rețea; Bull se trezi la sunetul telefonului din hol. Înjură și îndepărtă violent pătura ca și cum aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan? De asemenea, de ce să ne dăm osteneala să-l compătimim pe Krishna Naipaul, care, în timp ce Alan și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din Wincanton? În încăperea frigorifică luminată cu neon, un sandviș sexual ciudat, cu trei straturi, se zvârcolea printre rafturi. Dedesubt era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noile tehnologii de energie regenerabilă. În prezent, tehnologiile deja industrializate sunt cele fotovoltaice și cele solare termice. China are bogate resurse de energie solară. Este destul de mare, iar suprafața teritoriului este adecvată producerii electricității pe baza energiei solare și construcțiilor luminate de razele solare. Podișul Qinghai-Tibet, Podișul de Loess, Podișul din Nordul Provinciei Hebei, Podișul Mongoliei Interioare și alte regiuni bogate în energie solară reprezintă două treimi din suprafața totală a teritoriului Chinei, țara având potențial de resurse pentru exploatarea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a fost împodobită cu mii de perle și pietre prețioase, reprezentând cerul și stelele. Lângă catafalc era așezată macheta împărăției, inclusiv munții și fluviile, iar pe cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau rațe poleite cu aur. Sala era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor și statutului împăratului. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins apoi trestia și paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel, încetul cu încetul, iar lichidul a tot curs în crăpătura cerului, până la repararea completă a acestuia. Însă cerul era tot înclinat, iar soarele și luna alunecau în acea direcție. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lumina soarelui nu ajungea, ziua nu se deosebea de noapte, peste tot era un întuneric desăvârșit. Dar unde se afla focul? Dezamăgit, tânărul se sprijini de un copac numit Suimu, ca să se odihnească. Brusc, în fața lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o coală albă de hârtie sub forma unei oglinzi rotunde, apoi o lipi pe perete. Brusc, hârtia începu să radieze la fel ca luna plină, luminând toată casa. Unul dintre oaspeți exclamă: "Ce minunată este seara aceasta! Avem băuturi fine. Ar fi bine să ne distrăm împreună cu mai mulți frați". Astfel, taoistul i-a chemat pe discipolii săi și le-a dat un vas mic plin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este folosită, la chinezi, pentru a sugera că onorurile și avuția din lumea pământească sunt trecătoare, asemenea unui vis. Să asculți părerile mai multor părți Li Shimin, care a domnit sub numele de Taizong (627650 e.n.), a fost un împărat luminat din istoria Chinei. El a lăsat posterității o vorbă celebră, pe care obișnuia să o spună "Suveranul este corabia, iar poporul este apa. Apa poate ține corabia, dar o poate și răsturna." La cârmuirea împărăției, Li Shimin a fost ajutat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru a spăla rufe. Plictisit, copilul a luat în mână un băț și a început să lovească apa, imitând în același timp sunetul scos de apă prin lovirea cu bățul "dong, dong, dong". Nu după mult timp, cerul s-a luminat. De aici provine, spun bătrânii, obiceiul bătutului tobelor în timpul întrecerii cu bărcile-dragon. Barca în formă de dragon este confecționată din lemn de brad și are trei componente: barca-mamă și două mai mici, laterale. Barca-mamă are șase spații în care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu adevărat reculege? Eu, unul, nu cred că de biserici, mici sau mari, ducem lipsă. Ci de adevărați oameni ai Bisericii, de slujitori ai lui Dumnezeu și ai oamenilor. De preoți de înaltă conștiință și vocație duhovnicească, capabili să-i lumineze, să-i întărească în cuget pe bieții români care comit păcatul sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării, cei care privesc la lumea sălbatică ce le crește în jur și nu mai înțeleg nimic. Și sunt gata să pună mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în plin exod al celor de vârsta lor. Țara fetelor, pe care o contura Maria Banuș cu zeci de ani în urmă, nu arată astăzi foarte plăcut pentru mine, părintele. Dar poate că speranța stă tocmai în poezia adevărată care luminează intermitent acest deșert al prafului alb ca un girofar de Salvare. Ochiul și obrazultc "Ochiul [i obrazul" Habent sua fata libelli... Dar filmele? Poate timpul să facă dreptate și imaginii, nu numai cuvântului scris? O lume întreagă se holbează azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nimic nu-mi va scoate din minte ziua când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate-n geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde, singura ființă care mi se părea că ar mai fi avut viață în toată încremenirea lucie care mă aștepta să fac vreo mișcare și apoi să mă înghită cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cristos. Arăta cu ochii spre mine și strada se pierdea ușurel într-o hărmălaie din ce în ce mai îndepărtată se mai auzeau niște câini lătrând luminile felinarelor începeau să pâlpâie și să se rotească cu Cristos cu tot vedeam geamul nostru de la patru luminat strigam ma și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și cu lumina stinsă tovarășa de la grădiniță mă punea să spun prima poveste. Vă văd pe toți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tare cu capul. Până să se apropie clipa „când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate în geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde“, adică până să fie lăsat afară de unul singur, luând contact cu strada, cu aleea Băiuț, normal, și cu copiii de-acolo, Migu, Pipiță, Doru și mai ales Cristos (cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia îi scriam eu poeziile) de unde limbile dracilor încolăciți continuau să lumineze. Aveți tot dreptul să nu vă placă, în definitiv nici mie nu prea îmi mai place, dar eram mult mai mic când am scris-o (asta ar fi o scuză), iar poezia era, în capul meu atunci, ceva mai pretențioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]