14,805 matches
-
Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
singurul care își clama în gura mare convingerile-i comuniste înfocate, nu-i regretă nimeni plecarea. Cu doi dintre colegii săi de grupă Victor legă prietenie la toartă. Unul, bucureștean din tată-n fiu, Paul Dobrescu, care stătea prin Vatra Luminoasă (tatăl său era nevăzător din timpul primului război mondial), iar celălalt, Mircea Cartojan, teleormănean de la Roșiori de Vede, serios și foarte bun camarad. Cei doi îi deveniră încă din primele zile atât de apropiați, încât ceilalți avură impresia că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
litere ale alfabetului grec : ά, β, δ, ζ, ...η, θ, ω... După câteva rotații ale discului Justin atinge ușor, de parcă mângâie, o literă. Undeva, pe bolta care se ghicește în spatele discului, a cărui rotire s-a întrerupt, apare o bandă luminoasă care îndeamnă la alegerea între două alternative : "aici" sau "de cealaltă parte..." Sunetul cristalin se aude din nou fără ca Justin să fi folosit bagheta. Defilarea benzii luminoase s-a oprit lăsând să se poată citi doar ultima opțiune, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se ghicește în spatele discului, a cărui rotire s-a întrerupt, apare o bandă luminoasă care îndeamnă la alegerea între două alternative : "aici" sau "de cealaltă parte..." Sunetul cristalin se aude din nou fără ca Justin să fi folosit bagheta. Defilarea benzii luminoase s-a oprit lăsând să se poată citi doar ultima opțiune, așa cum se întâmplă în reclamele luminoase care ne obosesc peste măsură. Această ultimă opțiune este " Aici " așa cum pâlpâie fără încetare pe banda luminoasă, cerând parcă o următoare comandă. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alegerea între două alternative : "aici" sau "de cealaltă parte..." Sunetul cristalin se aude din nou fără ca Justin să fi folosit bagheta. Defilarea benzii luminoase s-a oprit lăsând să se poată citi doar ultima opțiune, așa cum se întâmplă în reclamele luminoase care ne obosesc peste măsură. Această ultimă opțiune este " Aici " așa cum pâlpâie fără încetare pe banda luminoasă, cerând parcă o următoare comandă. Atunci Justin lovește ușor cu bagheta discul ce se repune pe nesimțite în rotație. O comandă imperativă apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fi folosit bagheta. Defilarea benzii luminoase s-a oprit lăsând să se poată citi doar ultima opțiune, așa cum se întâmplă în reclamele luminoase care ne obosesc peste măsură. Această ultimă opțiune este " Aici " așa cum pâlpâie fără încetare pe banda luminoasă, cerând parcă o următoare comandă. Atunci Justin lovește ușor cu bagheta discul ce se repune pe nesimțite în rotație. O comandă imperativă apare pe ecran : " Alege un protector prin care să ții legătura cu mine ! " Acest " cu mine " îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nume complet străin se afișează pe ecran : "Minodora." " Iarăși un nume cu dor..." gândește Dora în vis. Discul se rotește din nou, Justin se ridică în picioare și îl mângâie ușor cu palma și pe boltă apare, mai mare, mai luminos, mai clar ca până atunci, cuvântul : "Clemență". Justin întoarce fața spre Dora. Dar nu, nu mai este chipul Omului cu Umbrelă cel de azi, așa cum l-a văzut ultima oară, ci a unui tânăr cu o față dumnezeiască scăldată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
instalat la căpătâiul Dorei după ce a executat ordinul chirurgului, murmură la urechea pacientei : "Colaborăm ! Dora, care a înregistrat murmurul răspunde printr-un zâmbet, ultimă manifestare conștientă înainte de a-și începe călătoria spre neant, spre acel necunoscut și temut neant. Chipul luminos al celei care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat de un plafon pierdut în infinit, se rotește din ce în ce mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din penumbră, o mână grijulie tamponează broboanele apărute pe fruntea care străjuiește fantele ochilor cu aparența a două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung și cu concentrare ecranul luminos până când firele din mănunchiul vital par să înceapă un dans demențial. Nu este posibil, mi-au obosit ochii !", își spune profesorul în gând. Nicolaï, asistentul din dreapta profesorului, tânăr intern de origine bulgară, nu întârzie să remarce că o ezitare temperează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi reparată, după care : Prelevare de țesut din coapsa stângă ! Închidere durală etanșă ! Închidere plan peste plan în puncte ! Cel de al doilea asistent execută ca un automat comenzile. * * * Dora plutește pe o spirală vertiginoasă ce o ridică spre discul luminos care o absoarbe cu aviditate lentă. Dintr-o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cele două lumi. În universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea mică de culoare roșu închis cu chip luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui nostru. Este de culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a ajuns." Capacitatea de percepție a Dorei se contractă de parcă s-ar mobiliza să vadă. Și iată că vede palpitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și începe să tragă pe el hainele risipite în dezordine. "Vineri ! Dora a fost operată miercurii 11 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se refugieze în Sud, dar desigur vor reveni. Frații mei sunt pe front." Rușii fugiseră în graba mare cu numai două zile înainte și nici nu apucasem să intru în conac după plecarea lor. Când am ajuns în bucătăria mare, luminoasă, care fusese dotată cu toate angaralele trebuincioase, plânsul mi s-a transformat într-un râs nervos când am văzut pe masă resturile festinului lăsat de foștii ocupanți care părăsiseră locul în mare grabă. Resturi de mâncare pusă direct pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
magazii pentru mărfuri. Dar chiar și pentru asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai vede pe Teodora. Nu poate să se pipăie, întrucât mâinile îi sunt ca și lipite de ale Teodorei. Închide ochii și se concentrează dar nu mai poate reconstitui imaginea tatălui. Îi redeschide și are impresia că vede doar conturul luminos a două perechi de mâini strâns înlănțuite. Senzația de imponderabilitate care o străbate îi amintește de ceea ce a simțit atunci, în timpul anesteziei, în lumea în care s-a întâlnit cu sora ei Minodora. Percepe gândul Teodorei: Pentru a-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-adevăr, contururile luminoase a trei perechi de mâini strânse între ele plutesc acum de-asupra mesei. Lumina purpurie s-a concentrat în conturul mâinilor celui care s-a strecurat între ea și Teodora. Dora simte prezența invizibilă din dreapta ei la fel precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un murmur a cărui forță crește, crește , devine învolburat, pentru a se opri dintr-o dată ca tăiat de mâna unui dirijor nevăzut. "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Teodora își ațintește din nou privirea verde, luminoasă și penetrantă în ochii Dorei ale cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din seara trecută. Cuvinte murmurate de Teodora îi ating urechile ca o fâlfâire ușoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nedefinit vei fi sătul. Tu îngheți cu familia în apartament noapte de noapte și ți se promite căldură la discreție pentru anii care vin. Ce bine ar fi să trăim în viitor, Vetucă, nu în prezent! Că viitorul va fi luminos, purpuriu, fericit; numai că acest viitor, fără îndoială, a devenit deja trecut. Așa ne spune și Papagalul surdului, Vetucă. El îndrăznește să facă ordine în alchimia asta și stăruie asupra esențelor din viața oamenilor așa cum este ea, nenorocită-fericită. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care eu îi vedeam de pe deal, cu fața la laterala sa dreaptă și înspre vârful lui. Luna în înaltul cerului era arcuită splendid în sfertul său vizibil și era de un alb smălțuit, strălucitor. Iar cerul era de un senin odihnitor, foarte luminos spre cei doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când inele negre de logodnă ca ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cele două fiice ale acesteia, încântătoare și ele, care ar fi vrut să-l cucerească) rezolvă unele probleme cu partenerii de afaceri și se întoarse în singurătatea casei sale, unde se apucă de citit o carte (Noul organon). Deși Londra, luminoasă, debordantă de lume, fastuoasă și dichisită, nesătulă și pretențioasă, era în vervă, în casa lui era plăcut și liniște. Rezolvase și problema cu Erickson. Investigase, cu ajutorul unui detectiv de poliție, pe care îl cucerise din prima cu prietenia aia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu stofa neagră ca noaptea) una peste alta, una mai frumoasă ca alta; în interiorul meu lucrurile trebuie, pot și vor rămâne neschimbate. Sunt ca piatra ce ascute săbiile. De neschimbat. Privesc orașul spre dimineață. Dulceața dispare. Vin zorii reci și luminoși, dimineața din ce în ce mai mare. Îmi iau avânt. Sunt liberă. Apare aerul curat. Sunt, devin, plec cu vântul. Zbor căzând spre pământ. Lumea bună își trăiește viața. Suntem civilizați. E palpitant. E interesant. Iar eu sunt liberă. Gustul libertății e mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
asta am crezut dintotdeauna. Și știi ceva? Am sentimentul că și Alex a înțeles. Te iubesc mult, te voi iubi veșnic. Știu, și eu pe tine. Niciodată în Veșnicie n-a fost noapte mai rece, furtună mai sălbatică, Lună mai luminoasă sau natură mai fioroasă. Nu erau spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai departe și dăinuind universal împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vom locui după ce ne vom căsători? Matei, nu mi-ai spus nimic despre apartament. Bine că mi-am adus aminte să te întreb. -l-am cumpărat. —Și eu nu știu nimic. În ce cartier este? Cum arată? Câte camere are? Este luminos? În blocurile noi? — Oprește-te, dragoste, cu întrebările. Spune-mi cum facem cu rochia de mireasă. O comandăm aici? vrea să schimbe vorba Matei. O comand în Germania, la o casă de modă unde lucrează o prietenă de-a mea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și, tocmai de aceea, nu se apropia deloc de ele; aurea mediocritas 1 era deviza lui. Nici caracterul său nu era unul banal, sau așa îi plăcea să creadă cel puțin, căci, prin acesta, educația primită la dulcea și la luminoasa vârstă a copilăriei sale îi ieșea bine închegat și echilibrat la suprafață. Unele persoane spuneau despre dânsul că este poate prea mândru și chiar indiferent, dar asta numai fiindcă lui nu îi turuia gura într-una, ca altor tineri. Când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]