1,553 matches
-
Într-un minut sau două, cerul părea că deja se lățise deasupra capetelor lor, dîndu-le iluzia de lumină, dar, la fel ca Înainte, nu vedeau, ci simțeau pustiirea din jur; Încercară să pătrundă bezna care Învăluia pămîntul și privirile le lunecară peste lucruri. De două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndește, Ăsta-i un alt truc pe cinste. Taxiul mergea Încet, iar ea stătu tot timpul sub tensiune. CÎnd crezu că șoferul nu se uită, deschise flaconul de aspirină și luă trei, mestecîndu-le, Înghițindu-le Într-una pînă cînd Îi lunecară pe gît. Din cînd În cînd, Își vîra mîna sub ea - Îi era teamă că tampoanele nu-și făceau treaba. CÎnd ajunseră, nu se uită la casă, nu știa unde era cu exactitate - deși, mai tîrziu și-a amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Reggie. El apăru imediat, speriat de vocea ei. — Isuse! spuse el, cînd văzu conținutul din vasul de toaletă. Se dădu Înapoi, la fel de palid ca ea. — S-a mai Întîmplat așa? — Nu. Încercă să-l oprească folosind hîrtie de toaletă. SÎngele lunecă și-i mînji mîinile. Începuse să tremure. Inima Îi bătea sălbatic. Nu vrea să se oprească, spuse ea. — Oprește-l cu chestia aia. Se referea la tamponul igienic. — Continuă să curgă, nu-l pot opri. O, Reggie, nu-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou mîinile grele ale bătrînei pe spate, masînd-o Încontinuu În cercuri mici. Îl auzi pe Reggie strigînd: „Iat-o!“ Dar În acel moment nu-și putea imagina despre ce era vorba. Crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr de iluzionism. — O aveai, deci? Întrebă Viv uluită și ușurată, iar Kay dădu din cap. — Da. Ridică mîna lui Viv și făcu verigheta să-i lunece pe deget. — Parcă e alta. — Ți se pare-așa pentru că ești bolnavă. — Așa? — Bineînțeles. Acum, nu uita de celelalte. Ia-mă de umeri. Ține-te strîns. Bravo. Viv se simți ridicată. Imediat fu purtată prin aerul rece. CÎnd Kay o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
explozia era la doi, trei kilometri depărtare, undeva la nord, și nu era un bubuit puternic ci mai curînd un vum Înăbușit. Acesta fu urmat de zgomotul unor obiecte care se prăbușeau pe undeva prin apropiere: lemne În cădere, țigle lunecînd și sunetul aproape muzical al sticlei sparte. Vreo doi cîini Începură să latre. Ce-a fost asta? strigă Mickey. Se dusese la ambulanță și scotea tărgile. Se Întîmplă ceva? — Așa se pare, spuse Kay. — O conductă de petrol? — Pariez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parte de la fereastră și Alec se săltă pe pervaz cu genunchii și picioarele spre cameră. O făcu destul de neîndemînatic, așa cum se Întîmpla Întotdeauna - căzînd ca un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni și mai stranie decît era. Poate că din cauza atmosferei bolnăvicioase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
melodii, Întotdeauna, o atenție deosebită. 18. Stăteam În fotoliu. Imposibil să mă culc, să mă Întind pe canapeaua de alături; nu mi se Închideau ochii. Domnul Pavel, În schimb, adormise de mult; În somnul lui nu era nici o tulburare, dimpotrivă, lunecau pe fluviu mici ambarcațiuni sau vase, Împodobite festiv pentru nu se știe ce sărbătoare națională, poate era ziua marinei, ori o altă petrecere, căci el era vesel, foarte vesel, se afla la bordul uneia dintre acestea, rîdea, vorbea tare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe o plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni nu observă, În afara Anei care trăia o anume neliniște aureolată ce-o simțea dinspre plaja Însorită pe care o visam, fără să-mi surprindă, cum ar fi vrut, privirea ce-mi luneca În răstimpuri imprevizibil pe ochii, pe umerii ei descoperiți. Dar În timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a lăsa impresia că nu e atentă, se Întreba ce gîndesc alături de prezența ei, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răspunsul, pentru că era prea tîrziu. Deodată Însă - atunci?, În altă zi? - o sanie, trasă de doi cai purtînd deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut pînă spre sfîrșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii cîmpii (unde o fi găsit sania asta?), amîndoi Încotoșmănați În șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gît, veneam ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spune la ce oră, oricum Înainte de miezul nopții, poarta se auzi scîrțîind, apoi Închizîndu-se și Îndată pașii mărunți ai doamnei Pavel Înaintînd În semiobscuritatea curții. Marga Popescu gîndea: - Te iubesc, auzii Încă o dată. Nu mult după aceea, sau foarte mult, lunecarăm pe celălalt versant al nopții. Mijlocul lunii mai... 11. În sfîrșit, o scrisoare de la domnul Davidsohn - e acum În iulie - de lungi și căinătoare regrete la numele domnului Pavel despre a cărui moarte aflase dintr-o scrisoare cu dată apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lor respective și, c-o superficialitate vrednică de inferioritatea intelectuală și fizică a acestui soi de oameni, crede a putea săca mări și pustii țări printr-o trăsătură de condei. Rasa maghiară, tolerantă de feliul ei, n-ar trebui să lunece pe acest povârniș pericolos, căci ura și dezbinarea înlăuntru, iată ceea ce doresc inamicii regatului unguresc pentru a-și crea unelte lesne de mânuit în contra existenței acelui stat: o existență la care ținem și noi de dincoace de Carpați pentru multe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
descopeream că e minunat să lași totul acasă, să te gândești cu o plăcere simplă, elementară, că vei urca munții fără senzația obsesivă că îți pierzi timpul căutând o bucurie previzibilă. Soarele inunda stațiunea! Iar hăul de sub teleferic pe deasupra căruia lunecam suspendați îmi dădea o senzație aproape violentă și în același timp diafană de eliberare de tirania atracției terestre. Să vezi brazii defilând sub tine, brazii pe care atâția ani îi priviseși de jos în sus, te făcea să simți că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar posedă gheare. Unul dintre ei îi dădu un cot colegului. ― Hei, o fi o formă de viață extraterestră, nu? Face ceva parale. Ripley atunci se gândi să se miște. Mișcarea ei fu abia perceptibilă, dar câteva meșe de păr lunecară și descoperiră în parte creatura care dormea lângă ea. Șeful echipei se îndreptă și scutură din cap cu năduf. ― N-avem noroc. E doar o pisică. Să asculte era penibil, să privească, nici vorbă. Gâtlejul parcă-i era un filon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Jorden, neliniștită, studia nava. ― Nu cred că a fost un accident. Pare să facă parte integrantă din cocă, Russ. Cei care au conceput mașinăria asta nu prea agreau unghiurile drepte. ― Gusturile lor sunt ultima mea grijă. Intrăm. O lacrimă stingheră luneca pe obrazul lui Newt Jorden, care se uita de la o vreme prin parbriz. În cele din urmă, își părăsi postul de observație și se îndreptă spre scaunul conductorului și-l zgâlțâi pe fratele ei care adormise. Trase aer pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea parcursului se blocă. Dar trecerea era mai mult decât suficientă pentru a putea intra. Apone făcu un semn la Vasquez. Femeia se apropie precedată de gura criblorului. Colegii ei o urmară, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
șuieratului necontenit al vântului. Ele își continuau lucrarea chiar și în absența stăpânilor umani. Hudson ajunse primul la poartă și-și plimbă repede degetele peste comenzile de deschidere. ― O surpriză plăcută. Funcționează. Apăsă pe un buton și panoul cel greu lunecă lateral pentru a le dezvălui interiorul stației. Departe, în dreapta, o rampă de beton cobora în străfundurile construcției. ― În ce parte, locotenente? întrebă Apone. ― Luați-o pe rampă, ordonă Gorman din VTT. Puțin mai jos dați de o alta. Coborâți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
miniaturale pisate definitiv. Maria a deschis ochii. M-am aplecat peste ea, depărtându-i ușor picioarele. Era un gest firesc, intens, ca între iubiți vechi și, desigur, devotați. I-am mângâiat apoi fesele. Mușchii au tresărit, picăturile de apă au lunecat unde n-ar fi trebuit s-o facă. Le-am șters cu vârful degetelor, pregătindu-mă s-o pătrund. „Nu acolo...“, mi-a șoptit Maria. De fapt, ridicase tonul, dar eu n-o auzeam, din cauza valurilor. Scena n-avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luat drept bune. Mii de studenți încă își băteau capul cu jocurile Daniei sau cu enigma Doamnei T.; alții se chinuiau să afle când fusese Gheorghidiu tras pe sfoară și dacă Nory și Mika-Lé erau lesbiene. Cât despre Irina, ea lunecase sau nu? Cine putea ști adevărul? Cu poezia, mergea și mai greu. Când le vorbeai de Arghezi, studenții te întrebau dacă ăsta-i ăla cu Patrocle și Lizuca (le ziceai că nu, doar cu Baruțu și Mitzura; ăla era Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acum, chiar în clipa aceasta, sufletul îți va zbura din trup și om nu vei mai fi, iar toate acestea le știi precis; important e că știi sigur. Uite, în momentul când îți pui capul sub cuțit și îl auzi lunecând în jos, chiar acel sfert de secundă e cel mai înfiorător. Știi dumneata că nu-i fantezie de-a mea și că mulți alții au spus-o? Sunt atât de încredințat în privința aceasta, încât îți spun de-a dreptul părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l-am vedea reintrând în cercul vicios pe care l-a părăsit, din momentul ce-ar reintra în complicitate cu oamenii pensiilor reversibile, ale cumulului, nepotismului și altor virtuți, oricine ar pierde și această din urmă iluzie pe care a lunecat a o avea pentru d. Ion Brătianu. Atunci am crede că nu s-a retras decât pentru a se dezbăra de o serie de procopsiți și pentru a se întoarce c-o altă serie, pe care s-o procopsească de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reorganizare sănătoasă se cere un bagaj mai mare de idei decum [î]l dau articolele foilor politice din Paris și conferințele d-lui Jules Allix asupra "Melcilor simpatici", vestitele izvoare de învățătură pentru demagogia roșie care ne guvernează. Dar... am lunecat deja pe un teren străin discuției. Daca "Apărătorul" ar vrea să ne facă amici ai cauzei izraelite ca atare, ai cauzei naționale a unei rase străine celei {EminescuOpXII 445} române, am trebui să protestăm. Dar daca crede că procesul de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Serurie, Carada și Fundescu zâmbesc cu satisfacțiune la această reprezentație. Daca l-ar aproba, nu partidul conservator, dar amicii săi ar fi mai mai gata să primească un portofoliu. Stadiul al cincilea și cel din urmă - tânărul cu stofă a lunecat și intră, fără să-l mai aprobe amicii, dar sperând a-i atrage după el. Peste noapte apare decretul. "D. X numit ministru al Nostru secretar de stat la departamentul cutare. Semnat: Carol îngăduitorul". Tânărul își face intrarea pe banca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acestui soi de speculațiuni e de-așa chip încît se răsfrânge asupra caracterului oamenilor. Bancherii de comerț din Londra nu primesc în conturile lor comiși cari au obicei a juca la bursă. Courcelle-Seneuil zice curat că bancherul cel mai onorabil lunecat de pe terenul solid al creditului comercial, pe clina speculei, se demoralizează repede. Bancherul de comerț are interes ca clienții lui să meargă bine, cel de speculațiune nu-l are deloc. Puțin [î]i pasă daca hârtia ce-o vinde are
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
monarhiei, de vreme ce noi n-avem nici un drept de a ne amesteca în afacerile ei interioare. Dar tot astfel nu are nici Austro-Ungaria dreptul de-a se amesteca acolo unde începe teritorul nostru și întrebuințarea Dunării, după cum e regulată prin tractate. Lunecând pe calea "învoielii strîmbe" în aceea a "judecății drepte", nu facem decât să devenim obiectul unei vechi rivalități ce exista în Orient, fără meritul măcar de-a o fi provocat în interesul conservării noastre naționale. ["CA SĂ REZULTE CEVA... "] 2264 Ca să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]