109,899 matches
-
chiar un anumit om orice ar face și gândi cum ar putea concura piatra poate prin curiozitate frică debordantă uimire și vis incandescent" făclie nebună în plină amiază ce nebun în plină amiază ochii mei sutiene funebre luminează visează ziduri lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
un anumit om orice ar face și gândi cum ar putea concura piatra poate prin curiozitate frică debordantă uimire și vis incandescent" făclie nebună în plină amiază ce nebun în plină amiază ochii mei sutiene funebre luminează visează ziduri lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
anumit om orice ar face și gândi cum ar putea concura piatra poate prin curiozitate frică debordantă uimire și vis incandescent" făclie nebună în plină amiază ce nebun în plină amiază ochii mei sutiene funebre luminează visează ziduri lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei de
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
în mătase neagră versuri". "Casa asemeni unei ființe (s.n.) inconștiente și oarbe..." Mărirea și decăderea "mătușei Valeria, a unchiului Rubin și-a spațiului" lor! Amănuntul formidabil, cehovian, al strângerii cioburilor pozei sparte de ofițerul beat în chipiu! O, ce strună lungă a vibrat în mine la această simplă, sfâșietoare, grațios-grotescă întâmplare capitală! Supa fierbinte liniștește..." Da, liniștește ceva imposibil de descris, poate trecerea, trecerea, trecerea trăsuricii timpului nostru. Cum îl înțeleg, acum, pe Sorin Titel! "Să-ți încălzesc puțină supă, spuse
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
volume de basme africane pe care nu mă sfiesc să le consider determinante pentru sănătatea mintală a oricărui cititor. Conțin comori de înțelepciune, au limpezimea cleștarului și sînt ambalate seducător. Au existat și cărți care m-au întristat pe termen lung, cum ar fi Cuore sau Singur pe lume, pe care le-am citit din pură obligație. Sînt o fire veselă, derapajele lacrimale mă stingheresc. Ești unul dintre traducătorii noștri de marcă. Ai tradus mai mult din literatura engleză. David Lodge
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
La serviciu deja era un telefon de la D.R.P. să trec urgent pe la Uniune. Eram programat de dimineață, unul câte unul, să venim și să luăm banii de premiu. Ceaușescu interzisese orice festivitate. Și premiile, în acel an, se dăduseră, după lungi dispute și așteptări, într-o penibilă clandestinitate. Acum, leșinat de durere, șovăiam dacă să plec sau nu acasă. îmi era prea dor de Rioara ca să renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
adevăr. Genul acela de beție interioară, fără semne vizibile. O practică doar cei cu antrenament zilnic. Băietanul cu "Ceresul" era dintre profesioniști. Nici nu apucase să-și termine vorbele, că pistruiata se și strecurase lângă fereastră. El a privit-o lung, apoi s-a întors spre mine. - Ai mozol, bătrâne. Baftă! Fetișcana își așezase pachetul pe banchetă și încerca să se dezbrace. - E un ghiveci. Mersi! Ghiveciul se răsturnase. L-am oprit să nu cadă. Pistruiata își scosese pardesiul. O fustă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
care mă vezi normal cum sînt, că-mi lipsesc trei degete de la o mînă, c-așa m-am născut normal și tot m-am măritat. Și mai am normal și-un defect la picior. Uită-te!" Și-și ridică fusta lungă și se vede că dreptul e mai subțire decît stîngul. "Și tot mi-am găsit normal un bărbat. Și ce bărbat! îngeru' mamii! Că bărbații în pești normal sînt cei mai buni. I-am zis io și lu' miresuca noastră
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
negru care intră peste tot și nu s-ar schimba la față în ruptul capului. Am trecut repede peste un fel de gri care-mi scăpa printre degete. Am dat apoi peste fluviul de deasupra, în fiecare clipă altfel de lung, altfel de lat. Și ultimul etaj - o fructieră imensă plină cu becuri. Atunci, demult, cînd au fost aprinse, filamentele au început să crească la fel ca firele de iarbă și au spart cojile de sticlă și nu s-au mai
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
mușca pofticios. Scriitorii sunt insectele gingașe cele mai incitante de studiat, prin felul în care simțeau și reacționau în anii interbelici, drept care Ioana Pârvulescu îi prinde cu acul de argint în al său insectar. Ce anume cercetează autoarea? Lista este lungă: politikia, patriotismul de paradă, ieftin și dulcegăros, opțiunile politice (nici un scriitor interbelic, observă Ioana Pârvulescu, "nu e un câștigător în jocul cu istoria", toți sunt perdanți și naivi), scriitorii în timpul marilor și micilor crize, relația lor cu banii - iată un
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
cu degetele moi ale celui care nu mai eram de mult diluat în lumina crepusculară a monitorului parcă îngropat în mine trupul vorbește degetele scriu dar inima mea e o gară cu șinele scoase weekend cu patru pereți cât de lung poate fi și sfârșitul unei săptămâni cât pot dura două zile puse cap la cap dar până și bulevardul din centru a asurzit în acest oraș cu ferestre înțepenite tu însăți parcă ai vorbi prin casă în șoaptă la zeci
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
ei brusc o strivesc sub pleoape și piere într-un rîs zglobiu ca și cum ar ploua cu monezi de aur deasupra acoperișurilor Butoiul de aur Într-un zid din Pasajul Scărilor intrai ca în peșteră un bec împrăștia lumină palidă pe lungile mese întinse consumatorilor în picioare - și eu am stat în picioare la Butoiul de aur mai singur decît orice om mai întunecat decît soarele-n eclipsă parcă eram într-o scenă de teatru cu butoiul lui Diogene în fundația bisericii
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
de decoruri în schimbare întîrzie s-apară-n premieră Cisnădioara Pe un munte izolat de lanț cetatea Cisnădioarei arde-n soare ca o vrăjitoare pe rug - pe cărarea șerpuind în sus i-adulmec secularul abandon în oasele de piatră și-un murmur lung de rugăciune se strecoară prin flori de măceș precum albinele roind în clopotnița neagră a bisericii țintind în călcîiele norilor - din vale urcă praful și claxoanele mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
să privesc înainte, nu înapoi și să-i dau bătăi cu strășnicie. Fiindcă, vorba acustică a proverbului, o viață are omul și-un timpan într-o ureche! Numai c-am luat-o, parcă, prea sfătos de data asta, ce aia lungă și zbătută scurt de burta calului!! * Începută datorită unei întîlniri cu Dinescu-n Iași, coaptă însă de cîtva timp pe cea mai secretă creangă a sufletului meu, corespondența asta (Emil Brumaru către Lucian Raicu!) matinală, amestecată dulce-amar cu cafea și lecturi
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
domnule Lucian Raicu, Ieri, dus de-o întîmplare, m-am trezit bînd pe la 11 dimineața și nu am mai terminat decît pe la 10 seara! Întîmplarea se numește tînărul poet Nichita Danilov care, printre altele, îl citise pe Dostoievski. Prilej de lungi și cam porcoase comentarii privind-o pe Nastasia Filippovna, pe Grușenka etc... Notez toată chestia, fiindcă, întrebîndu-l ce-i place mai mult din bătrînul Dosto, mi-a răspuns: visul unchiului Stepancikovo și locuitorii săi! Și mi-am amintit că și
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
știu, am fost îndrăgostit de dînsa! Da, fără să știu! Spre deosebire de Celesta care, bănuiesc, ca orice femeie, știa. Odată, nu știu de ce, eram pe peronul gării din D. Celesta Tenzi pleca la Cluj. Și din fereastra unui vagon mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
că despre altceva e vorba. Tot cam atunci apăruseră două doctorițe proaspăt absolvente, clujene: Tenzi și Felicia. Tenzi, pe care o mai chema și Celesta (absolut autentic!), deci , semăna cu blonda din formația ABBA! Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc și
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
presă la Legația României din capitala Cehoslovaciei (“Manuscriptum”, nr. citat, p. 163). Nicolae Filodor îi era șef de misiune, după care chiar în luna februarie 1928 avea să fie numit în post la Belgrad. Înainte de Praga, acest diplomat cu o lungă carieră, îndeplinise funcția de ministru plenipotențiar la Atena, în anii primului război mondial. Preocuparea lui Blaga pentru sănătatea soției sale transpare atât din această scrisoare, cât și din altele publicate în revista “Manuscriptum”. Folosesc acest prilej pentru a face câteva
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
doar pe acela, în care, comparat cu Eminescu, i se reliefează dimensiunea poetică și caracterul specific național: “Ei sunt, unul în versuri, altul în proză, cei mai cuprinzători poeți ai literaturii noastre”... “Căci Eminescu și Sadoveanu sunt laturile cele mai lungi ale tradiției noastre literare”. Despre Hortensia Papadat-Bengescu, Vladimir Streinu a înscris observații esențiale în studiul Note despre stil și nu revin asupra lor. El a recenzat romanele Rădăcini și Logodnicul, accentul căzând mereu pe forța analitică a autoarei, pe îndrăzneala
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare, văd doi șobolani roșcați, iuți, cu cozile foarte subțiri și lungi. Acum, după masă, e lumina cea albă, rece, sfîșietoare, pe care altă dată o transformam în poezie. Mi-a sosit semnalul la Dulapul îndrăgostit. Am întors cartea pe toate părțile, trist, fără pic de bucurie. O ușurare, totuși, că o
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Personajul gras, jovial, care aduce zilnic scoici libidinoase și le predă bucătăreselor, am aflat azi, e Corneliu Leu! Personajul lung, lemnos, cioturos pe la fața figurei, sosind totdeauna singur, e Sîntimbreanu. Mai există personajul Lovinescu, a apărut și fostul oniric bărbos Florin Gabrea (complexat de faptul că nu mi-a trimis ultima lui carte, deși-i dădusem adresa). Marele Dorin Tudoran
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
întîmplă lucruri urîte la vîrsta asta!), scot o foaie de hîrtie, ascut un creion, beau o cafea și-mi dau sufletul, cel de-o clipă, de-o singură clipă, dumneavoastră. Ce șansă! Ce descoperire geografică! Parcă aș fi aflat, după lungi și disperate expediții, al treilea pol, polul afecțiunii! Nu-i nimic că se pierd cîteva scrisori. După cum ați spus, privind dulcea băuturică, nu contează ce consumi, ci efectul! Efectul Lucian Raicu!! Da, de cînd am ajuns să cunosc efectul Lucian
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]