2,817 matches
-
mă rog?" ― " Propriu-zis nu e o scrisoare, zice ea, e o poezie!" Haiti! Auzi dumneata, Ionescu Cornel, căzut la Română, și poet?! Mi-a venit să-nnebunesc...! De unde, până unde, Ionescu Cornel să facă poezii? În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, i-am cerut s-o citesc... și-am cunoscut imediat că e din fabrica ta de poezii... Povestea în ea cum a văzut-o și cum și-a dat seama că va fi stăpâna lui toată viața... ― Nu-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe urmă, mie nu-mi place înghețata, că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta, o să-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală, Băjenarule, și hai cu noi la cofetărie, că nu se poate altfel! ― Nu merg. mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
IV, foarte îngrijită. Un bărbat cu barbă nu exista pentru Mini decât cel mult când era domnul de gazdă, ca moșierul Hallipa. Remarcase însă mâinile și picioarele prințului, ea care nu observa mâini și picioare. Erau așa de înguste si lungi ca și cum ar fi avut falange mai puține decât ca normal. îmbrăcat cu o îngrijire exagerată în haine de ,,dimineața la castel" și foarte tăcut, ceea ce păruse lui Mini a fi oarecare sărăcie cu duhul. Nu era prinț și era român
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mobilă care era o lege curentă a vieței sociale. Nivelul, așa zis fix, al Rimilor avea urcări și coborâri firești, după ponderile și valorile în funcție. - Dar pe Mika-Le o cunoști? întrebă pe Rim. Gâtul lui Rim păru a se lungi de mirare. Numele bizar îi era străin pesemne. - Pe Mika-Le, fata cea mică a doamnei Lenora Plallipa . . . cea care . Mini se opri gîndindu-se că povestea lui Mika-Le era prea lungă și că nu e nevoie să o afle Rim dacă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
grave, în special pentru mine, întrucât eu primesc în trup spiritele morților. Vă rog, nu întrerupeți cercul. Și mai ales nu faceți mișcări bruște sau lumină. Trebuie să subliniez asta. Nu faceți lumină în încăpere. Doamna Pereira insistă asupra vocalelor, lungind cuvintele într-o revărsare prelungă, cântată, care pare să se înfășoare în jurul mesei, deopotrivă mângâietoare și primejdioasă, ca apa care curge peste un zăgaz. — Mâinile să vi se atingă, iar picioarele să vă stea ferm pe podea. Cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întrerupe prezentarea generațiilor. Așa cum se încurcă lanțurile unui Fo între ele, lanțuri de datorii și obligații care se pierd într-o complexitate indecisă, tot așa stau lucrurile și grijile unui conducător Fotse. În timp ce Daou ascultă genealogia sa, umbra povârnișului se lungește treptat. Se târăște asupra lui și a oamenilor săi. Pe când istoricul cântă primul nume de strămoș, numai albii și servitorii lui se mai află în lumină. Vocea lui este puțin cam tremurată când le spune vizitatorilor că este rândul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, și au frică de El. 13. Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că nu are frică de Dumnezeu. 14. Este o deșertăciune care se petrece pe pămînt: și anume, sunt oameni neprihăniți, cărora le merge ca și celor răi care fac fapte rele, și sunt răi, cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în atelierul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par ter, eu stau la etaj, într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine? am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet de lemn Clepsidra-n prundișul din râu a pornit în albia vieții să-ți zgârie semn. Doar zgomotul apei în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită de vreme Ești lemn, ești apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin Iar trandafirul, într-un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mintea mea e din nou la Su Shun. Lui Nuharoo îi revine zâmbetul: — Exact cum o doamnă chineză își leagă picioarele și nu muncește niciodată, ci trăiește doar pentru a fi plimbată peste tot în palanchine. Cu cât sunt mai lungi unghiile noastre, cu atât ne îndepărtăm mai mult de oamenii de rând. Te rog să încetezi să te mai lauzi că muncești în grădină cu mâinile tale. Te pui într-o situație jenantă nu doar pe tine, ci pentru întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-a lovit cu genunchiul de masă și fruntea lui mare și albă ca hârtia întîi s-a împurpurat, apoi s-a făcut de o paloare mortală. Ce descărcări afective se petreceau în el? Ce prăbușiri? Chipul i s-a lungit, s-a tras în jos; s-a dat la o parte, a mai stat printre oameni câteva minute. Nimeni nu-i adresa un cuvânt. A luat-o tăcut pe lângă garduri și s-a dus încet fără să se uite îndărăt
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
silită să se răzbune. ...Am încercat să parcurg de-a îndăratelea drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La Început nu-și dăduse seama că râdeau de el, căci nu zâmbeau când Îi Împrumutau felul de a mlădia vorbirea. Îi auzise, apoi, cum se scălămbăiau Între ei, apăsând deșucheat accentele și făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strunite de mâinile oamenilor. Apa, cimentul, nisipul și, după caz, varul, se amestecau și se răsamestecau cu sapa, lopata si grebla. După aia se căra spre schele În găleți de tablă zincată. Erau așa de grele, că unora li se lungiseră brațele ca la maimuțe, de le atârnau pumnii prin țărână. Deținuții sunt convins că munceau În condiții mai umane decât noi. Măcar ălora li se dădea să mănânce la prânz pe de-a moaca. Noi trebuia să ne aducem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce le purtau drept țoale În așa fel Încât acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale pe privitor: un sân, o bucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minte. Dar ne-am Îndepărtat nițel de subiect - nu fără folos, firește - și de-acum ne luăm seama și ne Întoarcem către războiul despre care am pomenit de câteva ori În prelegerile mele. O Întâmplare ale cărei ecouri s-au lungit peste amar de veacuri și pe care mulți nici n-o știu și nici nu le trece prin cap s-o afle - semn că Încrucișările genetice la care s-a dedat acel Urmaș nu au exclus cu totul, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu și gros - aproape putea fi pipăit - de trupuri și picioare nespălate, de bocanci și șosete de infanterist, de bășini de la fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe obraz și mă simțeam Învăluit, ocrotit de bunătatea tăcută și fără margini a prietenului meu Biberu... M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne Înfierbântăm mințile de la răcoarea șprițului, dar cu bucile arzând pentru eternitate În smoala cea diavolească. La taifas În bunul căzănel! Vezi să nu-ți dai barba jos, ca să te pot recunoaște mai ușor! Domnule, gata, ce s-o mai lungim. M-așteaptă. Nu uita: lucid și liniștit. Mă așteaptă. Mă duc. ................................................................................................. Șirul de puncte pe care tocmai l-ai citit cu o profunzime de care singur tu ești În stare arată că tot ceea ce urmează e scris ceva mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și golise o ulcică de un litru plină cu vin negru puterea ursului; a fost găsită Într-un șanț o uriașă piele străvezie și uscată de reptilă, semn - pentru cei care o pot vedea - că părintele Își Îngroașă și Își lungește coada verde de gușter; pesta porcină face ravagii și, pe cale de consecință, pentru că boala nu se ia la om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beregățile cu dinții. Din fericire, ca să ajungă la casa așezată pe o uliță de pe culmea coastei dinspre Dunăre, trebuia să străbată o mare parte a satului. Chiar și așa, lui Ectoraș i-ar fi plăcut ca drumul acela să se lungească la nesfârșit. Zgomotul cizmelor de cauciuc În nămol ori În băltoace i se părea muzică a fericirii și avea să-l păstreze În amintire, până să dispară și chiar dincolo de dispariție, ca pe una dintre puținele clipe de aleasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o grămadă de marfă de contrabandă pe care Încă n-o avea și nici nu și-ar fi putut permite s-o cumpere. Pe măsură ce se apropia de casă, obrazul și privirea i se Întunecau din ce În ce. Pentru a lungi distanța, Își micșoră pașii. Îi apărură În gând nevasta cea tânără și cei trei copii. Titel Meșteru făurise un cărucior pe roți cu cauciucuri, căci Hristu le făgăduise țâncilor că avea să-i plimbe În acel căruț agățat de bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]