6,186 matches
-
constituit ansambluri având o funcție exclusivă de a procrea. DA ! Natura a creat omul numai și numai spre a crea la rândul său oameni. Acești oameni sunt apoi bucătari și prepară hrana pentru toate celelalte viețuitoare. Poate Dumnezeu a însuflețit lutul devenit om în alte scopuri de exemplu pentru „a se ruga”, „a ține posturi marți și vineri” „a face armată omorând semenii lui”, „a se cultiva spiritual în bunătate și evlavie”, ... etc. Poate ! Nu se știe nici astăzi dacă fenomenul
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
REMAT și-ți iei banii ca să cumperi alta bună. Dar REMAT-ul?. El dă mașina la reciclare și, din piesele vechi topite, se reface o mașină nouă. Se economisesc astfel multe resurse naturale limitate. Toată fauna cu excepția omului își lasă lutul din care au fost făcute de Dumnezeu drept hrană hienelor și puzderiei de microorganisme din țărână, reîntregind ciclul natural de transformări succesive în lanțul trofic. Omul își îmbracă rămășițele în plumb, beton sau chimicale. Doar, doar să nu redevină lutul
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
lutul din care au fost făcute de Dumnezeu drept hrană hienelor și puzderiei de microorganisme din țărână, reîntregind ciclul natural de transformări succesive în lanțul trofic. Omul își îmbracă rămășițele în plumb, beton sau chimicale. Doar, doar să nu redevină lutul din care au fost făcute. Credeți că trupul lor va rezista până la judecata de apoi? Mai va! Dar ciclul natural de circulație a materiei este îngreunat. Incinerarea trupului practicată ca obicei la unele popoare este mult mai aproape de cerințele naturii
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
a oțelit vitalitatea copilului ce erai. Vorbește despre prietenii de joacă. Vacanțele nu au fost lipsite de periperții, cu toate că le petreceam undeva la țară, la bunica din partea mamei, în satul Stăuceni, județul Botoșani. Casa bătrânească de la țară, cu prispa din lut era înfrumusețată de o grădină plină cu flori înmiresmate și pomi fructiferi, unde mă ascundeam, ori de câte ori făceam năzbâtii, pentru a nu fi găsită, spre a-mi primi porția de ocară de la bunica. Puțin mai la vale era casa surorii mamei
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
cu lacrimi poți înveli mâinile aburind pecetea iubirii veșnice aștept cuvântul zidit întors în vorbe înfometate să-mi spună că sunt frumoasă să nu mă sting mi-am amintit tu esti adierea care înclină firul de iarbă din vasul de lut mă-ntreb când ai orbit, iubite (foto-pictura pe sticlă realizată de mine) Referință Bibliografica: Iubite / Maria Ileana Belean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile
IUBITE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367309_a_368638]
-
Filosoful esențelor țări Își bea măduva cuvintelor din mers, Dacă prin vreme anii sunt mai rări Cineva muntele de păcate l-a șters. Mai trăiește vremea inimii înduioșate Și-a timpului dragostei cea bună, Măi soarbe esențe cu păcate Din lutul ce-l roagă să rămână... Este Visătorul esențelor țări, Un ins grăbit spre ce-o să fie, Lăsând clipele lui cu armăsari Să-l tragă-n veșnicie... Filosoful esențelor țări Călătorește acum spre spațiile măr i. Femeia cu trupul de lut
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
lutul ce-l roagă să rămână... Este Visătorul esențelor țări, Un ins grăbit spre ce-o să fie, Lăsând clipele lui cu armăsari Să-l tragă-n veșnicie... Filosoful esențelor țări Călătorește acum spre spațiile măr i. Femeia cu trupul de lut ars Femeie cu trupul de lut ars, inca te aștept lângă barcă întunecată cu nasul vârât în nisip, măcar că noaptea a trecut ne-mpăcată. În valuri strălucește luceafărul de ziua pe nisipul plajei rotile căruței se aud și omul aruncând algele
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
Este Visătorul esențelor țări, Un ins grăbit spre ce-o să fie, Lăsând clipele lui cu armăsari Să-l tragă-n veșnicie... Filosoful esențelor țări Călătorește acum spre spațiile măr i. Femeia cu trupul de lut ars Femeie cu trupul de lut ars, inca te aștept lângă barcă întunecată cu nasul vârât în nisip, măcar că noaptea a trecut ne-mpăcată. În valuri strălucește luceafărul de ziua pe nisipul plajei rotile căruței se aud și omul aruncând algele cu furca dimineții când peste tâmple
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
și-averi, La alții - chin și dureri. Eu la doruri făcui plinul Gustând mierea și veninul. Doamne, tu care ești sfânt, Fă-mă iarbă, fă-mă vânt, Fă-mă soare și lumină Și niciodată țărână. Nu mă prefă, Doamne-n lut, Că am fost destul bătut: Să ai inima tot arsă Este destulă pedeapsă! 3. Sunt un poem nescris Sunt un poem nescris Se ard în mine rime, Mă caută febrile inimi de poeți, Sunt floarea ce lipsește din buchet Râvnită
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
sărută ochii, dragii. O iarnă-ntreagă m-a mistuit un dor, Mă vei găsi mai plină de iubire, Oglindă mi-o râvneam a ta privire Și trupul tău mi l-am dorit cuptor. În el mi-o arde vara-ntreagă lutul Să mă frâmânți, făcându-mă ca nouă Cu mâini de jar în nopțile cu rouă Când dragostea în noi trezi-va rutul. Ne-o prinde toamna ierburile-n ruguri De dragoste pe brațul tău voi tace Să nu mă pierzi
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
sunt pline. 23. Țărancă la râu Doamne, spre tine gând vreau să-nalț Cu jind privind la luna cea nouă, De toate-ale lumii cu greu mă descalț Când în sufletul meu a dragoste plouă. Făcutu-ne-ai, Doamne, odată din lut, În noi punând inimi să bată, Pe unicul drum ce-l avem de făcut Lăsatu-ne-ai satul drept vatră. În gând înflorindu-ne vorbe de dor, Rodit-ai în noi frumusețea, De-amoruri în noi făcut-ai izvor Din
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
de aer colorate-n curcubeie la răsăritul soarelui, arată că mierea-i gata. Aromată, avînd culoarea chihlimbarului și consistența mierii de albine sau a celei din trestie de zahăr mierea din pepeni verzi va fi depozitată în vase smălțuite din lut ars, urmând ca alături de magiunul din struguri să constituie un dulce plin de savoare, în lungile zile din post, care să le dea forță și putere de muncă. Dintr-un castron din ceramică-nflorată, luăm miere cu cătrunițe galbene, dungate
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
târziu a aflat că era pe timp de iarnă ținut în balconul de la intrarea în vilă. Ce deosebire între casa părinților săi de la țară, modestă, din chirpici, cu pereții lipiți cu pământ galben și văruiți cu bidineaua, cu pardoseala din lut acoperită de preșuri țesute la război de către mama sa în tinerețe. În lungile luni de iarnă, tăia din obiecte de îmbrăcăminte fâșii de zdrențe multicolore înnodate sau cusute între ele, apoi le folosea la țesut la războiul nelipsit din viața
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
în trenă - cel de la Miroslovești, motorul unei relații antologice de frățietate activă cu basarabenii, și primarul locului, deja numit (trenă care îl includea și pe evocatorul de aici al întâmplării), satele Heleșteni, Hărmăneasa, Movileni și Oboroceni aveau să primească în lutul lor reavăn (după o recentă ploaie torențială, mai degrabă caracteristică lunii iulie) amprentele unor încălțăminte destinate asfaltului (înveliș stradal de care, ce-i drept, comuna nu duce lipsă). La o cazemată, cea mai mare dintre toate, aflăm, prin intermediul săteanului Mihai
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
Toate Articolele Autorului plouă cu gheață peste morminte în turlă un clopot se dă peste cap ies aburi din cripte și gem oseminte cu barda de parcă lovește-un casap smulge o țiglă vântul și-o duce departe în țarnă în lutul cleios țipă de moarte păsări năuce se zbat fără aripi târâte pe jos plouă cu gheață peste morminte ca un potop de sudalme pe-o floare ca un cuțit înfipt în cuvinte ca niște demoni ce râd în altare Referință
PLOUĂ CU GHEAŢĂ PESTE MORMINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366846_a_368175]
-
accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul, nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte după plecare, Eu nu l-am văzut, mi-am luat scutul să mă apăr de anonima lui cărare ce n-o recunoaște chiar nici lutul. Pe creanga bătrânului de nuc mai cântă -n toamnă un guguștuc. Așteptând poetul Poetul nu mai vine singur, mă tem, Înlocuitorul lui trece luceafăr pe cer. Conform destinului mă prefac în poem, Așteptându-l gândului mă cer Și fără să
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366856_a_368185]
-
lumesc. Cu fața palidă apun, tăceri regești. Din lumea unor jalnici răi, nu pot privi decât în jos, n-am râs în fața rugii tale ci am trecut în vid frumos. Neplăcute depărtări, o toamnă se întoarce în ochii mei de lut. Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: de cine mi-e teamă iubind neajuns? Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
pe-un gând Ceru-n ochi să ni se-adune Ca un pustnic fără vine În chilie pâlpâind. VINO, TU Vino-mi tu decolorată de-nnoptări zodiacale în pustiul meu să bată rozul unghiurilor tale. Vino, tu, ca o mireasmă peste lutul meu haihui, sânul o catapeteasmă gurii mele să o pui. Și când în vecernii luna lumina-va fără rost moartea prinde-ne-o cu mâna pâlpâirea care-am fost. EVA De din coasta lui venea, în dezmăț haihui de stea
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
catapeteasmă gurii mele să o pui. Și când în vecernii luna lumina-va fără rost moartea prinde-ne-o cu mâna pâlpâirea care-am fost. EVA De din coasta lui venea, în dezmăț haihui de stea, a mult înger mirosea lutul ce o țărmurea. Dorul coapsei lăcrima, când cu cer se sângera, și-n infernul ce-o murea, raiu-n sân îi ațipea. Referință Bibliografică: CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU CANDELEI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CANDELEI Lui Ioan Alexandru În căușul de lut, de lậngă icoana, s-a adunat, domnule Ioane, toata durerea și credința Lumii - măcar, în ultima-ți ruga, pre limba patriarhului Deceneu, miluiește, încă, si vânturile și valurile... și toarnă, bunule mirean, în prea- sfậntul pocal, aghiasmă dintr-un iaz
ELOGIU CANDELEI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366955_a_368284]
-
în genere toată răsturnarea lumiii noatre cu capul în jos și cu fundul în sus. Dar și începuturile unei << rezistențe>> (eroică, disperată, dar fără noroc). Iar în final, abandonarea noastră de către Occident (din interese de joasă specie) la picioarele de lut ale uriașului sovietic.” (op. cit. p. 447) În lagărul-schit al captivității, dincolo de constrângerile exterioare și polare, în candela sufletului fiecărui prizonier mijea totuși licărul unei ancore, a unei speranțe. Poate că harul schitului mai împrăștia sacralitatea acelor ostenitori, înmiresmată de duhul
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
cu Dumnezeu, implică cunoașterea lui Dumnezeu ca realitate ultimă, supremă. Dinamismul ori lucrarea cunoașterii lui Dumnezeu este, în resorturile ei interioare, mișcarea rugăciunii, fiindcă doar prin rugăciune se poate sesiza și experia în mod real și veridic realitatea transcendentă. Cunoașterea lut Dumnezeu în stadiul ei cel mai înalt este pregatită în rugăciune, dar este dincolo de rugăciune. Atunci mintea își oprește lucrările ei firești, pătimind îndumnezeirea, aflându-se în stare de răpire din partea lui Dumnezeu, iar rugăciunea încetează. Atunci mintea este răpită
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
un cuvânt, atât de dragi îmi sunt ai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apă din cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi. În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simt cum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi ce pleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele goale, de mult străine sunt acum pline de idealul visat. Tu ești dulce copilă, mister presari când respiri, cazi sau te ridici. Din adâncul
ÎȚI MULȚUMESC de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367602_a_368931]
-
Voi, poeții preschimbați dragostea într-o uriașă minciună, fiindcă ceea ce ne e dat să trăim ni se pare totdeauna mai puțin frumos decât rimele voastre lipite ca două guri, una peste alta. Trăirile lor sunt amestec de flacără nestatornică și lut stelar. Ei iubesc și caută libertatea mai mult decât gloria care stă sub semnul paradoxului. Libertatea lor e ca urmare a faptului că sunt purtători ai naturii divine și cuprind inaccesibilul, izvor al tuturor lucrurilor în lăuntrul ființei lor peste
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
un cuvânt, atât de dragi îmi sunt ai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apă din cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi. În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simt cum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi ce pleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele goale, de mult străine sunt acum pline de idealul visat. Tu ești dulce copilă, mister presari când respiri, cazi sau te ridici. Citește mai
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]