158,161 matches
-
cred în tine Îmi permit un surâs oarecum arogant Când știu că tu prin despărțire ai înțeles Doar o distanță fizică de mine... La mâna valurilor Convins c-am să te țin alături Ți-am îngropat o gleznă C-o mână de nisip adus din mare. Dar n-a contat în lumea-n care Incertitudinea așterne valuri La picioare. Evanghelia după mine Să fiu văzut mai ales când nu aș merita să fiu văzut. Să nu fiu jignit tocmai atunci când poate
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
cochilii De parcă-ar face dragoste cu sine. a) Din foc și din gheață Motto: „Ce păcat! Când voi fi destul de-nțeleaptă, Nu voi mai fi Destul de tânără!“ Se duce de-acum tinerețea și simți Că nu ai iubit îndeajuns. Pui mâna pe frunte: gheață pe jar. Din foc și din gheață-i făcută Viața ta. Viață dublă. Te mai uiți printre gene? Acel La care te uiți nici nu crede, Nu crede c-ai fi doar a lui. Ca un vultur
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, liniște, pace...” Din
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
sfâșiați de fiare, se hrăneau Numai cu ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca tâmpiții, tot timpul.
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept armurile tari, spada salvatoare îi cade din mână; până și străzile principale sunt pline de lași, lumina ochilor interbelici se stinge minut cu minut, (cea de pe fața voivozilor e consumată de mult) și pulsul sângelui din rigole e tot mai încet; ivan karamazov paralizează viața cu visele lui
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
adoarme pînă cînd acea femeie descărnată nu-și reazemă pe umărul lui capul pe care pielea a putrezit demult simt și eu cum de fiecare dată o fiară țîșnește din profesorul cumsecade gata pentru un șir de masacre îmi spăl mîinile în urina fricii lui york mă mînjesc cu excrementele groazei lui richard cerînd un cal pe cîmpul de luptă nu mă opresc pînă cînd sîngele care curge printre versurile lui will nu-mi umple gura călduț și sărat așa se
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]
-
și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din oaza protectoare a neîntreruptei nașteri n-ai cum să ieși. LUNĂ PLINĂ Să nu scăpăm compasul din mâini, (ne-ndeamnă unii, alții ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este, poate), pe când visăm pe-acoperișuri, în brazdele belșugului untos, pe care luna, iată, îl depune-n straturi, pe noi, pe țigle aspre, spre-a ne îndestula, și-n
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Traian T. Coșovei omagiu lui Nicolae Labiș Arzi ca o flacără obraznică în fața unei ploi care nu se sfârșește. Nu era sânge pe mâinile celor înfometați - înarmați cu o secetă care, poetic, nu avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau întrebători de carne și sânge - Cineva trebuia să omoare cina copilăriei ca să mănânce! Și să ridice
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
celor înfometați - înarmați cu o secetă care, poetic, nu avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau întrebători de carne și sânge - Cineva trebuia să omoare cina copilăriei ca să mănânce! Și să ridice mâinile la cer: măcel, sau mister? Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă. Printre resturi de mâncare, nu găsesc casa. Poate ghiftuirea de sine, autodevorarea până la ultimul os. e desenată pe
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
Roman Contesa Era o cățea lungă, înaltă și neagră neagră luci de albeau nopțile în juru-i, curtea unde sălășluia, locul pe unde trecea, chiar și umbra ei era mai albă decât ea. Când eu o mângâiam pe blană îmi albea mâna ca parafina. În ciuda părului atât de păcurelnic Contesa era blândă, avea ochii de smaragd dinții de ivoriu și limba de purpură regală. Lătra elegant, se legăna din șolduri toți câinii se încăierau adulmecând-o. Mai târziu, când eu eram prin
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
stradă tot mai puțină lume aude. Vorbesc, poate că și țip, poate că urlu poate am înghițit un lup și niciun câine nu mă vede și nici eu nu mă mai aud. Mă-ntorc acasă tot vorbăind, mi se lungesc mâinile, picioarele și toate ale urechilor întortocheri așteptând să vină miezul nopții când mă aud pe-acoperiș ca mâțele pe mine însă însămi. Și trebuie să fiu trează și în somn să nu cumva tăcerea cea de aur să vină și
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
crescut în bucătărie s-au copt aidoma unor cozonaci nu te-nduri să-i mai alungi. Clipa poetului Dilată clipa suflînd într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul într-un nor argintiu dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
fără să țipe la tine: L-ai înțeles greșit, ești inconsecvent și, mai ales, Mai ales, n-ai spirit critic, nu-ți pasă de semeni. Dacones Dacones e scurt și gros, cu păr în nas și urechi, Cu platfus și mîinile mari. Cînd te strînge în brațe - Și-o face adesea - simți că nu-i totul pierdut Pentru rasa umană. Bibinia Bibinia mereu veselă: pentru ea totul e un „lai, lai...” Și viața îi dă dreptate. Cîntă și totul se rezolvă
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
tare și se îmbracă Numai în culori țipătoare. Pentru ea Totul e fantastic, e in-cre-di-bil, Ne-mai-po-me-nit! Doar seara e tristă: să dormi, Ce plictiseală! Firfidonel Firfidonel e mare și gras, cu mustață căruntă. Mereu îți propune cîte-o afacere. Își freacă mîinile Și clipește din ochi: „E bănet, bătrîne, o să te umpli De bani! Chilipir, ce mai. Noroc că m-am prins la timp.” Și, mai departe... Mai departe, ce? Firfidonel E mare și gras, cu mustață căruntă, Mereu îți propune cîte-o
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
greșeala necesară a drogurilor sufletești. Sângele întunecat al aventurii. Și nimeni sau mult, mult, tot, tot, urlat, cerut în noi. Vrea, vrem, nesățioșilor, o distracție prea liberă, sălbatică, precum un urlet. E cineva străin? Sălbatică ură contra falsului de toată mâna, a trecerii pe lângă dureroasa fericire a unei singure stele. Sau voi nu mai alergați nici măcar pentru suplețea și libertatea cailor la fel de singuri. Nu sunteți nici măcar superbi. 8. Dacă-aș vrea să scriu un poem n-aș spune nimic. Orice-i
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Aura Christi Lecția lui Porfiri Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind, cu pași De rege tânăr, blestemat de zei Ca singur, singur, singur să mă lași Iubire tristă, legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
tablei și fâstâcit abia dacă bâiguiam o câtime din problemă desemnând într-un cerc meschin fără centru pasăminte împărțisem tabla greșit o suprafață pe care vai o uram fiindcă la matematici eram un zero tăiat în patru Asta unu la mână și doi tocmai venise primăvara din căptușeala hainei țigările îmi dădeau ghes și o falsă verișoară cu ochii verzi dornică să-și cunoască podoabele mă aștepta să-i număr nasturii înmuguriți sub bluză Dus eram și tocmai pluteam pe tulburea
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
pe masa de lângă noi, apoi le-am fumat cu poftă și-am râs vorbind despre boală și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci atârnă lângă mine în aer pot să întind mâna și s-o ating cineva crăpase puțin o ușiță special pentru noi cât să intre lumina cu toți fluturii ei cu râsul nostru contagios care era viața și totul a stat
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă ocrotit, cuprins de o ciudată duioșie. Față de tine, față de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse și cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există. ACOPERIȘUL S-a întâmplat ca, trecând după ani mulți prin satul meu, să nimeresc în fața casei în care m-am născut (e-a altcuiva) tocmai la
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
la ofertă sunt suflete cu aer condiționat și geamuri electrice nu știu cine le cumpără îngerii sau diavolii oricum cineva dă mai mult poate că suntem aici ca într-un spital așteptăm trecerea spre sala de operație doctorul tocmai se spală pe mâini semn 1 într-o noapte mă voi muta în ultima lampă aprinsă voi arde cu dor de cărți și dor de tine până mă vor stinge primele raze ale dimineții și pleoapa grea a cerului într-o noapte am să
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
de ceai adîncă e firea lucrurilor precum privirea-ntîmplătoare ce le-o arunci drept pomană. De-acum De-acum sub pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale zilei munții bibliotecile șoaptele din bucătărie strănutul motoarele departele strîngerile de mînă cartierele aproapele paturile încăpățînările monumentele etajele pariurile sărbătorile sub stratul fragil de gheață sunt toate așteaptă să se desprimăvăreze odată să curgă la vale Dumnezeu. Poemele Scunde și atît de naive poemele tale aidoma unor copii ce-au uitat să
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
simțit și când am asistat prima oară la hipnotizarea unei bolnave. întâi spaima adâncă de parcă mă aflam într-o casă în întuneric necunoscută până atunci din care mă agitam să ies lovindu-mă de lucruri ascuțite. apoi pielea de la încheieturile mâinilor mi s-a umezit anunțând o bucurie fără motiv. poate că totuși am primit în dar ospiciul. mă văd în dreptul ferestrei care se întunecă dintr-odată. un zgomot înfundat de pene. de aripi lovindu-se și ele de lucruri ascuțite
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]