37,688 matches
-
fiecare femeie se ascunde o cârtiță o mică doamnă Bovary subversivă un fel de văduvă neagră antropofagă sau o amoeba cu autoreglare ( cu feedback! ) și neapărat un Charles bonom fără excepții ultima mea iubită fusese o Naegleria fowleri care-mi mânca creierul pe ascuns săpa tuneluri prin inimă printre țesuturi și romane de dragoste și-mi șoptea ”te iubesc” despre originea cuantică a femeii din păcate n-avem nici azi știri de ultimă oră ( computer bombs ! ) iar Einstein e mort.. Referință
EPITAF de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494249804.html [Corola-blog/BlogPost/376337_a_377666]
-
gândul să vadă lumea și poate uită de Ștefania. Pe seară el intră într-un mall și își cumpăra ceva de mâncare, se așează la o masă singur și stupoare....la câteva mese distanță o vede pe ea cu șatenul mâncând pizza. Ștefan își schimbă scaunul într-o poziție mai avantajoasă pentru el, în așa fel încât să-o poată privi cât mai amplu, iar ea să nu-l vadă. Șatenul are fața lungă,nasul borcănat, iar ochii sunt de un
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
topesc în furtuna simțurilor carnale. Ștefan se apleacă și îndrăznește un sărut. Ea zâmbind, își deschide buzele primitoare și îi răspunde mai întâi timid, dar într-un fel destul de tentant. El reia și împreunarea buzelor devine vulcanică. Se sorb,se mănâncă unul pe celălalt după căutări atemporale, dar într-o regăsire eternă. - Te iubesc Ștefania! rostește el fericit. - Și eu te iubesc puiul meu, răspunde ea transfigurată de emoții. Și îmbrățișările celor doi însetați de iubire continuă, continuă...poate veșnic în
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Services dezactivează toate opțiunile ce nu le folosești, de exemplu iAds și Frequent Locations. Dezactivează refreshul automat al aplicățiilor din background Atunci cand umbli în iPhoneul tău, aplicațiile rămân deschise în background, chiar dacă nu le folosești acestea rulează în continuare și mănâncă din baterie. Din acest motiv ar fi ideal să închideți aplicațiile după ce va terminați treaba cu ele sau să dezactivați refreshul aplicățiilor deschise în background, acest lucru îl puteți face Settings > General > Background App Refresh. Poți dezactivă refreshul doar pentru
Cum faci sa te tina mai mult bateria pe iOS7 by http://www.iasi4u.ro/cum-faci-sa-te-tina-mai-mult-bateria-pe-ios7/ [Corola-blog/BlogPost/95106_a_96398]
-
a nevoii de prieteni și de prietenie fără cătușe, fără tabuuri. Este vârsta la care ai nevoie să te încrezi în cineva ori ceva, să-ți faci modele de viață. Ești undeva între a crede că tot ce zboară se mănâncă și a nu crede decât prin convingeri personale, prin atingeri reale, prin dovezi, cu alte cuvinte, lovindu-te de pragul de sus. Citește mai mult Poate că cel mai greu lucru din lume este să comunici cu copiii. Ei au
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
a nevoii de prieteni și de prietenie fără cătușe, fără tabuuri. Este vârsta la care ai nevoie să te încrezi în cineva ori ceva, să-ți faci modele de viață. Ești undeva între a crede că tot ce zboară se mănâncă și a nu crede decât prin convingeri personale, prin atingeri reale, prin dovezi, cu alte cuvinte, lovindu-te de pragul de sus.... II. AM ALT NUME, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 953 din 10 august 2013. cuvintele
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
stau în prima bancă, singur, pentru că sunt țigan. Am stat singur în bancă până în clasa a IV-a. Învățătoarea Stănciugel chiar era țigancăă, era neagră, dar am realizat asta de abia acum, la vârsta de 40 de ani. S-o mănânce iadul de curvetă! Mi-era o frică de ea, ca de dracu, tremuram ca piftia când o vedeam, parcă era o urieșiță din povești, din aia care mânca cacofonii de copii. Pe la 14 ani am întâlnit-o, și îmi ajungea
ISTORIA KASHTALEILOR NE(O)- RRROMI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1475249288.html [Corola-blog/BlogPost/371402_a_372731]
-
asta de abia acum, la vârsta de 40 de ani. S-o mănânce iadul de curvetă! Mi-era o frică de ea, ca de dracu, tremuram ca piftia când o vedeam, parcă era o urieșiță din povești, din aia care mânca cacofonii de copii. Pe la 14 ani am întâlnit-o, și îmi ajungea pă la coate. Vă dați seama ce mic eram eu pe clasa I-a? Îmi amintesc și acum, foarte viu, cum stăteam singur într-o bancă în afara rândurilor
ISTORIA KASHTALEILOR NE(O)- RRROMI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1475249288.html [Corola-blog/BlogPost/371402_a_372731]
-
are ,încă, un sistem de valori definit. Un sistem după care să se ghideze, o logică pe care să o umeze știind că îl duce spre un rezultat cunoscut.Nici până în ziua de azi, nu știe ce este bine să mănânce, cu ce să se ocupe spre a fi sănătos, care sunt deciziile juste pe care trebuie să le ia, cine îi sunt prieteni și cine dușmani. La început și-a imaginat diferitele fenomene care îl speriau ca fiind efectele unor
INVENȚII ALE OMULUI ȘI EFECTELE LOR. de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1475238015.html [Corola-blog/BlogPost/371427_a_372756]
-
cum. Și acum , la aproape 90 de ani, are opinii sănătoase despre ceea ce se numește „corp uman„ . Care trebuie ajutat în mod natural. Fără medicamente . „Dacă azi m-a durut stomacul, spune ea, mâine beau foarte puțină apă, dar nu mănânc nimic! asta însemnând absolut ni-mic. Și trece! Simplu!„ E mereu implicată, are o forță de persuasiune rară. Trăiește, parcă, o vrajă a căutării inaccesibilului, găsește soluții și învinge orice obstacole. Este extrem de iubită și admirată și acum, așa cum a
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1492800014.html [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
în amănuntele lor. „Nu mă duc domnule în India, mai bine mă-ntorc acasă!”, îmi spunea unul. „Ce să faci acasă?”, l-am întrebat. - Are vreo șansă aici? - Aici este problema. Dacă vă întoarceți cinci, n-aveți nicio șansă, vă mănâncă mediocritatea. Dacă vă întoarceți patru sute o dată, s-ar putea deja să fie importantă forța voastră. Numai că îi mănâncă de vii, adică mediocritatea îi halește, îi distruge. - Avem vreo șansă de a scăpa de mediocritatea aceasta încuscrită cu impostura? - Da
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_maestrul_tudor_gheorghe_.html [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
faci acasă?”, l-am întrebat. - Are vreo șansă aici? - Aici este problema. Dacă vă întoarceți cinci, n-aveți nicio șansă, vă mănâncă mediocritatea. Dacă vă întoarceți patru sute o dată, s-ar putea deja să fie importantă forța voastră. Numai că îi mănâncă de vii, adică mediocritatea îi halește, îi distruge. - Avem vreo șansă de a scăpa de mediocritatea aceasta încuscrită cu impostura? - Da. Atragerea acestor copii și „desțelenirea”. Adică să faci terenul. Cineva trebuie să pregătească terenul pentru ei. - Dumneavoastră puteți să
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_maestrul_tudor_gheorghe_.html [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului puii de la incubator toți albi: parcă vin din fabric șoferul gras mănâncă la volan castraveți cu pâine când n-am chef de scris iau scoica de pe birou și ascult marea din volumul Poeme cu ochii ingusti Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 721, Anul II, 21
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Poeme_haiku_ion_untaru_1356103872.html [Corola-blog/BlogPost/358065_a_359394]
-
îs o sută - Se-ndreaptă-acum grăbit către fată Și-ntreabă vântul de unde-i lăsată, S-o facă văzută ! O trece cu grijă de om peste ape, I-arată-n pădure un cerb săgetat Și carne și apă și foc blestemat, Îi dă să mănânce apoi să se-adape, Să-i spună acuma ce vrea să sape, Să-nceapă odat' ! - Vin, Sfinte Părinte, de-acolo de unde Distanțele-s mici, iar oamenii-s mari, S-ajungi, ai nevoie de ani ca să-i sari . Imaginea voastră putea
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1438360885.html [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
mult sau mai puțin împlinite -, oamenii și locurile. Timpul ne marchează. Adrian Erbiceanu, omul, a înțeles că orice monedă are două fețe. Și cu Timpul, neiertător cum este, nu te poți juca. De aici și acea senzație românească că-l „mănâncă degetele”. Nu de frică. Nici de entuziasm. S-au dus și „Zilele Babei” și multe nopți de priveghere. Și anii. Noi credem că și-a spus: „Voi rescrie basmul în felul meu, în limba de acasă, pe care am purtat
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_1400332334.html [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
în păcat, iar pe de altă parte, o șansă dată de Dumnezeu pentru ca omul să-și poată împlini sensul existenței sale. Primul aspect se referă la munca chinuitoare, ca trudă și efort: „pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: să nu mănânci, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
de Dumnezeu pentru ca omul să-și poată împlini sensul existenței sale. Primul aspect se referă la munca chinuitoare, ca trudă și efort: „pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: să nu mănânci, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
nu mănânci, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta...” (Gen. 3, 17-19). Cel de-al doilea aspect (pozitiv) se referă la posibilitatea pe care Dumnezeu o dă omului, astfel încât, folosindu-se bine de munca sa să poată supraviețui în noile condiții și, mai mult decât atât, să
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
țări precum Marea Britanie avansează cu pași repezi spre decreștinare sau lepădare de creștinism), ceea ce înseamnă că în eterna dispută dintre spirit și materie, lumea zilelor noastre adoră aparența și înclină balanța străduințelor înspre vremelnic (adună doar averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții). Dacă mai era nevoie de așa ceva, iată și dovada. În Problema ontologică, gânditorul P.P.Negulescu deplânge starea omenirii din perioada interbelică în felul următor: „Lumea noastră contemporană este astfel bântuită de o epidemie violentă de
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1450238333.html [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
vizibile. Suspină, dar o întâmpină cu un zâmbet larg pe față. Abia atunci o observă și zâmbi și mama ei, mai obosit, mai firav. Se simțea atât de mândră când o lua de braț. Amiaza le surprinse pe toate trei mâncând înghețată asortată și discutând despre veștile aflate de la televizor. Trebuia însă să ajungă acasă, iar clipele acelea să rămână cât mai fericite pentru cele trei generații. Canarii o primiră cu triluri vesele. Mira era înduioșată de cântecele lor. Vibra cu
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1465145185.html [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
cu un zâmbet în așteptare; eu începusem să tremur. - Apăi, mă, așe să șcimbă treaba. Asta-i zamă domnească! Am răsuflat din străfunduri, cu lacrimi de ușurare în ochi. Eram expert la „napti sterparești”. În capitală, cât stătusem în gazdă, mâncam o dată pe zi pireu cu ochiuri și de două ori pe zi ciorba de cartofi cu brânză a sterparilor jieni. Noaptea a trecut greu. Era lună plină, stâncile umede luceau, în târlă se băteau berbecii de răsunau toate căldările muntelui
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
șî mă pacaliș! Cum de-ț deteră ahăia țâgări? - Le-am zis că-s coleg cu un om rău, îmi ascunde țigările și le vinde la ciobanii de la alte stâni. S-or uitat la dumneata și-or zis ”gipsy, gipsy...” - Mânce-i-ar hiriș cu pe tinie cu tot! Părea enervat; eu nu mă mai puteam opri din râs. - Am zâs că iești baiat bun, da tu iești on hoț! a exclamat. Apoi a zâmbit. M-am bucurat nespus. În jur
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
bun, da tu iești on hoț! a exclamat. Apoi a zâmbit. M-am bucurat nespus. În jur de ora 14, oile s-au culcat. Ne-am așezat și noi, la dunga prăpastiei. Cu ochii spre Tăul Mijii, am scos să mâncăm. Între timp, un grup numeros de turiști a ajuns la lac. Douăsprezece corturi de aceeași culoare au răsărit în micul platou de pe malul vestic. Am mâncat în tăcere, am fumat, ne-am întins pe pătureici. Eu am ațipit în câteva
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
așezat și noi, la dunga prăpastiei. Cu ochii spre Tăul Mijii, am scos să mâncăm. Între timp, un grup numeros de turiști a ajuns la lac. Douăsprezece corturi de aceeași culoare au răsărit în micul platou de pe malul vestic. Am mâncat în tăcere, am fumat, ne-am întins pe pătureici. Eu am ațipit în câteva secunde. Visam că venise ursul la oi, că-i dădeau câinii roată. Am tresărit. Câinii lătrau aievea, dar nu la urs. Ca din senin, pe buza
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
proptit amândoi cu spatele-n râpă, cu picioarele pe țanc. - La tri împingem amândoi. Un, doi, tri! Măi o dată: un, doi, tri! Țancul a început să miște. Am opintit de câteva ori, nici vorbă însă, să-l urnim la vale. - Mânce-l-ar hiriș de cleanț, că n-avem noi o rangă! Din spatele muntelui, un nor negricios, de dimensiuni reduse, ne acoperea cu repeziciune. Pentru că soarele era în fața noastră, norul nu ne-a umbrit și nu l-am observat până când grindina
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]