37,022 matches
-
Fulvia Flaminea. Avea un aer de episcop fericit și era înconjurată de o liotă de pisici somnoroase care o stinghereau la mers, însă ea spunea că nu din dragoste le îngăduia, ci pentru ca în felul ăsta n-aveau s-o mănânce șobolanii. Noaptea, pe când părinții vedeau la televizor programele pentru adulți, Fulvia Flaminea ne lua la casa ei, la mai puțin de o sută de metri de a noastră, și ne învăța să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Pe atunci știam deja că, după ce ne trimetea la culcare, nu se ducea la ea în dormitor, ci cobora să înoate pe ascuns, sau rămânea până foarte târziu în salon, văzând filme interzise pentru minori la televizorul fără sonor, în vreme ce mânca torturi întregi și bea chiar și o sticlă din vinul special pe care tata îl păstra cu atâta zel pentru ocazii deosebite. Contrazicându-și propriile predici despre austeritate și cumpătare, se înfrupta fără răgaz, cu un fel de pasiune nestăvilită
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și că poate dormise prost și preferase să rămână în pat. Pe Oreste nu-l prea interesă explicația, cum ne și așteptam, și honărirăm împreună mai bine de un ceas pe fundul mării. Apoi ne sfătui să ne ducem să mâncăm și plecă în bărcuța lui cu motor să vândă dorada la hotelurile de turiști. De pe scările de piatră fluturarăm din mână în semn de rămas-bun, făcându-l să creadă că eram gata să urcăm spre casă, până când dispăru după o
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
lăsase... Auto-reproșul fetei, în cele din urmă, fusese socotit un soi de autodenunț, cum se întâmplă cu unele victime în acest caz... Până ce făptașii să fie prinși și pedepsiți de autorități, se observase că, la cantina unde servea Narcisa și mâncau cei doi, aceștia erau tratați de victimă cu multă umilință și cu o promptitudine inexplicabilă pentru ea, o leneșă și-o răzgâiată mai înainte. Desfășurarea faptelor reale pare mai curând o intrigă ieftină, cum se întâmplă de regulă în viața
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
la închisoare, dar nu izbutise. Și-aici, lucrul nu depindea numai de voința ta. Într-o zi, Tibi îmi povestise cum ieșise el din pușcărie pe ziua de 20 iunie 1953 la orele unsprezece noaptea. După apelul de seară, când mâncase doar o fiertură, îl scot din închisoare cu duba și după multe ocoluri îl depun, noaptea, pe o stradă întunecoasă de pe lângă podul Șerban Vodă. Tibi nu credea că fusese pus în libertate, credea că era doar una din înscenările lor
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Valentin (interpretat de un Tudor Chirilă cu o figură de amant latin) Viena e doar o escală pentru America mult visată, bosniaca Tamara, dorește să se întoarcă acasă, chiar dacă războiul acolo continuă să ucidă, iar austriaca Jasmin face sex și mănâncă ciocolată, așteptând acea zi când prințul din poveste, pe un cal alb, va veni... Un mozaic de trăiri, speranțe, deziluzii, - un univers unde afinitățile spirituale sunt mai puternice și contează mai mult decât înrudirea etnică, biologică.
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
stupide cu mine însumi încît din cînd în cînd rînjesc pe stradă preț de jumătate de oră". Devine bulimic, preocupîndu-se metodic de feluri speciale de mîncare, sindromul găsindu-și însă imediat argument în dictonul lui Feuerbach că omul este ceea ce mănîncă. Meaglomania, și ea structurală, își vrea porția: cere gazdelor torineze, în stilul lui important, august, să-i pavoazeze camera ca un templu, cu fresce, astfel încît să-i poată primi în vizită... pe regele și regina Italiei. La un concert
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
lui Stalin; ei bine, aceste personaje reușeau să ne scoată din marasmul scrîșnit al momentului și să ne însenineze un pic frunțile. Tandemul acesta, prin diferențele lui comportamentale, gestuale, era teribil de refrișant. Trecerea celor doi pe trotuar, în soare, mîncînd cireșe dintr-un toc pe care-l ținea, galant, Dima și din care celălalt se servea cu distincție galică, era spectacol vivant. Unul anulînd cumva morga catedratică. Acuma văd pictorul din studentul filolog. De altfel, cu "magistrul" mă vedeam mult
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
nu are sorți de viață chiar cînd are norocul succesului." Pădurea Spînzuraților a fost scrisă mai mult la Iași., unde romancierul, amenințat, la București, cu arestarea de austrieci, s-a refugiat. Dar, și acolo, în refugiu, de-abia avînd ce mînca, a scris necontenit, tenace și neobosit. Își aducea, altădată, aminte de cafenelele frecventate, odinioară, cînd a ajuns la București și a intrat în lumea condeierilor. Mai întîi se adunau în cafeneaua "Köbler", apoi la "Imperial", unde exista așa-numita "masă
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
cizme și blănuri și de a face cald zi și noapte, șase luni din douăsprezece! Fericiți mai ales să nu știi ce înseamnă să-ți cîștigi pîinea pe un ger de minus douăzeci de grade, cînd ai prefera să nu mănînci trei zile decît să bați drumurile cu încălțămintea găurită și să te întorci seara flămînd și înghețat." Dar n-au zăbovit prea mult prin Constantinopole. Au ajuns la Alexandria, în Egipt. Aici dau de urmele Sarei, care nici vorbă că
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
fără un ban! Și singur, îngrozitor de singur de data asta!". Însă era, enormitate, înlănțuit în acest sat, fără de lucru, firește, împreună cu Musa, alături de Sara al cărui amant e prins de săteni furînd și alungat. Din micile lucrări căpătate, abia puteau mînca sărăcăcios o dată pe zi, și să-și cumpere o narghilea, pe care o fumau "cumplit de fericiți și disperați". Ajung să cerșească la un emir generos. Klein o ademenește pe Sara cu iluzia ei după un bar dar, de fapt
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
să o dea pe creveți și pe muștar, alimente care umpleau din belșug magazinele de pînă în 1989" (Bulimie colectivă, în arhiva Monitorului de Brașov). Erau parcă vietnamezi, cum ne amintește un alt citat recent: "Au, la pește ce se mănîncă mai mult și mai mult? Creveți vietnamezi, tovarășe Ceaușescu!" (Arta furajării la romani, în Cotidianul, arhima on-line). Numeroase citate actuale vorbesc de "creveți congelați ", "creveți întregi", "creveți și pește", "ingrediente de foarte mare calitate cum ar fi creveții și scoicile
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
la soția lui legitimă, la fel de iubitor, dar având față de ea și o anumită distanță critică. Din 1987, când a rămas în Franța, Matei Vișniec s-a lăsat condus de deviza totul pentru teatru, totul pentru victorie. A scris teatru, a mâncat teatru, a dormit teatru. A fost o angajare totală - o angajare însă în stilul său, fără emfază, fără declarații zgomotoase, fără lamentații. Iar rezultatele n-au întârziat să apară. Dramaturgul român a devenit furnizorul de texte a numeroase teatre din
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine cu cartofi în fiecare zi, e comic prin absurdul său. Mult mai amuzante sînt, dacă privim din acest punct de vedere, știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
în fașă, li se dă, istoria parcă le-ar da o șansă... În momentele cele mai înflăcărate ale discuțiilor, în mijlocul cărora ședea țeapăn pe fotoliul cam șubred Louis XV, Axente, musafirul de stînga, este ridiculizat de ceilalți cum vorbește, cum mănîncă, cum întrerupe lumea cu "lozinci bolșevice". Marea revelație a revoluției comuniste are loc în "Vizuina cu hoți" unde deposedații, exploatatorii de altădată respiră pe centimetru pătrat unul lîngă altul ca în anticamera viitoarelor pușcării pe care cea mai mare parte
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
Interne despre rapoartele lui Grecea, e clar că dezvăluirile acestuia despre faimosul Ouatu sînt adevărul adevărat, încît de ce am trece la capitolul fabulații ale părții ale spuselor sale? Ca și Valerian Stan, neobositul Grecea știe că pînă la premier îl mănîncă miniștrii, de aceea probabil el a simțit nevoia să dea de veste presei ce a descoperit. Însă mai există un motiv foarte serios pentru care și Stan și Grecea au avut grijă să se adreseze presei în timpul investigațiilor lor. În
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
pe vremea cînd primar era nou-numitul Take Protopopescu, a fost dărîmat, pentru nevoi edilitare, Turnul Colței. În cartea lui, Bacalbașa reconstituie atmosfera Bucureștiului din acea vreme, povestind despre crîșmele timpului (una, la Abator, la care mergea și Caragiale, pentru a mînca ficat de bivol) și dînd sugestive liste de prețuri la principalele produse alimentare și chiar liste cu salarii în diverse slujbe. Cartea se citește cu savoare. Și nu pot încheia înainte de a pomeni că, prin decizia editorului, ediția se încheie
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
nu o înțeleg prea bine mi se pare contaminată de-o anume frivolitate -, aceea de-a forța cu orice preț răspîndirea noastră literară în lume, așa cum ai vrea să hrănești cu sila, îndopîndu-l, pe un om sănătos, în stare a mînca și singur, atît cît are nevoie. Nici Eminescu, nici Iorga, nici Arghezi, nici Blaga, nici E. Lovinescu, nici G. Călinescu, nici Noica n-au făcut fixația "europenizării" lor, așa cum se întîmplă cu unii contemporani ai noștri, parcă nu prea atinși
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
sugerînd că pentru editori mîncatul nu e cu mult departe de a fi tot un fenomen medical. Cartea abordează într-adevăr istoria culinară din perspectiva unui fenomen mai general - și medical fără îndoială - nutriția. Dar e fascinant să descoperi ce mîncau strămoșii noștri (Partea I a volumului se ocupă de acest subiect), ori care sînt alimentele cu răspîndirea cea mai mare în întreaga lume (Partea a II-a). Misiunea enciclopedică orientează prin definiție cartea spre abundența de detalii, dar tot prin
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
tot mai clar conturată a pedeserismului transformarea foștilor ofițeri de securitate în piloni de rezistență ai regimului e de la sine înțeleasă, stupefiantă e numirea doctorului Oană-Nurofem în fruntea Spitalului județean Hunedoara! Să auzi și să nu crezi! Un partid care mănâncă patriotism pe pâine, un regim care tremură epileptic că imaginea țării e terfelită de diverși trădători, îi ridică statuie unui medic incompetent, a cărui prostie era cât pe ce să provoace un război civil în timpul Olimpiadei de la Sydney și care
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
fi paradoxal retrospectivă, prin scandalul delicat al nostalgiei. Lipsit de mobilitatea pe care i-o imprimă celelalte două timpuri, prezentul e un timp mort. * Trăiești în inconștiență atîta timp cît nu-ți cunoști sfîrșitul. Cînd îți va fi dat să mănînci ultimul bob de strugure? Oare îți vei da seama că e ultimul? * Îmi e milă de acele mistere mici, umile, pe care nu e nimeni ispitit a le dezlega. * Ani, zeci de ani, a strigat în tine o tinerețe prelungită
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Cu toate acestea, prozatoarea a publicat până în prezent șase volume de versuri care n-au trecut neobservate de către specialiști și cititori: Crudeltà all'aria aperta (Cruzime în aer liber), Donne mie (Dragi femei), Mangiami pure (N-ai decât să mă mănânci), Dimenticato di dimenticare (Uitând să uiți), Viaggiando con passo di volpe (Călătorind pe furiș) - premiul Mediterraneo, premiul Citta di Penne, Se amando troppo (Dacă iubind prea mult). Volumele de interviuri și eseuri vin să completeze, ca tematică și soluții expresive
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
lucru este că, pentru mine, romanul istoric nu este o reconstrucție, ci un vis. Eu încerc să retrăiesc acele vremuri pentru ca să-mi înțeleg personajele. In cazul Mariannei Ucria, m-am documentat enorm și nu ușor, ca să știu ce și cum mâncau pe vremea aceea, cum se îmbrăcau, ce făceau toată ziua, ce citeau etc. Chiar dacă rezultatul este un roman istoric, documentarea minuțioasă mă ajută să-mi înțeleg personajul în umanitatea lui cotidiană. În 1991 revista "Nuovi argomenti" publica ancheta "9 întrebări
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Twain: " Greul începea la sfârșitul zilei de muncă. În punga ei se nimereau roșiile cele mai stricate și fructele necoapte, capătul plin de coji și sfori al salamului, ouăle crăpate - "și astea trebuie vândute, nu? ce să fac, să le mănânc eu?" o repezea vânzătorul la încercarea timidă de protest și se mai găsea cineva să strige: "hotărăștă-te odată, iote la ea, mai e dată și cu ruj!". După ce pleca din prăvălie constata că la o hârtie de cincizeci primise rest
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Manilla. "Sunt călători?" întrebasem intrigat... A. răspunsese privindu-i cu drag: "Călători, călători, cum să nu, dar azi nu mai călătoresc, stau la mine, cu mine; e mai bine pentru ei, sunt în siguranță, au ce să ciugulească, nu-i mănîncă oamenii, că am auzit că unii îi prind cu lațul și fac din ei ciulama, și A. se strîmbase de oroare. Reieșea, după teoriile lui de marxist lacom de cultură și de broșuri științifice materialiste că libertatea nici în regnul
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]