3,280 matches
-
cercuri: unele mari în diametru, potrivite pentru înălțimea noastră, cam de un metru și descrescând până la cercul cu diametrul de zece centimetri, pentru copiii mai mici. Fiecare avea în mână câte o „ștangă”, o sârmă groasă îndoită la capăt, cu mâner, cu care trebuia să conducă cercul pe niște cărări înguste pe distanță de doi-trei kilometri, prin hârtoape, gropi, mlaștini scurte. Cine pierdea cercul din ștangă era descalificat și nu mai avea voie la cerc decât peste câteva zile. Era un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt că de mine, dacă nu crezi, întreabă în sat la mine pe Epuroi a lui Nicoară a Șchiopului!” Ce să vă mai spun, era un vacarm și o veselie și nimeni dintre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
jumătate de oră era limpede și curată ca lacrima. Ea venea din Șontea, dar se filtra prin lut și nisip, astfel că am rezolvat și această problemă. Pentru orice eventualitate, dimineața luam din groapă apă cu o căldărușă al cărui mâner era legat cu o frânghiuță și umpleam o canistră de 20 de litri. A doua zi, pe la ora 12, pentru că peștele mușca mai rar, m-am apucat să fac o saramură. Am curățat de solzi mai mulți bibani, fiecare cam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de aur și argint. Maria, jucându-i ochii în cap, deschisese sipețel după sipețel să-și aleagă. — Maică, pot să-mi iau ce vreau, că o să fiu doamnă, nu jupâneasă de rând. Meșterul a scos o oglindă de cristal cu mâner de argint ca să vadă domnița dacă i se potrivesc podoabele. Maria a examinat îndelung oglinda cu ape cenușii având în ramă cioburi de diamant de jur împrejur și scurt a declarat că o vrea. Apoi, minuni de cercei cu smaragduri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mari lăsau să intre ultimele raze ale soarelui care tăiau în fâșii umbra încăperii și făceau să se vadă jocul firicelelor de praf. Boierii se ridicară. Mai adus de spate ca oricând, sprijinindu-se la fiecare pas în cârja cu mâner de aur bătut în pietre prețioase de diferite culori, cu pletele albe ieșind de sub mitra cu văl negru lung până la jumătatea spinării, Theodosie înaintă spre tron, privindu-l pe fiecare, zâmbind fiecăruia. — Hristos a înviat, măria ta, Hristos a înviat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-a pregătit retragerea spre Transilvania? M-a prevenit marele dragoman că trebuie să fiu atent. Fel de fel de idei sinistre îi împânziră mintea. Începuse să măsoare odaia în lung și-n lat cu pași repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călușarilor, făcu un semn și cei unsprezece călușari căzură toți deodată în genunchi în fața voievodului, muzica tăcu, iar cel în petice - mutul călușului - se trase într-o parte. Brâncoveanu se ridică în picioare, jucându-și în mâna dreaptă bastonașul cu mâner bătut cu pietre prețioase. — Să trăiești, măria ta, și bun venit în părțile noastre! — Bun venit călușului în tabără! Lui Selin, Toma Cantacuzino îi traducea șoptit și-i explica tot ceea ce se întâmplă. Cei unsprezece bărbați îngenunchiați își lăsară trupurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aminte de coconul nostru, să nu-i pară rău că s-a însoțit cu el. În odaia mare se auzea respirația sacadată a domnitorului, iar Șefan simți că s-au ivit pe fruntea lui boabe de sudoare și își căută mânerul pumnalului ca să-și stăpânească tremurul mâinii drepte. — Să înțeleg că te dezlegi de noi, înălțimea ta? Că dacă o fi să cadă capul nostru în zilele ce vor veni, să nu cumva să cadă și capul domniei tale? Întrebarea rămase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se poate să-l ții la popreală, că e neam cu noi toți”. Liniște, mare liniște, vodă își măsurase pe rând apropiații, chibzuind cine și ce fel de rudă este cu hoțul. Își dresese glasul, mai zâmbise o dată, își cercetase mânerul bastonului, apoi unghiile de la mâna stângă, mai zâmbise o dată cu un aer vinovat: „Domnia ta, nașule, ca mare stolnic ce te aflai în vremea lui Șerban Vodă, fratele domniei tale, ba chiar și în vremea lui Antonie Vodă ot Popești, unchiul domniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și să miște turbanele albe în semn de aprobare la tot ce spusese el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de trupul lui. Fețele lor erau aproape negre, arse de soare și vânt, de sub tichiile largi, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau mâna și luau avuția cu mână cu tot. Privea uimit cum scot negustorii de pe lanț mânerul cufărașului din piele și da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din cap în semn că au înțeles, se ridicară în picioare, făcură un semn că vor să pună marfa pe pupitru. Tânărul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închis până la deschis, aproape alb. Dădu capul pe spate, închise ochii și, când reveni, spuse către negustori hotărât: — Alegeți-mi opt rubine, să fie toate la fel și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tipuri. Astfel, există concursuri de mică sau mare anvergură, cele mai importante fiind: Campionatele Europene, Campionatele Mondiale, Jocurile Olimpice, Cupa Mondială, Jocurile Mondiale Universitare. Programul primelor Jocuri Olimpice de la Atena 1896, a cuprins mișcări de forță la bară, inele, cal cu mânere, cățărări, ansambluri de gimnastică. Apoi în 1912, la Stockholm, s-a concurat în sistemul gimnasticii suedeze, la aparate și la trei probe de atletism. La Jocurile Olimpice de la Paris 1924, Londra 1948, Helsinki 1952, se definitivează probele masculine și probele feminine
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
cu cea de gimnastică artistică, specialiștii domeniului considerând că această ramură a gimnasticii se află la granița dintre sport și artă. Probele de concurs cuprind exerciții liber alese, la femei: bârnă, paralele inegale, sol, sărituri și la bărbați: cal cu mânere, paralele, inele, sol, sărituri, bară fixă. Gimnastica ritmică este rezervată în special fetelor, deși în ultimii ani, în unele țări asiatice au apărut și probe pentru băieți cu un regulamant de concurs diferit. S-a dezvoltat în a doua jumătate
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
fi ghid-continuă pastoforul superior înmânându-i un cristal de mărimea unui ou mare de gâscă. -Mâine vei pleca la piramidele faraonilor. Vei supraveghea lucrările de restaurare. Vei căuta și vei aduce în sanctuarul lui Osiris-crucea egipteană de aur, care era mânerul sabiei lui Horus, când acesta se lupta în infern cu diavolii-ordonă pastoforul șef. Tânărul zelator atenian, ajunse la piramida lui Horus. Vrând să intre este împiedicat de un câine mare cât un bou, care-și arătă fioros colții enormi. Amestecă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Inima-i palpita zgomotos. Mergea mai departe, când auzi un huruit asurzitor. O placă enormă se mișca în fața sa, descoperind neantul fără de sfârșit al unui abis monstruos de unde ieșeau flăcări de foc roșii-portocalii. Mai avu timp să se agațe de mânerul de bronz al lespedei capacului, căzând rapid cu picioarele în flăcările mistuitoare. Se ridică repede pe marginea abisului, când se ridică în picioare simți o mișcare a lespezii de piatră care își căuta locul, tot atunci observă cum enormul capac
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sfera, în sensul acelor de ceasornic. Ușa enormă începuse să gliseze, de la dreapta spre stânga descoperind intrarea sălii cu pereți auriți, care avea în centru un sarcofag enorm de granit, în al cărui capac era înfiptă sabia lui Horus cu mânerul de aur în cruce. Pe capacul sarcofagului scria în elină:SMULGE-MĂ DIN ABIS ȘI TE VEI SCUFUNDA ÎN INFINIT. Rămase pe gânduri. Compară sabia sa cu sabia înfiptă-n sarcofag. Erau identice cu excepția mânerului. Smulse fulgerător sabia lui Horus
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
înfiptă sabia lui Horus cu mânerul de aur în cruce. Pe capacul sarcofagului scria în elină:SMULGE-MĂ DIN ABIS ȘI TE VEI SCUFUNDA ÎN INFINIT. Rămase pe gânduri. Compară sabia sa cu sabia înfiptă-n sarcofag. Erau identice cu excepția mânerului. Smulse fulgerător sabia lui Horus, înlocuind-o imediat cu sabia sa. Lespezile de granit au huruit scurt stabilizându-se. Nu s-a întâmplat nimic. -Inteligența și ințelepciunea au învins. Duhul meu închis în cristal te-a ajutat. Mai dorești ceva
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
strângând cu brațe tari arbaleta. În amurg când trofeele erau suficiente, având alături pe voievodul Costea, prințesa rostea rugăciuni de bogdaproste și mulțumire, avântându-și alaiul către cetatea de scaun. -Vezi gorganul acela mare de acolo-arătă prințesa lui Costea, cu mânerul cravașei, o movilă de pământ cât un munte. Bogdan infidelul a hăcuit tătarii care prădau țara. Se spune că acolo în gorgan au fost aruncate o mie de leșuri de tătari. Alături de ei și cei din rândul tătărașilor, robii țigani
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întrecea orice măsură. Toată piața din jur era goală, dar el înainta drept înspre geamantan, fără să-l vadă, fără să-i vadă. Distanța care-i despărțea scădea treptat și arabul aproape ajunsese lângă ei, când Marcel apucă brusc de mânerul valizei, trăgând-o la o parte. Arabul trecu ca și cum n-ar fi băgat de seamă nimic și se îndreptă cu pas neschimbat către zidul din fundul pieței. Janine își privi bărbatul. Avea înfățișarea aceea nenorocită pe care o lua ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-a ridicat. Înaltă, dreaptă. Rămâne o clipă așa : statuară, osoasă. Încearcă, șovăind, un pas. Bâjbâie, își găsește echilibrul, înaintează spre fereastră. Își lunecă palma dreaptă pe sticlă, întâlnește mânerul. Trage, deschide fereastra. Aruncă mucul de țigară și cutia goală de carton. Se întoarce, se așază. Umeri uscați, gâtul înalt și robust. Părul încă des și sârmos, ruginit. Curba unei frunți proeminente. Nasul drept, puternic, buzele pline, uscate. Poartă un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tremurau, ca și buzele, din cauza încordării. Ridică, totuși, mâna spre gât. Palpând pulsul stins al venelor. Degetele ei lungi încercuiră gâtul, tremurând, pe claviculă, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Ar fi vrut să desprindă mâna, s-o întindă. Să apuce mânerul unei cești cu cafea, să întâlnească orice alt obiect sau mâna cuiva. Se întoarse spre ceilalți, uimită că nu-i vede. Perdele de aer vibrau, electrizate, despărțindu-i. Ca și cum soarele, pe care îl simțea pe buze, se risipise între ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
slab... cel mai slab curent mă, mă aiurește, pur și simplu, pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
murdărie și ceață, ținta este mereu amânată, deviată, obscură, ca un blestem. Întâmplările se tot destramă, norii bubuie înfundat, sub o subțire și fragilă peliculă, încărcată la extrem, gata să se spargă. Stăpânesc doar locul de veghe din capătul culoarului. Mânerul ușii se va roti lent, apăsat de cine știe ce mână necunoscută. Incapabil să clipesc, de teamă că genele nu se vor desprinde la timp și vor rămâne așa, lipite, toată viața. Ușa abia se desprinde : nimeni nu face vreun pas. Rabd
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]