4,645 matches
-
veci într-un lugubru labirint, ce-apocalipsu-l contura cu-ocheadele luminii de argint. Și, negăsind o cale de scăpare, spre nebunie groaza mă-mpingea, când - ce minune! - vocea auzită s-a dovedit a fi salvarea mea. Căci vocea caldă ca o mângâiere, din haos la liman m-a scos - un coridor al liniștii supreme, unde și timp, și spațiu sunt pe dos. Mi-e imposibil să-ți explic senzațiile încercate în clipe fără de egal ce-n timp real sunt peste poate: simțeam
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
te face să urmezi firul narativ - rezultatul fiind o carte oarecum cărnoasă, biologic devorabilă, ca să zic așa. O carte frumos gândită, realizată întocmai cum și-a dorit autoarea, care se va așeza în raftul înfăptuirilor sale, nu ne îndoim, în mângâierile multor cititori. --------------------------------------------------------------- *Prefață la volumul „Vara leoaicei” de Melania Cuc. Editura ZIP, 2012 Nicolae GEORGESCU Referință Bibliografică: Nicolae GEORGESCU - MELANIA CUC, ÎN CONTINUĂ CĂUTARE DE LOCURI, DE FIGURI, DE TERITORII MEREU NOI / Nicolae Georgescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MELANIA CUC, ÎN CONTINUĂ CĂUTARE DE LOCURI, DE FIGURI, DE TERITORII MEREU NOI de NICOLAE GEORGESCU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351894_a_353223]
-
În apă, peștii jele (meduză) dansează un dans grațios doar de ei știut. Ici colo, câte un copac își apleacă crengile spre râul liniștit sub greutatea florilor de un colorit ireal, sau poate vor doar să-l răsplătească cu o mângâiere drăgăstoasă. Vraja ne-a cuprins și ne-am scufundat în ea, am fi plutit ore în șir doar bucurându-ne de culoare și liniște. Sunt atâtea Raiuri pe Pământ, trebuie doar să ne lăsăm simțurile libere ca să le putem percepem
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
nu țipă niciodată Își îngroapă durerea în scaieții din jur se îndrăgostesc de vântul care le atinge Florile de câmp au brațele până la cer și fură din fiecare dimineață serile plâng în poala vreunei stele sunt sălbatice nu stau la mângâieri decât legate Florile de câmp au parfumul libertății și miros a soare udat de ploi Știi câmpul acela de maci care-a sângerat când i-am strivit cântecul eu i-am auzit țipătul sau poate a fost doar bobocul acela
FLORI DE CÂMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351950_a_353279]
-
Și John îl îmbrățișă cu dragoste de frate, apoi îi trase un pumn zdravăn peste umăr ceea ce, cu alte cuvinte, însemna - așa e, ai dreptate. - Ce dracu' te-a apucat? - Te-am mângâiat și eu. - N-am nevoie de-așa mângâieri... păstrează-le pentru alții. - Hai, nu mai fi morcovit...Am scăpat-o cam tare, recunosc, de-acum nu mai pot s-o repar. Să nu-mi spui că ți-am rupt umărul, că nu te cred. - Te-ai fi bucurat
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
neagra-i veșnicie Eu descopăr miezul dulce din cenușă înviat Și-l împart cu brațe-ntinse printre macii din câmpie... Știu că voi atinge floarea roșie ce-și plânge viața Printre galbene cuvinte așternute-n miez de vară Doar cu mângâierea tandră-a versului când dimineața Mai întârzie o clipă până zorii să-mi răsară... Și cînd ploile mă ceartă și mă spală de păcate Într-o toamnă-n care-mi cântă doar tristețea-n ram pustiu Eu cu tine îmi
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
ce au nevoie de mântuire, decât creștini devotați religiei, corecți din punct de vedere doctrinar, plini de zel pentru lucrare și care să recunoască că sunt, uneori, fățarnici. De aceea, fiindcă există public, mesajul predicat cu preponderență este cel de mângâiere și iertare: Ioan 8:11 femeia prinsă în adulter. „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești!”. Aceasta este gloria Mântuitorului nostru, să ierte păcatele celor ce se pocăiesc. Ei vor fi comoara Lui pentru veșnicie
NICODIM de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351936_a_353265]
-
pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui.” Când Domnul mângâie pe poporul Său, nu numai păcătosul se bucură; pământul și cerul întreg se veselesc! De această iertare și mângâiere au nevoie și cei din Biserică, cei ce se văd neprihăniți. Însă oameni precum Nicodim și Petru sunt rari. Nicodim era respectat de mai marii poporului; el era un Fariseu cu vază. Mustrat în adâncul sufletului de Domnul Isus, el
NICODIM de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351936_a_353265]
-
pentru un nou proces de creștere în care plantele vor apărea în anul următor mai frumoase și mai pline de culoare... Toamna este timpul recoltei, a bogăției pe care ne-o dăruiește pământul însă totodată este și perioada de consolare, mângâiere și pomenire a celor care ne-au părăsit...luînd drumul spre...stele. Da, acest anotimp frumos și binecuvântat este totodată anotimpul îngândurării, al tristeții și al duioșiei. Zilele scurte..., ploile reci însoțite de vânt răutăcios, frunzele moarte, florile care suferă
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
cu aparatul de filmat, iar ea cu microfonul. S-au oprit în fața mea și tânăra m-a întrebat scurt: Ce a însemnat pentru dumneavoastră Patriarhul Teoctist ? Deși lacrimile încă îmi brăzdau fața, am răspuns cu atâta blândețe, ca o ultimă mângâiere pe care i-o puteam oferi celui abia plecat în Lumea Celor Drepți: «Pentru mine Patriarhul Teoctist a însemnat echilibru în țară, sfaturi bune, blândețe, omenie, înțelepciune, a însemnat credința în Dumnezeu, a însemnat îndemnul să ne iubim unii pe
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
tupeul să întrebi, obraznicule? Ce mi-a lipsit? Și fata întinse mâna spre coapsele bărbatului, prinzând în palma sa mică și fină bărbăția lui tare ca o bară metalică. - Iată ce mi-a lipsit și mai ales sărutările tale calde, mângâierile tandre și aceste îmbrățișări ce-mi toarnă foc în întreaga mea ființă. - Da... după cum spui, sunt ceva lipsuri demne de luat în seamă. Altceva nu-ți lipsește din „gestiunea intimă”? glumi el. - Nu vezi ce am eu în palmă, urâciosule
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
umanistă sublimă. Anulează toate contrariile din omenesc, are, în toată înfățișarea corporală și sufletească, naturalismul frumuseții, superbitatea umană. Este suprasensibilă față de chinurile bolii, ascultă, înțelege, alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici în fața unui caz nevindecabil, descurajarea. Ocolește gândul abandonului în fața invincibilității unei boli oricât de severe. Sfătuiește, arată milă, grijă, însuflețește o
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
cartofi și multe înjurături, iar vara, așa ca desert, pepeni cruzi. Evident, orice brumă de proteină era binevenită! Însă, odată ajunși la gard, începură să se gudure, să schiaune duios și să se frece de ostrețe, doar-doar, vor primi o mângâiere de la bătrânul acela ciudat, în mod sigur, străin de locurile acestea. Domnul Duluman, crunt încercat de trădarea câinilor, mai ales că prostul de Lae începuse să râdă cam într-o dungă, se ridică de la masă, repezi niște picioare în coastele
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Ultima parte, RONDELUL, cuprinde câteva poezii-bijuterie, șăgalnice unele (”De-ți este dor”), nostalgice altele (”Îți amintești?”, ”Amintiri”, ”Timp”). Iubirea este prezentă și aici, presărată cu trandafiri roșii, catifelați și cu săruturi ”spălate de lacrima iubirii”, iar anotimpurile sau florile primesc mângâierea lirismului, cristalizate în versuri perfecte, armonioase, ce încântă plăcut cititorul. Unitatea volumului este asigurată și de repartizarea riguroasă a poeziilor sub aspectul conținutului lor, culminând cu cea din final (” Când voi veni”), ce emană resemnare, împăcare cu viața și chiar
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]
-
prea mult soare într-o inimă cuprinsă de spaimă și-ndoială Câmpiile își așterneau covoarele de iarbă și răcoare invitându-mă să stau ... dar nu vedeam decât hienele adulmecând renunțarea Poveștile ce le-am purtat în suflet ca pe-o mângâiere s-au năpustit asupra inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era ziuă o zi plină de promisiuni
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
o singură glastra. De-atunci retrăiesc totul În fiecare noapte albastră, În fiecare noapte cu bolta senina, Când dorul răzleț de mine se-anină. Am inmănunchiat toți anii-nsoriți. Din minte i-am cules, Din depărtări i-am adus înapoi. Mângâierea lor este aceeași, Că atunci când visăm amândoi La infinitul zărilor, Dând farmec tuturor trăirilor ... Mă regăsesc în toate amintirile ... Adierea lor mă atinge, Pe rând mă-nfășoară, Ca o chinga mă strâng, Și dorul de tine din nou m-ămpresoara, Mai
AMINTIRI.... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352438_a_353767]
-
și ridică ochii spre cer: “Ajuns undeva, / Fără să știu unde sunt, / Cu trup vlăguit, / Cu suflet adânc sfârtecat / Mi-am ridicat privirea spre ceruri” (Floare de colț). Este clipa când aripa Duhului te atinge. Și această atingere este, dincolo de mângâiere, o străfulgerare de conștiință. Ca un fulger sau ca o limbă de foc, spune poetul. Ea lasă urme adânci în suflet, pe conștiință. Clipa când te vezi singur într-o imensitate de oameni, singur doar tu cu Dumnezeu și-ți
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
veneau, și vin în continuare, să se roage, să se întărească în credință datorită acestei sfinte icoane. Darul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu îi ajuta pe toți: domnitorii dobândeau curaj și biruință în lupte, călăgării obțineau ajutor împotriva patimilor și negrăite mângâieri duhovnicești, credincioșii primeau binecuvântare și tărie în necazurile vieții, bolnavii dobândeau sănătate, săracii răbdare în suferință, bătrânii sfârșit bun și creștinesc. Fiecare primea, și primește, după credința și eforturile sale. Nimeni nu se întorcea sau nu se întoarce, acasă, supărat
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
schimb este renumită vindecătoare de boli și suferințe omenești pentru care fapt este foarte vizitată de către foarte mulți oameni cu diferite cereri și suferințe urmând ca, pentru rugăciunile și darul sfintei icoane din acest minunat lăcaș să dobândească sănătate, ușurare, mângâiere, încredere în viață și nădejde în Dumnezeu!... Dorim să continuăm acest material cu prezentarea Icoanei Maicii Domnului - Făcătoare de minuni de la Mănăstirea Nicula, Județul Cluj. Această vestită icoană a fost pictată pe lemn în anul 1681, de către preotul Luca din
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
niciodată... Ii strigăm numele, dar oricât de tare am striga și oricât ne-am ruga să se întoarcă la noi, ea nu ne va mai putea auzi... Nimeni nu ne poate ajuta în acele momente de durere. Nici un cuvânt de mângâiere nu ne va elibera de acel sentiment necruțător... care ne sfâșie inima în bucăți... Ne-am dori să strigăm tot amarul din nou și căutăm, răpuși de durerea interioară, să găsim un vinovat... Nimeni nu ne poate alina durerea ce
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
care ne sfâșie inima în bucăți... Ne-am dori să strigăm tot amarul din nou și căutăm, răpuși de durerea interioară, să găsim un vinovat... Nimeni nu ne poate alina durerea ce ne macină fibră cu fibră! Nici un cuvânt de mângâiere nu poate opri avalanșa aceea dureroasă care se rostogolește peste noi fără milă, îngropându-ne sub ea. Deseori am comparat evoluția vieții... cu zborul unei săgeți pornită dintr-un arc, ce se înalță cu repeziciune spre cer...; așa și viața
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
Articolele Autorului Unul dintre cei mai renumiți duhovnici ai Bisericii Ortdoxe, Părintele Nicolae Steinhardt, afirma că nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem în dăruire, îndemnându-ne să oferim un zâmbet, o floare, compasiune pentru cei năpăstuiți, mângâiere pentru cei necăjiți, pentru că orice gest de dragoste venită din inimă este bineplăcut lui Dumnezeu. “Dăruind vei dobândi!” Adevărat! Paradoxal, dăruind nu sărăcești, cum cred majoritatea, ci, culmea, te îmbogățești. Acesta este marele mister al iubirii creștine, în Iisus Hristos
EŞTI CREŞTIN, EŞTI FERICIT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350539_a_351868]
-
POEZIE Perle care picura să acopere cu hâr această realitate care avansează o rochie de stele pentru tine, nobilă și echitabilă si atat de întunecată pentru o inimă tânără... sângele care se scurge la o apăsare mai ușoară, la o mângâiere mai blanda ... PAROLE ÎN POESIA Perle che colano a ricoprirla di grazia questa Realtà che avanza un vestito di stelle per Lei, nobile e fiera e così oscura per un giovane cuore che perde sangue al più soave tocco, alla
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
un foc, Nava războiului se îmbarcă! Pândește frica la hotare, Și gândul rău își ia avânt, Căci vorba bună nu e-n stare Să facă pace pe Pământ ! SUB SEMNUL LOR ! Când raza cade pe o pleoapă, Cu zâmbetu-i și mângâierea, Scaldă privirea ca o apă Și- aduce-n inimă plăcerea . Dar tatăl ei, bătrânul Soare, O urmărește în tăcere, Dorind puțin să mai dogoare S- arate că e în putere. Când vara va sosi ,voioasă, Soarele, tineri, va uni, Ce
TRAMVAIUL LUI LABIŞ (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350586_a_351915]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > EU SUNT... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt... Eu sunt, în zborul vremii, aripa nepereche... Cu mângâieri de vânt mă rătăcesc spre tine. Un cântec murmurat, ascuns lângă ureche Ce-ți scrijelește visul peste priviri senine. Eu sunt, pe țărm pustiu, ca spumă dantelata... Pe talpă unui val mă risipesc spre tine. Nisipul sărutat de marea zbuciumata
EU SUNT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350623_a_351952]