2,156 matches
-
stânga, în fața sculelor noastre de pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit la acea distanță, chiar în fața noastră. Mirarea noastră era la culme. - Scoateți acum lansetele și puneți cuburi de mămăligă. Dacă aveți pe forfacuri cârlige mici, schimbați-le cu altele mai mari. O să prindeți niște crapi, pe cinste! Cine ăi fi și tu, să le știi chiar pe toate!" mi-am zis în gând neîncrezător, dar totuși, i-am urmat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
obosit; a trecut paralel printre cele două lansete ale mele, spre mal și s-a așezat... pe pelerina mea de ploaie. Am pus din nou forfacuri cu cârlige mai mici, numărul 6, le-am încărcat pe unele cu cubulețe de mămăligă, mici și ele, cu latura de cinci milimetri și pe altele cu râme roșii de gunoi, după care ne-am așezat toți trei la masă. Am adus pungile cu mâncare și, pe o foaie de polietilenă așezată sub ciocul simpaticului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două ulcele. Am ciocnit și am băut tot, până la fund. El le-a umplut din nou și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu brânză și smântână, borș de pasăre și friptură; la început câte trei ciocănașe de rachiu, iar în timpul mesei, vin din acela gustat în șopron. După masă i-am sărutat pe amândoi pe obraji, lui i-am strâns mâna, i-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în orice caz, un specialist în această materie. N-am ajuns! În ceea ce privește literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel căruia fratele său i-a ieșit într-o zi înainte să-l anunțe cu o extremă încîntare că acasă "mai e mămăligă", a scris, tot sub temă dată, cea mai bună "povestire neobișnuită" din toată clasa. După ce a citit-o, au intrat la noi și ceilalți învățători, chemați de domnul Georgescu, să asculte și ei. Râdeau toți, afară de mine, care nu înțelegeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
doar dacă știa că omul acela pe care ei îl umiliseră astfel murise. "N-a murit din pricina bătăii, mi-a răspuns el, era cam bolnav, dar tu ești sănătos, ia vezi..." Era liniștit, nu mi se părea fanatic. Mânca singur mămăligă cu brânză și nu mă invita și pe mine, măcar de formă, cum cereau legile ospitalității. Student însemna pentru mine un om al cărui spirit se lumina în preajma cărților. Putea fi legionar, treaba lui, dar eram amândoi intelectuali, fără să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Geo Dumitrescu uriașului, ai fi zis supărat, și era chiar supărat, dacă n-ai fi simțit în cuvintele lui nepăsarea. Amețeala după prima halba mi se împrăștie la a doua. Ni se aduse ceea ce grasul numea "chestie d-aia". Era mămăligă la cuptor aurie cu unt și straturi groase de brânză și ouă, se pare o specialitate a berăriei. După ce o mâncarăm și băurăm a doua halba scoaserăm țigări. Deodată Geo Dumitrescu începu să râdă. Spuse că nouă ne e suficientă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
căutare", mărturisea medicul nostru, "informație verificată de orice medic de cvartal, ce-a observat mizeria claselor de jos ale populației". "Eu am văzut oameni săraci - scria Schiffer - "care, scăpând de holeră și fiind reconvalescenți, n-aveau de mâncare altceva decât mămăligă cu fasole, căci despre agoniseală nu poate fi atunci vorbă și ajutoarele au început să vie tocmai pe la finele epidemiei. Nu este dar de mirare dacă în scurtul timp de 21 zile, adică de la 14/26 iunie până la 4/16
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în două. Să știi de la mine când ăi avea copii, să nu-i lași cu traista goală când or pleca de la tine și să nu le amărăști sufletul. Să îi aștepți pe prag sau în ogradă cu vorbă bună, cu mămăligă pe masă, că oricât de bine ar duce-o acasă la ei, cum e la părinți n-or mai găsi. Auzi, cântă cocoșii, scoală-te că-i zi de lucru, mergi de o ajută pe mamă ta și ia seama
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de mine la prânz când s-a oprit să mănânce. A așezat un ștergar mare, de in, peste un țol. A scos brânza, ceapa pe care a sfărmat-o în căușul palmelor sale uriașe și dintr-un ștergar a scos mămăliga. A pus deoparte strachina cu jumări și mi le-a ales pe cele macre. Mâncam fericit, uitându-mă la rodul muncii mele de azi. Pământ cât vezi cu ochii trecut de roțile tractorului nostru. A scos o sticlă cu apă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de la “mâncarea spurcată“ nu era cale de întoarcere. Pierduse primele două suflete. În cealaltă parte a satului carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă, aburii se înălțau ca rugăciunile spre cer, iar în străchinile smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își înfipseră degetele în bucatele de frupt. Mecanic, Andrei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
iștea di draci de copchii or fi vărsat aiurea găleata cu apă și nu te poci mișca. - Ei, se joacă și ei. - Până și-o rupe unu’ gâtu’. - Hai, lasă, dă apa aia. Ei, stai că trec să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ce avea în viață? Cu ce s-a ales? Răsuflă adânc, luând cu ea în plămâni aerul locurilor natale. Zâmbi amar și închise ochii. Socrii nu au scos nici un cuvânt. Își căutau de lucru. Varvara aprinse focul să puie de mămăligă. Își sterse lacrimile cu pestelca. Se mustră pentru ele. Le puse pe seama cenușii care ieșea din vatră când a suflat să ațâțe focul. Alte lacrimi nu știa că sunt și nu le putea face față. S-a ridicat și a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să poată merge mai departe. “Mama îmi cânta, iar eu încercam să închid ochii. O vedeam printre gene cum se mișca subțirică, aranjând casa gata de noapte. Punea străchinile la scurs și domolea focul. Cânta lin să mă adoarmă. Învelește mămăliga să fie caldă pentru când o veni tata. Își dă basmaua jos. Ce păr de aur are, cât e de frumoasă în fața oglinzii când își desface părul din spic. «Frunză verde garofiță Măi bădiță, măi Ioniță Ardă cămeșa pe tine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vorbească. Nu știe ce o să-l întrebe, dar măcar să-l vadă. O să lase ușile deschise în larg să bată vântul, să ude ploaia și să vină la masa ei cu capul plecat. Grăbi pasul spre odaie. Ațâțase focul, puse de mămăligă, se întoarse spre dulap și scoase toate cele ce să așeze masa. Cerul se despica din când în când în două, luminând tot de prin prejur. Dacă s-ar fi uitat mai atent, ar fi văzut prin despicătură Poarta Raiului
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o pasăre care se foia zgomotos în cuib. Leu și Lupu începură a mârâii, apoi a lătra. Trăgeau din lanț să rupă. Polixenia închise ușa de la odaia care dădea în celelalte camere ale casei și se aplecă deasupra plitei, mestecând mămăliga. - Bună seara, Polixenia! - Bună seara! răspunse sec și fără să se întoarcă, continuând să mestece în mămăligă. - Mă-i primi în casa ta? - E și a matale. Intră, ia loc, îndată ce răstorn mămăliguța. Cu mișcări controlate, aproape mecanice, Polixenia luă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Trăgeau din lanț să rupă. Polixenia închise ușa de la odaia care dădea în celelalte camere ale casei și se aplecă deasupra plitei, mestecând mămăliga. - Bună seara, Polixenia! - Bună seara! răspunse sec și fără să se întoarcă, continuând să mestece în mămăligă. - Mă-i primi în casa ta? - E și a matale. Intră, ia loc, îndată ce răstorn mămăliguța. Cu mișcări controlate, aproape mecanice, Polixenia luă melesteul, scutură de marginile ceaunului, îl apucă de sârmă și de o margine, se întoarse și răsuci
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Mă-i primi în casa ta? - E și a matale. Intră, ia loc, îndată ce răstorn mămăliguța. Cu mișcări controlate, aproape mecanice, Polixenia luă melesteul, scutură de marginile ceaunului, îl apucă de sârmă și de o margine, se întoarse și răsuci mămăliga pe fundul de lemn ce trona în mijlocul mesei. Printre aburi îl zări preț de câteva secunde. Îmbătrânise. Părul lui în culori schimbătoare era acum alb, barba neagră și deasă avea fire de zăpadă. Nu-l văzuse niciodată cu barbă. Se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
noapte, s-a înfruptat degrab’ și dus-a fost cu jurământul mirelui, cu tot... Și ca o morală în versuri albe eu vă zic: Păziți-vă de jurăminte și de pasărele! Lady in red Astăzi am prăjit pește, am făcut mămăligă și mujdei; pește trimis de soră-mea. Ei se duc la pescuit de păstrăv în fiecare weekend; au o cabană la munte și un iaz cu pește. Am fost invitată dar am refuzat pentru că te-am așteptat în fiecare weekend
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ascunde o îndepărtată lume a copilăriei. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în larga zare mirosul rufelor geruite întinse pe sậrmă, clinchetele clopoțeilor de la sanii, merele poleite din Ajunul Crăciunului, mirosul cald al cozonacilor și aburii zglobii ai mămăligii răsturnate din ceaunul de tuci. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în îndepărtatele zări de lumini vara cu munții ei împăduriți, toamna cu cămările ei pline, iarna cu candelele aprinse sub icoane făcătoare de minuni, și mai ales
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
doamnelor, acesta este soțul dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai spun, nu ne-a fost ușor... Iată că semnarea acordului cu FMI-ul ne dădu prilej de bucurie și poftă pe șoseaua gâtului. Când ne-o fi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vreme. Oricât de delicioasă ar fi clipa, tot aperitiv rămâne. Nu li se poate pretinde scriitorilor să fie antialcoolici, fideli puterii și în dragoste. Ar fi peste poate. Pe termen scurt, strălucesc stăruitoarele mediocrități. Unii au crezut că alternativa la mămăligă este cozonacul. Mor unii cu convingerea că, dacă mai trăiau câțiva ani, dărâmau munți. Nu există cărți de memorii în care autorul să-și facă harakirii. Dacă nu mi-ar fi un foarte bun prieten, i-aș spune că este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întotdeauna furculița lui Damocles. Deseori, istoria ne-a obligat să bem apă, mai ales când nu ne era sete. Drumurile istoriei sunt pietruite cu idealurile învinșilor. Bucuriile multor popoare au rămas în frigiderul istoriei. Nu țăranul este de vină dacă mămăliga istoriei rămâne crudă sau are cocoloașe. Istoria ne avertizează că sultanul poate face oricând dintr-un pașă un eunuc. Secolul al XX-lea și-a cam bătut joc de blocul de marmură care i-a fost repartizat. Nu putem lăsa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate miza pe o celebritate câștigată ca la loz în plic. În teatru și mucavaua are responsabilități artistice. Marii artiști știu să dozeze corespunzător alchimia dintre singurătate și zaiafet, dintre disperare și entuziasm. Trec unii prin cultură ca sfoara prin mămăligă. Prin capacitatea de a declanșa revelații, muzica este marea aliată a religiilor. Muzica de orgă are irizări de infinit. Muzica poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală. Contează ce cânți, dar și la ce balcon. Muzica - încă o liturghie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a devenit un soi de logaritm cu ușoare evaziuni estetice. Ticăloșia are vigoare în viață și expresivitate în artă. Artei și religiei îi revin nemărginirile din noi. Majoritatea polemicilor pe teme de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]