18,914 matches
-
sale culturale fără ca asta să ducă la o lamentație nesfîrșită. îmi vine în minte comparația cu Vintilă Horia și felul strident, etnografic și lăcrimos în care apare Miorița în romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A tradus Blaga și mărturisește undeva că-i recitește mereu pe Arghezi și Eminescu, dar în același timp recunoaște că întîlnirea cu școala de poezie din New York de la sfîrșitul anilor î60 l-a făcut să descopere în sfîrșit lumea, lăsînd în urmă "principala influență a
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
care nu-i caracterizează în general pe românii din afară. Comparația cu Cioran e inevitabilă, doar că în cazul lui Andrei Codrescu nu se simte nici un fel de încrîncenare și nici un travaliu istovitor. Cei opt ani chinuitori pe care îi mărturisea Cioran ca pe un fel de asediu al unei franceze ostile și mîndre par să se fi dizolvat în cazul lui Codrescu într-o ușurință copilăroasă și poetică, cu totul specială. Culianu compară această performanță lingvistică cu aceea a unor
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
și, în ultimii ani (pînă în 1995), Baton Rouge și New Orleans, o migrație "în stilul tribului Hopi, de la Est la Vest, de la Vest la Est și din Est în Sud". Primul grupaj e semnificativ localizat Sibiu - New-York, autorul însuși mărturisește că era vorba încă de o poezie românească cu formă americană. Foarte importantă aici e atmosfera, deopotrivă explicată în introducere și degajată de poeme, a unui New-York efervescent literar, în care ultimul val beat crease o lume poetică cu totul
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
de mână, cu capetele înconjurate de un nimb ceresc, lucrat în geometria binecunoscută a fulgilor de zăpadă, ei își salutară și apoi își îmbrățișară cu dor mama... Doctorița Asklepia, care nu umblă cu farmece, și care poate fi crezută, va mărturisi, încuviințând că totul s-a petrecut astfel. Cele două însoțiră minunata pereche de tineri până întâlniră un loc mai liniștit și mai departe de astfel de întâmplări ce par că desfid legile naturii. Deși natura suntem noi, cu toții, oricare am
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
Treia Europă", 1999, 216 pag., f. p. Un eurosceptic Polirom a continuat cu publicarea, în 2000, a discuțiilor cu Tony Judt - Europa iluziilor (titlu provine de la eseul O mare iluzie, tradus și el în acest volum, în care autorul își mărturisește clar neîncrederea în șansele lărgirii UE) Istoric de formație, Judt cunoaște bine problemele Europei Centrale și unele dintre temele comune celor patru seminare sunt discutate de directorul Institutului Remarque cu multă înțelegere - e vorba în primul rând de ironia așa-
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
directe ale tradiției, a știut să o păstreze cu fidelitate, dar să o și adapteze noilor cerințe, împărtășind-o și astăzi cu dragoste tinerilor dornici de învățătură. O prietenie temeinică În 1981 la Simpozionul " G. Enescu", dirijorul francez Alain Pâris mărturisea în comunicarea sa că dedându-se "micului joc de-a deschisul dicționarelor și enciclopediilor" a fost uluit cât de sărace și fragmentare erau informațiile despre "imensul muzician" care a fost Enescu. O dată cu muzica lui Enescu a descoperit și România, mai
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
multe ori Simfonia a II-a, lucrare cu un ethos fundamental aparte, "incredibilă aventură [...] de-a lungul și de-a latul continentului simfonic" cum o numește Pascal Bentoiu. Într-un interviu acordat Ecaterinei Stan pentru Radio România, Alain Pâris își mărturisea "interesul enorm" pentru Suita I ca și pentru Uvertura de concert op. 32, "lucrare enigmatică", asemeni și Intermezzi-lor op. 12: Nu știu prea bine ce este în spatele acestor muzici, sunt mai epurate, mai serene" spunea el. Considerând traiectoria muzicii enesciene
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
mișcarea de avangardă românească, carte publicată, din păcate, postum. M-am tot întrebat și mă întreb de ce n-a publicat-o în timpul vieții, deși manuscrisul, pe care l-am văzut și citit, avea hîrtia îngălbenită, semn sigur de vechime. Ba, mărturisesc, nu mi-a vorbit niciodată de existența lui. Să se fi scîrbit atît de mult din cauza injuriilor cu care era potopit de unii (mai ales de neîntrecutul Gh. Grigurcu) încît nu voia să mai publice nimic! Ipoteză, totuși, exclusă de vreme ce
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Fundoianu (născut, în 1898, Benjamin Wecsler, la Iași într-o familie de cărturari evrei) nu și-a ascuns evreitatea, colaborînd și la publicații evreiești ca Hatikva, Lumea evreie și Mîntuirea, la aceasta din urmă publicînd densul eseu Elenism și iudaism. Mărturisesc că din poezia sa, adunată în 1930 prin grija lui Ion Minulescu, în volumul Priveliști îmi place mai ales lirismul tradiționalist (mai ales ceea din ciclul Herța), ceea ce îl îndreptățea pe Călinescu, firește în Istoria literaturii..., să-i comenteze opera
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
română modernă de după Eminescu. Spunea Gaëtan Picon: La poemele pe care le iubesc mă întorc mereu, așa cum ascult de nenumărate ori o simfonie". Dumneavoastră de cîte ori ați ascultat Traviata sau Aida? Sigur că e puțin anacronic, puțin desuet, să mărturisești în anul 2001 că îți place muzica de operă. Îmi place muzica de operă, fără discuție, cum îmi place muzica clasică, în general, și asta îmi completează în mod fericit fisurile care există, cîte există, în mica mea existență. E
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
uneori profitabilă. Muzica prea tare, cuvintele într-o limbă pe care n-o înțeleg, agitația din jur nu le împiedică să urmărească împietrite jocul. Nici cînd izbutesc să cîștige nu-și manifestă bucuria. De altfel, nu au cui să o mărturisească. Momentul în care "inima lor a bătut mai repede" este mai curînd o supoziție. Vor reveni a doua zi, pentru că bătrînețea are legile ei, pe care inima și mintea le ignoră deopotrivă. Domeniul relațiilor interumane este prezent în "La Vérité
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
să pretindă statut de excepționalitate... Excepționalitate... în schimbul a ce? în schimbul îngenunchierii scabroase în fața sceleratului de Ceaușescu? în schimbul tăcerii rușinoase când se dărâmau bisericile? în schimbul entuziasmului cu care, fuguța-fuguța, alergau la "organ" s-o toarne pe nefericita venită la spovedanie ca să mărturisească avortul? Dl. Iliescu se așază într-o situație mai dificilă decât își imaginează. Mai nou, observ c-a devenit credincios de plâng icoanele când îl văd făcându-și cruci ca la întrecerea olimpică. N-ar fi exclus, totuși, ca incoruptibila
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
fost osîndit la treizeci și nouă lovituri de bici pe spinare și să îngenuncheze în pragul casei sale; toți cei de față călcară peste trupul lui. " El a tipărit într-o cărțulie întîmplarea, scriere ce o păstrăm încă; iar aici mărturisește a nu fi nici evreu, nici creștin, nici mahomedan, ci adoratorul unui singur DUMNEZEU. Mica sa carte se intitulează: Pildele vieții omenești. Același Limborch a respins părerile lui Uriel Acosta, după cum le respinsese pe cele ale lui Orobio; iar învățatul
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
siglă? O titulatură? Niște bani insuficienți? Ce cai, de la ce biciclete, vă mai pot lua, azi, acești domni? Cu sau fără studioul lor, dumneavoastră rămîneți tot Lucian Pintilie. Vreți nu vreți, vor nu vor, dumneavoastră sunteți o instituție în sine. Mărturisesc că nu mi-au plăcut intervențiile dumneavoastră din presă, apărute în momentul scandalului. Pe un mare artist ți-l imaginezi în alte sfere, îl proiectezi în alte zone ale gîndului și ale trăirii și e o senzație teribil de dezagreabilă
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
expres, ca un spirit nereligios și chiar antireligios. Influența decisivă a lecturilor din Nietzsche răzbătea aici în forme decise. Colegii săi de generație i-au reproșat această carte, iar părinții săi (tatăl era preot) cu deosebire mama, mustrîndu-l, comunicîndu-i (a mărturisit, apoi Cioran) că vede aici efectiv o blasfemie care a indignat-o și a rușinat-o. Deși legionar ca ideal eroic de viață (Cioran s-a convertit la legionarism încă în 1933, cînd a stat cîteva luni, cu o bursă
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
cînd a stat cîteva luni, cu o bursă, în Germania), tînărul cugetător era, totuși, un solitar, deosebindu-se prin amintitele două dimensiuni (respingerea tradiționalismului autohtonizant și a religiosului ortodox sau chiar ortodoxist) de crezurile mișcării legionare. Și nici, cum a mărturisit într-o scrisoare din 1937 către Mircea Eliade, vocație militantă nu avea. De aceea, cred, că s-a și autoexilat. Să notez, înainte de a comenta această carte din 1937, că ea prezintă evidente afinități, prin modalitatea așezării în pagină a
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
forță și vulnerabilitate. De prea multe ori însă îi sînt aproape și la îndemînă acele giumbușlucuri ieftine și facile care ne mută în altă zonă. Aceasta poate fi una din explicațiile ratării monologului, terifiant în fond, în care personajul își mărturisește adulația pentru Stalin și deruta care a urmat după moartea lui. Din cauza "acutelor" luate de Dan Condurache, un soi de interpretare falsă se citește și în jocul lui Mihai Dinvale, ce pare uneori deranjat de anumite exagerări, străinul hărțuit fără
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
să devin niciodată. Eram complet deosebiți unul de altul. Din toată fizionomia sa nu mi-au rămas în minte decât ochii negri, mici, apropiați, sprâncenele stufoase, un bărbat păros, sugerând ideea unui antropoid superior. O cunoștință comună, pe timpuri, îmi mărturisise că Liviu nu avea o părere prea plăcută despre mine, deoarece frecventam mediile dubioase, niște intelectuali vicioși notorii, deși de o mare capacitate. Lucrul mă mirase, la un artist ca el. Semn că, din prudență, purta o mască. Altfel, ar
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
trimise familiei, din Europa și America. O altă obsesie a sa era performanța în cît mai multe genuri. 'Vreau să mă specializez în toate genurile ' dar n-am timp!', îi scria în 1957 lui George Sorescu, iar în ianuarie '58 mărturisea: 'am foarte multe planuri de viitor (fabule, cîteva piese într-un act), însă deocamdată nu prea am timp.' A avut totuși timp și astăzi avem un Marin Sorescu poet, dramaturg, prozator și critic literar.
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
și povestioare moderne, story-uri din mass-media, variante actuale ale unor parabole, de preferință contradictorii, proverbe (care, "asemeni mănușilor", pot fi întoarse pe dos și care, aș adăuga, ne apără mâinile de arsură ), majoritatea tiparelor clasice pot fi lesne recunoscute. Deși mărturisește că fabulele îl plictisesc, fiindcă închid, mai degrabă (prin morala finală pecetluitoare), în loc să deschidă, și că a vrut să nu le includă, autorul nu le poate evita. Admirabil că a ales variantele atribuite arabului Luqman, și nu lui Esop (Luqman
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
Marina Constantinescu Mai mult ca niciodată în anul care tocmai s-a dus oameni de teatru importanți au formulat, variat, mai colorat sau mai puțin, mai expresiv sau mai reținut, în diferite întîlniri amicale o idee care mărturisesc că m-a speriat. Pentru că și subconștientul meu subsemnase deja la ea: nu mai e vreme pentru teatru. Cel puțin deocamdată. Teatrul nu mai este un act de cultură. Relația fundamentală dintre regizori și actori suferă de multiple fracturi. Un
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
fără țintă precisă (ca în vacanța de iarnă), ajungeam pe acest post: Mihaela Tatu în costum de nazist-ă, făcînd glume suficient de sinistre despre cuptoarele din lagărele de concentrare, unde amenința cochetă că-și va trimite invitații recalcitranți; doamna Năstase mărturisind că nu o dată i se întimplă să găteasă acasă; un individ în pampers, pe post de dansator, mișcîndu-se de altfel ușor dizgrațios în urletele asistenței și, amănunt de prost gust absolut și de neuitat, purtînd în picioare pantofi și șosete
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
propriu-zise. Funcționa o zonă "superioară", populată cu personalități "uriașe" și doldora de probleme "vaste", firește cu o coloratură politică, dependente de interesele momentane ale autorităților despotice, care bloca orice controversă, orice rezevă: "Cum puteam discuta eu ceva cu Eugen Barbu, mărturisește dl Alexandru George, care declanșase o campanie de desființare împotriva mea la una din primele mele cărți, mergînd pînă la a se duce la N. Ceaușescu în dorința sa partinică de a înlătura un dușman periculos, dar care și-a
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
eternă, poate că anul viitor vor fi mai mulți cei care se vor bucura de Anul Nou. Iar cei care se rușinează, din cînd în cînd, că sînt români poate că se vor uita mai atent în oglindă înainte de a mărturisi public acest lucru. Poate că ar fi momentul să înțelegem că poporul român nu e o maimuță dresată de istorici și botezată de gînditori de tip Cioran. Poate că ar fi momentul să acceptăm că sîntem mai degrabă deosebiți decît
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
de a face o carte din cîteva zeci de asemenea texte ar fi cam exagerată. Am avut acestă impresie mai ales la primul volum, Duduca de marțipan, apărut în condiții grafice excelente la Editura Univers. Distanța dintre formă și fond mărturisesc că mi s-a părut cam mare, deși am admirat dorința aprigă de a fi cu orice preț scriitoreasă, un cuvînt folosit de o colegă a autoarei, Cecilia Ștefănescu. Un cuvînt asupra căruia merită cred să ne oprim. A fi
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]