1,766 matches
-
Segal mai degrabă se prăbuși decât se așeză în fotoliu: "Ah, nu!" Ba da, a murit chiar înainte de concert. Au așteptat să moară ca să poată începe. Cu ochii larg deschiși și pupilele dilatate, ca și când ar fi fost legate direct de măruntaiele ei amorțite, Nastia privea în gol. Era modul ei de a plânge. Pe uscat, mai rău decât dacă ar fi vărsat torente de lacrimi. Madam Segal zise smiorcăindu-se: "O piază rea, țața asta." Și cât a fost conștient, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și liniștit ca valurile calme ale unei mări în răgazul furtunii, cu pâlcuri de nori albi plimbați pe cer, ascunzându-l și descoperindu-l privirilor arse de lumina stranie a începutului de nou mileniu. Cobori apoi, orașul te absoarbe în măruntaiele lui și uiți de tine. O poetă întrebată care i se pare cel mai neliniștitor lucru la ora actuală, ea răspunde că-i "blazarea generală care nu prevestește nimic bun". Nu cred că are pe deplin dreptate. Timpul este acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vârfuri înalte, numai acolo unde ea, libertatea, se poate lăsa în voia adierii seninului, avem nevoie de încredere și lumină. Aceasta ar fi forța miracolului degajat din scrisul nemărturisit hârtiei. Speranțele din sufletul omului sunt de diamant neșlefuit, acoperit de măruntaiele pământului. Fiți atenți, spun chestiuni nedogmatice. Vi se par absurde, machiavelice? Cine a afirmat că arta de a fabula trebuie să țintească lumi cu sensuri multiple? Dar cunoașterea de sine? Ne fluturăm cu voluptate spiritul care se vrea suplu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
s-au refugiat în casa șlefuită cu aur, pasărea magică a absorbit demult picăturile animate din palmă și a dispărut. Doar bufnița este gata să prevestească întunericul liniștii de dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda imaginilor însoțitoare se pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mare greșeală ce o poate face cineva este să uite că a fost intim cu cineva.“ „Lingușitoria este omagiul pe care un spirit mic îl dă altuia.“ „Bunătatea tinereții e îngerească. Bunătatea bătrâneții e dumnezeiască.“ „Poetul și păianjenul iau firul măruntaielor lor spre a dura clădirile ae riane.“ Balul a produs un beneficiu net de 37 000 lei, care a fost împărțit pe jumătate între Krembser și românii săraci. Din cauza intrigilor și a campaniei dusă din partidul liberal împotriva sa și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
am minunat și i-am zis tatei c-aveam destui pentru astăzi, să vină să-i frigem. A ieșit din apă, s-a îmbrăcat în grabă și m-a pus și pe mine la curățat peștii de solzi și de măruntaiele din burtă. Mi-a arătat cum se curăță racii și apoi i-a pus pe jarul încins. Ce mai sfârâiau! S-a împrăștiat un miros de pește peste tot ogorul... Apoi am servit un prânz, în natură, cum nu se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se murise totdeauna, și oamenii Își primeau soarta dacă nu cu nepăsare, cel puțin cu stoicism. Acum se ivise o altfel de moarte, mult mai Îngrozitoare, pentru că nimeni n-o cunoștea. O pântecăraie cumplită cu sânge, cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu nepăsare, cel puțin cu stoicism. Acum se ivise o altfel de moarte, mult mai Îngrozitoare, pentru că nimeni n-o cunoștea. O pântecăraie cumplită cu sânge, cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea Îngrozitoare a morții. O durere de coșmar cuprinsese toată valea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe cap, cu părul răvășit, cu fața mică și uscată, cu fruntea rourată de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92 de ani. Avea nouăzeci și doi de ani și-i era foame. O foame cumplită, care-i răscolea fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-a cerut un cuțit. Când mi-a cerut cuțitul de bucătărie pe care l-a luat cu mâna dreaptă -, am văzut cum palma i se mișca în mod involuntar într-o alternanță perpetuă: stânga dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ce era de făcut? Ce metodă să folosească pentru a o determina pe stăpână să-i dea rația cuvenită? Nu se simțea prea bine: îl luau, așa, niște crampe de la burtă, parcă ar fi dat cineva cu sfredelul direct în măruntaiele lui; începuse să vadă ca prin ceață și simțea că nu mai are putere. Și-a amintit, totuși, că data trecută când crăticioara de apă era goală, a lătrat și stăpâna i-a adus apă. Așa că, în fața ceaunelului gol, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe cap, cu părul răvășit, cu fața mică și uscată, cu fruntea rourată de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
literaturii în ceea ce privește conținutul ei nou în literatura noastră. Noul există în oameni, în relațiile sociale. Scriitorul trebuia să cearnă și să aleagă aurul de nisip sau să-l găsească sub formă masivă realizat într-o personalitate, precum și negativul ei, din măruntaiele vieții ca în adîncul unei mine. Dacă n-ai adus caracterele și trăsăturile specifice epocii tale bine individualizate și tu însuți n-ai luat poziție față de aceste trăsături și caractere, cu intenție implicită mai mult decît explicită de-a promova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele. Altădată stilul suferea de groază de cuvântul propriu. Astăzi e principiu artistic în literatură. Cezar și primejdia sunt doi lei gemeni dintre care Cezar s-a născut întâi. Contrazicerea pentru unii oameni e ca roșul pentru tauri, și pentru curcani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie puși într-o corabie, care era dusă cu velele desfășurate în larg, în vreme ce se aprindea în măruntaiele ei un foc domol. Când flacăra cuprindea vasul, războinicul cel bătrân își primea sfârșitul cu fruntea sus, între adâncimea cerului și a oceanului. A spus Menage că pe nedrept își închipuie unii că vorbele de spirit sunt numai o petrecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
m-am simțit în copilărie și chiar în adolescență, chiar și în mijlocul cunoscuților și al prietenilor, în momente de jubilație în care se insinua brusc, ca sosită de nicăieri, acea stare de diferit, o accedie a ființei care îmi domina măruntaiele și mintea. Am scris împotriva singurătății și pentru a-i face pe plac ei. Demonul însingurării împărățește printre poeți, chiar și peste cei care duc lumea pe stadioane. Poetul este un ceasornicar pe cale de dispariție, un om cu mâini fine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât cea publicată în 1999, polemizez vehement cu ceea ce a fost până acum istoria și am versuri suficient de clare, despre raporturile dintre viață și literatură: Îmi închipui o carte ca o mare construcție/ atât de bine legată în toate măruntaiele ei/ încât imediat după apariție/ s-o accepte marele cosmos/ în circuitul valorilor lui. Mi-ar trebui, cred/ un moment decisiv de inconștiență, o disperare prielnică/ sau amenințarea cu moartea ca să-mi pot aduna oasele/ tuturor poemelor mele într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe paturile cele late de la țară, unde parcă tot ai sta lungit, ne mai uitam la niște vechituri de litografii aninate în părete. Da' mâncarea nu venea. Trecuse acum o oară plină, de ni se lungise urechile și ne ghiorăiau măruntaiele. Însă nu pot tăgădui că în fundul cugetului nostru dădeam dreptate lui Manolucă, fiindcă de... la bucătărie nu se fierbe nici se frige așa cât ai bate din palme. În sfârșit, după două oare lungi, nesfârșit de lungi, ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mare lucru, ca efect al naturii și cu rostul ei, dacă n’ar fi amplificată de om, prin activitatea sa, nu ca viețuitoare, ci ca un consumator de luxuri, adică de exces. Muntele e sfredelit de omul cei caută prin măruntaie după minereuri. Pentru ce? Uneori de nevoie, dar mai mult pentru a-și ostoi nevoi nu prea firești: prea multele milioane de mașini ori cutiile de conserve, evident de unică folosință. Nu ridic problema unei epuizări a resurselor: Ele vor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lumii“. Am folosit expresia asta în câteva împrejurări și unii n-au înțeles-o. Dovadă că astfel de obiceiuri meditative le sunt străine. Expresia presupune că omenirea are un dos cât toate zilele. Și tu te uiți pe acolo în măruntaiele ei. I le studiezi până la cel mai infim detaliu. Te uiți fără un scop anume. Scopul e însuși privitul ăsta intens. Ca un entomolog aplecat deasupra microscopului. Gheorghe Tatomir ăsta n-avea microscop. Nici televizor. Ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Venus În bun aspect cu Neptun). Într-o vreme (1904-1905), am fost Învățător la țară la șotrile, sat vechi, aruncat mai departe, la poalele munților, unde am urmat pe preotul Învățător ucis de săteni după dreptatea lor primitivă, zdrobindu-i măruntaiele cu cizmele, ca taurii Înfu riați, de a Împuțit tot satul, luni de zile, cu duhoarea hoitului său viu care nu se mai lăsa să moară. Fusese lacom, bietul popă, după femeile enoriașilor și pofticios după sânii lor Îmbel șugați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
națională“, din mușchi de văcuță sau piept de purcel, cum și tocana sârbească de berbec, cu roșii și cu ardei grași; sau cea de rinichi și cu mămă liguță alături, de recomandat la toate tocanele; sau tocănița de primăvară cu măruntaie de pui sau miel, sau cea dobrogeană din cinghirul mielului cu ficații și bojogii tăiați mărunt, cu ceapă verde, pătrunjel și mărar proaspăt; apoi cartofii cu carne, simplă, s-ar părea, dar de o dificilă formulă chiar pentru cei mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Asta o vedem zilnic În ușurința cu care se depravează femeile când se mărită fără pic de dragoste, intră În culcușul unui soț pe care Îl detestă de la Început, Îi suferă apropierea și cusururile nocturne, Îi Însușesc secrețiile conjugale În măruntaiele lor delicate, dar care duc totuși la tăvăleală - avantaj incomparabil pentru aranjamentele vieții și În comparație cu noi, bărbații, care devenim impotenți În fața unei femei care pur și simplu ne displace, fie chiar printr-un simplu gest sau cuvânt nesăbuit al ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
moment dat În morișcă, Încât biata femeie s-a făcut albă la față. Și asta după ce, cu puține minute Înainte, Îl ținuse pe bietul copil cu capul În jos, suspendându-l În aer, Încât i s-o fi Întors toate măruntaiele pe dos. Deși scrie, la rândul lui, poezie, publicând chiar o carte, dă senzația că nu e copt de-a binelea la minte sau că nu a ieșit Încă dintr-o copilărie În care, probabil, jocurile erau de genul celor
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și ridurile, care nu le reflectă adevărata vîrstă geologică. Și cîți dintre acești munți, strînși de jur-Împrejurul fratelui lor mai vestit, nu ascund În pîntecele lor greoaie bogății similare și stau și așteaptă ca brațele neînsuflețite ale excavatoarelor să le devoreze măruntaiele, condimentate cu vieți omenești - viețile săracilor, eroii nelăudați ai acestei lupte, care mor jalnic Într-una dintre miile de capcane ridicate de natură pentru a-și proteja comorile, cînd de fapt ei nu vor decît să-și cîștige bucata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]