6,722 matches
-
locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat când a fost la nevoie, așa că și acum îl va ajuta chiar dacă el terminase de treierat și orzul și grâul. Mătușa Ioana sau mama Ioana cum o strigau toți nepoții, era o fire șugubeață. Cei bătrâni copilărise cu toții pe aceeași stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane, unuia Răducanu, tânăr
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
a trezit cu putineiul în pat sub plapumă, motiv pentru care i-a bufnit râsul pe amândoi după ce au părăsit camera tânărului. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar o cam bănuia pe autoare. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ulei de dovleac, poame uscate sau ce-i prisosea în gospodărie. Întotdeauna venea și pe la noi și-și deșerta desagii spre marea mâhnire a mamei, care se simțea vinovată în sărăcia ei, vinovată de-a o pune pe drumuri pe mătușa. Și-atunci începea trocul. Mama nu se lăsa până n-o convingea pe mătușa să umple desagii cu zahăr, ulei, gris sau orez. După-ndelungi tratative purtate până-n miez de noapte, mătușa câștigă și mama abdică. Plecăm a doua zi
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
pe la noi și-și deșerta desagii spre marea mâhnire a mamei, care se simțea vinovată în sărăcia ei, vinovată de-a o pune pe drumuri pe mătușa. Și-atunci începea trocul. Mama nu se lăsa până n-o convingea pe mătușa să umple desagii cu zahăr, ulei, gris sau orez. După-ndelungi tratative purtate până-n miez de noapte, mătușa câștigă și mama abdică. Plecăm a doua zi cu trenul de ora două, pentru prima dată departe de mama. Eu am bundiță
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
vinovată de-a o pune pe drumuri pe mătușa. Și-atunci începea trocul. Mama nu se lăsa până n-o convingea pe mătușa să umple desagii cu zahăr, ulei, gris sau orez. După-ndelungi tratative purtate până-n miez de noapte, mătușa câștigă și mama abdică. Plecăm a doua zi cu trenul de ora două, pentru prima dată departe de mama. Eu am bundiță nouă, cumpărată pentru Crăciun, dar cu ocazia plecării-primită înainte, iar fratele meu are un fâș bleumarin îmblănit, primit
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
fim cuminți ”moșul” o să ne aducă și cizmulițe. Nu mi-aduc aminte nimic din drum în afară de plânsul zguduit al mamei pe peron, la plecarea trenului. Daniel, fratele meu, adoarme plângând și el; eu sunt mai mare și mai impetuoasă, iar mătușa își dă seama pentru prima dată la ce s-a înhămat când după o scurtă ațipeală, din partea ei, nu mă mai vede în compartiment. Ajungem cu bine și producem mare surpriză în familia mătușii prin sosirea noastră. Suntem vedetele casei
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
mai mare și mai impetuoasă, iar mătușa își dă seama pentru prima dată la ce s-a înhămat când după o scurtă ațipeală, din partea ei, nu mă mai vede în compartiment. Ajungem cu bine și producem mare surpriză în familia mătușii prin sosirea noastră. Suntem vedetele casei; Dani fiindcă-i lipicios, docil și peltic, eu fiindcă intru în război, pe viață și pe moarte, cu un curcan căruia nu-i place bundița mea roșie și fiindcă o bat pe ”frumoasa satului
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
viață și pe moarte, cu un curcan căruia nu-i place bundița mea roșie și fiindcă o bat pe ”frumoasa satului”, Liliana, o fată de vârsta mea care are proasta inspirație să-mi spună că e mai frumoasă decât mine. Mătușa are doi copii, un băiat și o fată, amândoi căsătoriți, amândoi fără copii. Nu-i cu putință să rămânem împreună fiindcă amândoi ne vor la ei. Atunci mătușa ne întreabă și pe noi. Dani e ca de obicei ascultător și
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
are proasta inspirație să-mi spună că e mai frumoasă decât mine. Mătușa are doi copii, un băiat și o fată, amândoi căsătoriți, amândoi fără copii. Nu-i cu putință să rămânem împreună fiindcă amândoi ne vor la ei. Atunci mătușa ne întreabă și pe noi. Dani e ca de obicei ascultător și fără pretenții, așa că rămâne cu mătușa și vărul nostru, iar eu aleg șansa să scap de nesuferitul de curcan și plec cu verișoara Letiția spre casa ei. Casa
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
și o fată, amândoi căsătoriți, amândoi fără copii. Nu-i cu putință să rămânem împreună fiindcă amândoi ne vor la ei. Atunci mătușa ne întreabă și pe noi. Dani e ca de obicei ascultător și fără pretenții, așa că rămâne cu mătușa și vărul nostru, iar eu aleg șansa să scap de nesuferitul de curcan și plec cu verișoara Letiția spre casa ei. Casa ei, care va rămâne ani de zile căminul vacanțelor mele, era de fapt un canton silvic în Munții
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
puțin pe lângă sobă, însoțiți de invariabilul salut al Letiției: - Sănătate și mereți cu Dumniezo! Se aude iar ușa. - Bună ziua! Simt ceva nedeslușit. În piept bubuie ceva. Sunt toată numai ochi și urechi. - Tulaaai, Doamnie! zice Letiția. Cu cine-ai venit, mătușe? - Cu nănuța, cu carul. Vine și ea acuș, numa că boii trag mai greu la deal. Unde-i? Gata. Știu. E vocea mamei. Într-o clipită mă ascund sub pat. Nu vreau s-o păcălesc, însă-mi vine să plâng
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
se dea la o parte, vine trenul! Casele începură să gonească spre înapoi, repede, una după alta. Vedeam gospodăriile oamenilor cum răsăreau în față și dispăreau în urmă. Locomotiva tot șuiera. Iată, după vreo doi kilometri, trecurăm și prin fața casei mătușii mele, Ioana. Am văzut văcuțele ei păscând pe pășunea de lângă ogor. Parcă am zărit-o și pe mătușa în curte, privind la trenul care trece încărcat ochi cu copii gălăgioși! Frumos spectacol! Trenul înainta ca un zmeu înfocat. Când intra
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
gospodăriile oamenilor cum răsăreau în față și dispăreau în urmă. Locomotiva tot șuiera. Iată, după vreo doi kilometri, trecurăm și prin fața casei mătușii mele, Ioana. Am văzut văcuțele ei păscând pe pășunea de lângă ogor. Parcă am zărit-o și pe mătușa în curte, privind la trenul care trece încărcat ochi cu copii gălăgioși! Frumos spectacol! Trenul înainta ca un zmeu înfocat. Când intra în păduri, șuieratul locomotivei devenea și mai răsunător. Copiii de pe vagoane, fete și băieți, priveau melancolici spectacolul călătoriei
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
poetului, împăratul versului. Am trăit intens aceste zile minunate. Rosteam fraze întregi din amintirile lui Creangă. Parcă-l vedeam pe Nică torcălăul cu pupăza sub braț fugind spre iarmaroc, privindu-ne de sus din pod sau cățărându-se în cireșul mătușii, ori gol atunci când mama l-a lăsat fără haine la scăldat în Ozana cea liniștită... (...) Se lăsa din nou seara, o seară de început de toamnă, și norii mari alburii, auriți de lună, acopereau aproape tot cerul, nemișcați pe fondul
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
doar de cum este utilizată. În plus, niciodată nu am știut cu adevărat de ce le-am scris. Ba nu... M-am răzgândit. N-ar fi corect. Cred că cel mai bine ar fi să le îngrop lângă piatra de mormânt a mătușii mele. Dacă vreodată, în vreo împrejurare dramatică, vreun rătăcit va avea nevoie de ele, soarta va face în așa fel încât să le găsească. Am să plec chiar acum într-acolo". În acea zi ploua în valuri, infernal, aproape cu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
comun un singur lucru: dezlegarea enigmei. Știu că tu ai scris-o, dar unde? A închis ochii și s-a concentrat puternic, așa cum reușea să o facă și singură de la o vreme, în afară de ce învățase la job. Un mormânt... Mormântul mătușii scriitorului. Acolo îngropase biletul, gândindu-se că dacă vreodată, în vreo împrejurare dramatică, vreun rătăcit va avea nevoie de el, soarta va face în așa fel încât să le găsească... Bine se mai gândise! Indiferent ce ar conține, indiferent cât
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
căutat din nou pe net, febril. Ultima sa operă, s-o ia naiba, soția, nu mă interesează, citatul favorit, nici atât... Ah! Iată, în sfârșit. Pe blogul scriitorului erau atașate și câteva poze cu locuri aparținând familiei, printre care și mormântul mătușii în cauză. L-a privit concentrată, și, după un oarecare efort, a reușit să deslușească împrejurimile, să identifice cimitirul. A ieșit în stradă fără să se aranjeze și s-a aruncat într-un taxi. Printr-o coincidență uluitoare (sau poate
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
nimic, pe cuvânt...". Părea sincer. A trecut peste momentul dificil și nici nu l-a mai băgat în seamă. Când a ajuns la cimitir, i-a înmânat plata, plus un bacșiș. S-a îndreptat, aproape tremurând, către piatra funerară a mătușii scriitorului. Mai are atât de puțin... Încă puțin, și va fi liberă... Misterul va fi dezlegat. A căutat cu înfrigurare, a săpat prin jurul mormântului în neștire, a căutat chiar și printre florile și iarba de pe acesta, într-o cursă contra
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
-i găsesc antidotul. Am așternut totuși pe hârtie toate acestea pentru cazul în care cineva aflat într-o situație limită, disperată, ar...". Lisa a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când am ajuns din nou la mormântul mătușii mele, am putut zări, îngrozit, trupul unei fete întins, inert, peste florile și iarba care erau amenajamentul de acolo. Ochii îi erau sticloși, privirea fixă către Cer. Acolo unde își dorise întotdeauna să fie. Alături, se afla un flacon de
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
lemn, totul era alb, vântul, urcat pe stâlpii de neon privea doar, fără să scoată nici un sunet. „Bună-dimineața la Moș Ajun Că-i mai bună-a lu’ Crăciun Că-i cu miei, cu purcei, Fug copiii după ei. “ „Soro! striga mătușa Marea- hai, că vin pițărăii!“ Mari- se impacientau vecinele- ieși tu, că trec pițărăii ! Bunica își punea repede ghetele, se lega cu basmaua de lână neagră, peste părul blond, ondulat, lua cojocul fără mâneci din cuier, în mâna stângă ținea
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
oameni în cușcă Simțiri înecate în spumă, Se hotăra viața artificială sterilă Decizii istețe în laboratoare Pe sub pământ, pe sub ocean Să nu se știe, să nu se vadă De departe oglinda cu vise chema pe Julia May O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean hotarele să le atingă prin sufletul „ Raței Oacheșe” Pian avea mătușa acordat în cadența râului cu toboșari Peste prerii adormite Acolo și-a dus fiul@soața peste pietre și bolovani Acolo și-a dus nepoata în ținuturile
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
în laboratoare Pe sub pământ, pe sub ocean Să nu se știe, să nu se vadă De departe oglinda cu vise chema pe Julia May O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean hotarele să le atingă prin sufletul „ Raței Oacheșe” Pian avea mătușa acordat în cadența râului cu toboșari Peste prerii adormite Acolo și-a dus fiul@soața peste pietre și bolovani Acolo și-a dus nepoata în ținuturile roșului aprins Acolo și-a dus nepotul O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Oacheșe” Pian avea mătușa acordat în cadența râului cu toboșari Peste prerii adormite Acolo și-a dus fiul@soața peste pietre și bolovani Acolo și-a dus nepoata în ținuturile roșului aprins Acolo și-a dus nepotul O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean hotarele să le atingă hotarele „ținutului ticsit în curse” Pian avea mătușa dincolo de oțelul, dincolo de sticla orașului convențional O viziune avusese mătușa Elvira Să atingă inelele speranței De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Impresii
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
a dus fiul@soața peste pietre și bolovani Acolo și-a dus nepoata în ținuturile roșului aprins Acolo și-a dus nepotul O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean hotarele să le atingă hotarele „ținutului ticsit în curse” Pian avea mătușa dincolo de oțelul, dincolo de sticla orașului convențional O viziune avusese mătușa Elvira Să atingă inelele speranței De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Impresii? Erori? Era totul pe dos Haos pe suprafețe Haos în volume În sfere și cuburi
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
a dus nepoata în ținuturile roșului aprins Acolo și-a dus nepotul O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean hotarele să le atingă hotarele „ținutului ticsit în curse” Pian avea mătușa dincolo de oțelul, dincolo de sticla orașului convențional O viziune avusese mătușa Elvira Să atingă inelele speranței De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Impresii? Erori? Era totul pe dos Haos pe suprafețe Haos în volume În sfere și cuburi Totul se arăta poleit cu ciment, Cu pietre, ori cărămizi
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]