1,741 matches
-
care s-a făcut scenariul filmului, si Raimu, actorul principal. În același an, Jean Renoir îl distribuie într-un rol mai important în filmul ""On purge bébé"", după o piesă de Georges Feydeau, și devine vedeta filmului ""Le Rosier de Madame Husson"" („Tânărul virtuos al doamnei Husson”), în care interpretează un rol care îl va caracteriza pe viitor: acela al unui tânăr aparent nătărău, în filmul respectiv, un adolescent naiv care-și pierde virginitatea într-un local rău famat. Urmează o
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
în faimosul capitol 21 al Romanului comic, să-l imite pe cel spaniol, cu povestioare scurte ca și cele pe care ei le numeau “romane”. Scarron însuși a adăugat numeroase astfel de povești operei sale. Douăzeci de ani mai târziu, Madame de Lafayette a făcut următorii pași decisivi cu cele două romane ale ei. Primul, "Zayde", publicat în 1670 împreună cu faimosul "Traitte de l’Origin des Romans" al lui Pierre Daniel Huet, a fost o “poveste spaniolă”. Al doilea și mai
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a revenit din anonimat devenind o autoare celebră, după moartea ei. Fénelon a dobândit aceeași faimă, dar în timpul vieții. Delarivier Manley, Jane Barker și Eliza Haywood au urmat modelele franceze celebre care au îndrăznit să pretindă faimă utilizând numele adevărat: Madame d’Aulnoy și Anne Marguerite Petit DuNoyer. Cele mai multe dintre romanele anterioare utilizaseră pseudonime; acum ele deveniseră producții ale unor autori consacrați. Discursul necesar pentru a aprecia o astfel de mișcare înspre responsabilitate nu era încă dezvoltat. Jurnalele care dezbăteau literatura
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
fost director de studii la Institutul de Teatru și Film "I.L.Caragiale" din București. Apoi, activitatea sa profesională s-a desfășurat în lumea culorilor, la Combinatul Fondului Plastic. Și-a început activitatea componistică cu revista în două acte "Pour vous Madame", pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft). Premiera a avut loc la Craiova, în octombrie 1940. A recidivat, în aceeași colaborare, cu revista Lumina 1946 și Lumina '47. Debutează în muzica ușoară în 1956 cu "Noapte albă", pe versuri
Alexandru Mandy () [Corola-website/Science/299263_a_300592]
-
toate rasele și întemeiază o fundație pentru creșterea copiilor orfani. După 1945, abordează în romane (semnate cu pseudonimul John Sedges) personaje și realități americane, dar, după câteva eșecuri, revine la tematica chineză, unul dintre ultimele ei romane, "Three Daughters of Madame Liang", publicat în 1969, afirmându-se cu succes în concurență cu scrierile prozatorilor moderni și devenind un "Bestseller". Moare în 1973.
Pearl S. Buck () [Corola-website/Science/299866_a_301195]
-
a ducilor de Savoia până în 1865, circuitul cuprinde palate, reședințe și castele din centrul orașului și din împrejurimi. În Torino se mai află Palatul Chiablese, Muzeul Regal de Arme, Biblioteca Regală, Palatul Carignano, Villa della Regina, Castelul Valentino și Palatul Madama. Acesta din urmă este adevăratul centru metaforic și geografic al orașului. Anumite părți din construcție datează din epoca romană (este vorba de două dintre cele patru turnuri). În Evul Mediu, a fost transformat în castel prin construirea a două turnuri
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
bun.” William Baker a comparat statutul ei de sex simbol cu o sabie cu două tăișuri: „s-a folosit de sex appeal atât de mult, încât acum eclipsează ceea ce este ea de fapt: o cântăreață pop.” În ianuarie 2007, muzeul Madame Tussaud's din Londra a dezvelit noua statuie de ceară a artistei. Aceasta este a patra statuie de ceară a lui Minogue, și numai Elisabeta a II-a a Regatului Unit are mai multe modele create. Pe 23 noiembrie 2007
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
chinuit de gândul sinuciderii, al morții eroice dar nu are încă puterea să ducă gestul suicidal până la capăt. Cel de-al doilea roman, , abandonează stilul narațiunii cu valoare autobiografică și plonjează în plină ficțiune. Naratorul e de data aceasta o Madame Bovary în cheie japoneză. Lucrarea "Sete de iubire" a fost publicată pentru prima dată în anul 1950 în Japonia, fiind tradusă din japoneză de Iuliana Oprina; cartea a apărut în 2013 la Editura "Humanitas Fiction", în colecția "Raftul Denisei". Etsuko
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Yukio, "An ideology for an age of languid peace" ("O teorie pentru o eră a păcii nepăsătoare"), în "Journal of social and political ideas in Japan", 2-2, 1964, p. 42-43; în "Japan Interpreter", 7-1, 1971, p. 79-80. 11. Mishima, Yukio, "Madame de Sade" ("Doamna de Sade"), Traducere de Donald Keene, New York: Grove Press, 1967; London: Peter Owen, 1968; Tokyo: Tuttle, 1971. 12. Mishima, Yukio, "Memorial Service for Prince Genji" ("Pomelnic pentru prințul Genji"), Traducere de Adam Kabat, în “Journal of literary
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a Marii Britanii. George i-a succedat ca regele George I al Marii Britanii în 1714. Nașterea lui Frederic a fost salutată de bunicul său după ce doi dintre nepoți săi muriseră deja la vârste fragede. Frederic a fost educat de o franțuzoaică, Madame de Montbail, care mai târziu a devenit Madame de Rocoulle; el și-a dorit ca ea să-i educe și copiii. Frederic a învățat franceza și germana simultan. În ciuda dorinței tatălui său ca educația sa să fie în întregime religioasă
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
George I al Marii Britanii în 1714. Nașterea lui Frederic a fost salutată de bunicul său după ce doi dintre nepoți săi muriseră deja la vârste fragede. Frederic a fost educat de o franțuzoaică, Madame de Montbail, care mai târziu a devenit Madame de Rocoulle; el și-a dorit ca ea să-i educe și copiii. Frederic a învățat franceza și germana simultan. În ciuda dorinței tatălui său ca educația sa să fie în întregime religioasă și pragmatică, tânărul Frederic, cu ajutorul tutorelui său Jacques
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
si jumătate după-amiaza. În curtea din fața casei se aflau doi necunoscuți (al doilea, pitit după un arbust, n-a apărut decât în ultima clipa). Primul care mi-a ieșit în față m-a întrebat în franțuzește, cu accent, daca sunt "Madame Monica". Mi-am dat imediat seama că vine din partea unor români (în Franța nu se întrebuințează "domn" sau "doamna" alături de un prenume). Avea un plic mare în mână și mi-a spus că e un mesaj, să intrăm în casă
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
a tenorului, "Recondita armonia", succesul este asigurat, pentru ca după aria sopranei, "Vissi d'arte", publicul să aplaude în picioare. În anul 1904, Puccini se căsătorește cu Elvira Bonturi, cu care va avea un fiu, Tonio. Pe 17 februarie, reprezentarea operei "Madame Butterfly" la Milano se soldează cu un adevărat dezastru. Abia după o refacere a libretului și a muzicii, opera capătă audiență la public, după o prezentare, câteva luni mai târziu, la "Teatro Grande" din Brescia ['bre:a ]. În 1910, debutează
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
folclorist sau cele culte, scrise în epoca Romantismului, după modelul basmelor populare cu spridusi. Patrimoniul de basme europene a început să se formeze la sfârșitul secolului al XVII lea. Principalii culegători și adaptatori de basme au fost Charles Perrault (1628-1703), Madame d'Aulnoy, în Franța, frații Jacob și Wilhelm Grimm în Germania, Alexandre Nikolaïévitch Afanassiev (1826-1871) în Rusia. Basmele românești au intrat în atenția scriitorilor relativ târziu, în epoca marilor clasici și a Junimii. Atunci foarte activi în culegerea basmelor și
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
împreună cu un grup de soliști de operă, face un stagiu la teatrul "La Scala" din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului "Enrico Piazza", asistentul de altădată a marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul. Însuși "Antonio Guiringuelli", directorul general al teatrului "La Scala", a declarat că această tânără n-are nevoie de nici un fel de lecții - ea are un dar înnăscut. În 1967 obține titlul de „Cea mai bună Cio-Cio-san
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
care s-a angajat cu dezinvoltură să-i ajute talentatei moldovence în urcușul pe marile scene ale lumii. În 1964 interprinde un faimos turneu prin mai multe orașe ale Uniunii Sovietice, după ce în 1963 își prezentase cu brio rolul din "Madame Butterfly" în orașul bulgar Ruse. Într-un șir de spectacole, partener în spectacolul Tosca i-a fost reputatul Muslim Magomaev, care evolua în rolul lui "Scapia". Magomaev declară că nu mai cunoscuse o mai bună interpretă a rolului titularar. Când
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
ca un mijloc convenabil pentru scopul său satiric, Gozzi a scris o serie de piese bazate pe povești, pe basme destul de populare, dar după dizolvarea companiei Sacchi acestea au fost ignorate total. Au fost îndelung elogiate de Goethe, Schlegel, Sismondi, Madame de Stael, și una dintre ele, "Turandot", a fost tradusă de Schiller. În anii mai târzii, Gozzi a început să scrie tragedii, în care însă elementul comic nu lipsea. Această inovație s-a dovedit inacceptabilă pentru critici, în consecință Gozzi
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
de gentilom”); el a intrat oficial în serviciul ducesei de Orléans, Marguerite de Lorraine, care era mama ducelui de Bouillon, protectorul său. La palatul „Luxembourg” din Paris, reședința ducesei de Orléans, La Fontaine îi cunoaște, printre alții, pe La Rochefoulcauld, pe Madame de Sévigné și pe Madame de La Fayette, personalități celebre ale literaturii franceze. Tot în același an, la 10 decembrie, tipărește două povestiri prelucrate după Boccaccio și Ariosto. Din acest motiv s-a iscat o dispută în cercurile literare, cu referire
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
oficial în serviciul ducesei de Orléans, Marguerite de Lorraine, care era mama ducelui de Bouillon, protectorul său. La palatul „Luxembourg” din Paris, reședința ducesei de Orléans, La Fontaine îi cunoaște, printre alții, pe La Rochefoulcauld, pe Madame de Sévigné și pe Madame de La Fayette, personalități celebre ale literaturii franceze. Tot în același an, la 10 decembrie, tipărește două povestiri prelucrate după Boccaccio și Ariosto. Din acest motiv s-a iscat o dispută în cercurile literare, cu referire la libertatea pe care povestitorul
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
1678 și 1679 îi apar patru noi volume de "Fables choisies" („Fabule alese”), dedicate Marchizei de Montespan. În 1682, având peste șaizeci de ani, La Fontaine era recunoscut ca fiind unul dintre cei mai valoroși literați francezi. Se pare că Madame de Sévigné, un adevărat critic literar al acelei epoci, a fost cea care a început demersurile la curtea regală și în cercurile literare pentru primirea lui Jean de La Fontaine în Academia Franceză. La alegerile din 15 noiembrie 1683, organizate pentru
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Bruyère). El scrie "Épître à Monsieur de Soissons" („Scrisoare către M. de Soissons”), pretext pentru o declarație de principii literare, printre care celebrul: „"Mon imitation n’est point un esclavage"” („imitațiile mele literare nu sunt o servitute”). În martie 1688, Madame de la Sablière, protectoarea lui Jean de La Fontaine, fiind grav bolnavă, abandonează reședința ei oficială din strada Saint Honoré, dar îi lasă în folosință lui La Fontaine o casă mai mică, anexă a palatului. În 1689 La Fontaine scrie fabula "Le
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
inedite. La 28 noiembrie 1691 Opera Franceză pune în scenă "Orphée" („Orfeu”), o tragedie lirică de La Fontaine. La sfârșitul anului 1692, starea sănătății lui La Fontaine se înrăutățește; probabil din cauza tuberculozei netratate. La 6 ianuarie 1693 a murit protectoarea sa, Madame de la Sablière. La Fontaine traduce în franceză "Dies Irae", pe care o citește în fața Academiei Franceze la ședința solemnă ce a avut loc cu ocazia primirii în rândurile academicienilor a lui Jean de La Bruyère. Jean de La Fontaine a murit la
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Timpul"”. Elevă a debutat în muzică ușoară la Casa de Cultură Grivița Roșie în 1958, acompaniata de Paul Ghentzer. Prima apariție în public, la vârsta de 4 ani și jumătate, a avut loc pe scena Operei în rolul copilului din Madame Butterfly de Puccini. Încununând o carieră de excepție, Margareta Pâslaru a fost sărbătorită la Uniunea Compozitorilor în 2008 cu prilejul aniversării a 50 de ani de la debutul sau. În 2010, la împlinirea unei jumătăți de secol de la primul disc, artista
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
inspirat de asemenea de la Steven Tyler, Karl Lagerfeld și Hedi Slimane. În august 2008, Kaulitz a fost ales cel mai atractiv cântăreț de pe scenă de scriitorii de la revista spaniolă ¡Hola!. El a fost de asemenea imortalizat în ceară la muzeul Madame Tussauds din Berlin pe 30 septembrie, 2008. Kaulitz avea 19 ani când statueta a fost făcută, transformându-l în cea mai tânără persoană care a fost duplicată de muzeul Madame Tussauds din Berlin. În decembrie 2008, Bill Kaulitz a fost
Bill Kaulitz () [Corola-website/Science/306677_a_308006]
-
El a fost de asemenea imortalizat în ceară la muzeul Madame Tussauds din Berlin pe 30 septembrie, 2008. Kaulitz avea 19 ani când statueta a fost făcută, transformându-l în cea mai tânără persoană care a fost duplicată de muzeul Madame Tussauds din Berlin. În decembrie 2008, Bill Kaulitz a fost numit "Man of the Year #6" de MTV News. În septembrie 2009, Kaulitz a fost ales de legenda modei Karl Lagerfeld să ia parte la o ședință foto pentru aniversarea
Bill Kaulitz () [Corola-website/Science/306677_a_308006]