1,429 matches
-
Sol, o zonă la fel de superficială precum broșura unui dezvoltator imobiliar? M-am apropiat de periferia Marbellei, am trecut de impunătoarea copie după Casa Albă a regelui Saud și de apartamentele „peștera lui Aladdin“ de la Puerto Banús. Irealul prospera peste tot, magnet pentru cei neavizați. Dar Frank era prea năzuros și prea ocupat cu propriile sale slăbiciuni ca să se dedice vreunui delict serios. Îmi aminteam accesele sale de cleptomanie de după Întoarcerea noastră În Anglia, cum Își strecura În buzunare tirbușoane și conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceilalți „clubiști”, Lady Wilson remarcă nepăsarea ostentativă a lui Brummell. Acesta nici măcar nu catadicsește să se ridice din fotoliu, să salute, să facă reverențe, deși e chiar regele neîncoronat al „Wattier”-ului. Dezinvolta doamnă se apropie apoi, ca atrasă de magnet, de un bărbat Înveșmântat Într-o haină lungă până la pământ, maronie, Încinsă cu o centură de piele. Fără să poarte mască, figura sa poate servi drept model oricărui pictor, scrie Harriette Wilson. Ochii strălucitori ce trec parcă pe deasupra mulțimii, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
revistei (În 1889), cuvântul pare definitiv compromis În epocă. El va renaște Într-o cu totul altă ipostază În varianta decadenței ca temă de reflecție filosofică, prin paginile lui Nietzsche sau Spengler. Cel care Începe să Îi atragă ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ani scriitorii Încă secreți, pictorii ignorați, artiștii cel mai puțin cunoscuți de public. Din această carte am aflat numele lui Verlaine, al lui Mallarmé, al lui Odilon Redon și al altor câțiva, atunci aproape necunoscuți”1. Să revenim Însă la magnetul numit Mallarmé. În apartamentul lui din Rue de Rome sau la Valvins mai pot fi văzuți Pierre Louÿs, Edouard Dujardin sau André Gide. Li se adaugă elita dandy-lor englezi de la finele veacului, care, În buna tradiție a du-te-vino-ului Londra-Paris, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deschisă una pe care era scris de mâna sa: Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine»”1. Deși În exil voluntar la Calais, Brummell nu Încetează să atragă, precum un magnet, protipendada saloanelor Londrei. Modestul oraș Învăluit În cețuri se transformă rapid În loc de pelerinaj al Eleganților. Se perindă timp de câțiva ani prin locuința gloriosului de odinioară, cu aceeași neobosită admirație, ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, lorzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decorative decât practice. Îți tai mâna dacă te-apuci să cauți chestia asta pân’ geantă, zise Lurch, ținând în mână ultima dintre creații, care avea o crustă așa de groasă de fragmente de metal sudate încât părea o bucată de magnet pe care o pusesem în mijlocul camerei și care atrăsese jumătate din resturile din jur. —P’asta cui i-o dăm? —Lui Bez, zisei eu. Așa se învață minte că a făcut mișto de primul nostru breloc. Împachetasem cadourile în hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Davis din momentul în care o salutase; surpriza inițială, urmată de repliere și de efortul concentrat de a se purta normal. Credea că acest lucru va înceta odată cu apropierea de patruzeci de ani, că nu va mai fi un magnet pentru bărbați. Dar fenomenul a continuat chiar și după ce a început să se îmbrace cuminte. Încă mai era înaltă, avea un metru șaptezeci și cinci, iar chipul ei își păstrase foarte bine trăsăturile. Părul îi era în continuare des, de un șaten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe viața și moartea marilor albatroși care se Întorceau „acasă” după lungul lor periplu, invidiind senina frumusețe a zborului lor tihnit și Întrebându-se ce simțeau atunci cînd, contemplînd insula, se apropiau, atrași definitiv de o forță stranie, un uriaș magnet ascuns care, o dată pe an, exercita asupra lor o influență irezistibilă, oricît de departe s-ar fi aflat de coastă. Soarele, care se oprise, violent și roșu, deasupra liniei orizontului, avea să-și arunce razele verzui de rămas-bun adresat lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în ciuda frigului. Mă tenta ideea de a merge pe drumul cel lung înapoi pentru a evita orice șanse de a o vedea pe fata aceea detestată, numai că, la fel ca de multe ori, am fost atrasă ca de un magnet răuvoitor să risc să o văd mergând pe drumul cel scurt pe lângă magazin. O văzusem de câteva ori în ultimele luni: mai întâi arătase uluitor de suplă și de îngrijită - grație atențiilor obsesive ale soțului MEU, cum îmi spuneam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Uneori, între palat și bordel nu e diferență decât de recuzită. Viciul nu se teme de cenzura ridicolului. Se pare că nu reușim să convertim celelalte specii pe calea depravării. Se mulează viciile pe unii, precum pilitura de fier pe magnet. Și arderea spirituală dă destule reziduuri. Instinctele nu vor renunța de bunăvoie la putere. Capitalismul are un metabolism extrem de eficient. Poate transforma și sentimentele în bunuri de consum. Fără otrăvurile cărnii, viața ar fi probabil mai puțin comestibilă. Unii poeți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pomeni strigând: „-Tudore!... măi Tudore, hai, odată, ieși din casă, striga el cu deznădejdea omului disperat, către locul pustiu și plin de bălării. Locul acela, din poiană, pe care a fost casa pădurarului, îl chema... îl atrăgea irezistibil ca un magnet. Acolo, la marginea lizierei de fagi și goruni, de peste deal de Șuletea, doar acolo era singurul loc unde-și limpezea, într-un fel, mintea și sufletul frământat de neliniști,... unde-i reveneau memoria și amintirile. „Gura satului“ îi zicea „boieru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe mine. Dar eu mă simțeam OK în pielea mea de mic depravat și datorită faptului că fratele meu îmi citise Micul Prinț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la care se uita semănau leit cu dezbrăcatele din revista secretă a lui Geo, cea pe care o frunzăream prin parc... Ah, ah, ah!: legătură sentimentală, dragoste, magnet curat, nu alta! Există viață și după plictiseală!... În gardă: "7 săbii!..." Și ce săbii! Un domn pișicher, cu bonetă și ciuboțele roșii, le ducea în brațe către o destinație misterioasă... Voce de Donna Mona, cu doi de n, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decât mine..." El, apropiindu-se: " Ia să vedem ce avem noi aici..." S-a apropiat părintește de mine, m-a mângâiat pe cap și, când a ridicat mâna, de ea s-au lipit și câteva fire de păr... Zice: "Am magnet la mâna asta..." Râde. Așază meticulos părul pe-o bucată de hârtie și-mi trece prin cap c-o să-l studieze la microscop. Nu știam că are și talent de biolog... Intră domnișoara de chimie. Coafura de marchiz chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla care se crede că-i poporul!" Eu rămâneam cu banii necheltuiți și-mi protejam vistieria proprie. Ținea figura și la muzee, care mă atrăgeau ca un magnet... Muzeele sunt ale noastre, ale poporului, ale mele. Cum să scot eu bilet, ca să intru la mine în casă?... Aici cerberii erau mai scoși din boale, aveau puterea să râdă, îmi dădeau câte o palmă peste ceafă și-mi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scări, ca să-mi trag sufletul, cu vioara lângă mine, în cutie. M-am trezit, tam-nesam, că-mi aruncă unii și alții mărunțiș. Am luat-o repede din loc, puțin jignit, fără să mă ating de lovele. Devenisem un fel de magnet pentru parale. Trăiam pe picior mare și, colac peste pupăză, m-am trezit angajat detectiv. Mi se dusese departe de cartier vestea că eram mare specialist în furișarea discretă-n culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru jucăria aceea. Când am ajuns eu belfer, ba cu hahamul, ba cu Lili, ba cu Suzana, jucăria încă mă atrăgea ca un magnet. Era tot acolo și credeam că mă va aștepta doar pe mine; la nesfârșit... Îmi era teamă s-o cumpăr, ca nu cumva s-o stric. Într-un rând, de ziua mea, mama m-a dus de mânuță lângă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele persoane, este infinitul. Infinitul din care izvorăște, și finitul de care se despart, fără voia lor, de către sfânta și mult iubita viață. Era o intersecție. Fiecare venea din dreapta celuilalt. Magnetul dragostei a pus, imediat, stăpânire, pe ambii. și au sărit, în brațe, de parcă ar fi vrut să se sufoce, reciproc. Brusc, au revenit la ipostaza inițială, normală, a omului care se întâlnește pentru prima oară cu omul. și iar și-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce importanță are dacă tot ne întîlnim așa, atrași inevitabil, ca magnetul busolei și steaua polară?... Are vreo însemnătate pentru altcineva decît pentru noi?... Dar poate că are sens pentru întregul univers... poate că ar corespunde cu lumina și ar fi esențial să simți vara dacă vara e cu tine: să-i
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În sus, cu fața luminată de lună, cu fața umbrită de noapte, visează crengi de brad, se visează dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes voma și trage apa. Are impresia că e toată făcută numai din mizerie, nici nu‑i de mirare, că doar mereu cară după ea mizeria asta de acasă, ca un magnet. Odată, pe când era copil, Anna a observat‑o pe mămica în cadă. Contrar obiceiurilor ei, mama purta atunci niște chiloți albi vechi, care se umflaseră în apă ca o pânză de corabie. Aveau niște pete roșii pe ei. Dezgustător. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
genialitatea ei unanim recunoscută în familie nu se concretizase decât într-un post de supraveghetoare la hipermarket-ul Carrefour, unde își rotunjea veniturile prin tot soiul de mișmașuri imprudente? S-ar putea deduce că poșeta roșie îl atrăsese ca un magnet pe profesorul sorbonard, care nu era propriu-zis homosexual, dar nici metrosexual, ci un biet pervers excitabil cu tot felul de fantasmagorii. La fel de bine Beligrad ar fi putut stârnit de romanul pe care Leo îl răsfoia în Cișmigiu, cunoscută fiind teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deja. Începe investigația... Durează două ore. După o oră S. pleacă. Rămân numai eu cu N. Stau pe un scaun în spatele medicului și privesc când la aparat, când la posterele de pe pereți, unde, involuntar, privirea mea este atrasă ca un magnet de malformația congenitală de cord. Mă forțez să nu mai privesc într-acolo, dar ceva mă obligă să privesc iar și iar. La ora 16 încep consultațiile programate. În fața ușii așteaptă pacientele. Investigația continuă. Ora 17. Sfârșit de investigație; maximum
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-au dat confirmarea incredibilă având semnificația clară de ispășire a păcatului! Auzi vocea cunoscută la despărțire mâncând cuvintele și căzând amenințătoare ca un magnet puternic în urma sa. - Ia-ți banii! Te voi aștepta marți. Când femeia coborî, bancnota plutea într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu la malul mării Domnului profesor Vodă Vă atrag atenția că personajele sunt imaginare, nu e
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dedesubt purtau două cârpulițe denumite pretențios fustiță și bluziță; pe deasupra ascundeau sau mai exact, își arătau picioarele băgate în cizme înalte și piepții care ieșeau din granițele obișnuite ale țării noastre, Europa actuală. Contrariile se atrag ca polii opuși ai magneților! Singura deosebire dintre ele era că una se aranjase la alt coafor și acum făceau o pereche de platinate și permanentizate, după care se uitau toți care se nimereau în calea lor și nu se dădeau imediat la o parte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]