2,490 matches
-
Odetta ridică din umeri: — Ce vrei să-ți spun? E un hun, nu? Dar imediat ce o să-l vezi o să-l recunoști, nu te teme: are mereu mijlocul încins cu o eșarfă verde cu auriu. Sebastianus revăzu, pe calul său negru, magnificul războinic care, cu o zi mai înainte, se găsea în fruntea bătăliei. Așadar, destinul îl făcuse să-l întâlnească chiar pe hunul ce organizase asasinarea lui Waldomar. Ori era vorba, poate, de un alt Balamber? Se prea poate, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un pinten ierbos, cum se deplasa în șir mica sa armată. Un mingan: acea era premiul pe care Utrigúr i-l dăduse pentru că dusese a bun sfârșit misiunea sa din Sapaudia, împreună cu o cireadă de cincizeci de bovine și o magnifică armură persană. Primise acele recompense în Reția, ocupată acum de gepizi, unde Utrigúr rămăsese în așteptare pentru a afla de soarta misiunii sale. La doar două zile după aceea, pe picior de plecare fiind, pentru a-și uni forțele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tendința să interpreteze acele ordine în felul său. Chiar din ziua când, împreună cu Audbert, contemplase de pe o coastă stâncoasă grandiosul peisaj al lacului Lemano și prospera capitală a regatului lui Gundovek, își spusese că acela urma să fie un premiu magnific pentru un mare războinic. Nu, el nu s-ar fi mulțumit doar să comande un mingan: Voia Sapaudia. încă de când ajunsese pe acele meleaguri, începuse să le vadă cu ochiul unui stăpân, observându-le grânarele uriașe, cântărindu-i viile rodnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primești propunerea? Balamber, de fapt, încă răsucea pe toate părțile tot ceea ce-i spusese abatele; desigur, dacă zeul lui îl alesese după ce-l supusese la atâtea încercări dure, alesese bine, fiindcă în omul acela, în soldatul acela găsise un luptător magnific, care acum se lupta pentru El, la fel cum un războinic hun ar fi apărat în luptă stindardul propriului mingan. Dar, dacă era așa, cum trebuia să înțeleagă el însuși experiențele prin care trecuse? Era, oare, și pentru el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce ar fi putut să obțină, nimic mai mult. Așadar, lucrase bine, reușise să o scoată cum nu se poate mai bine la capăt cu războinicii aceia. Și mai ales ideea de a trage foloase de pe urma crizei lui Inisius fusese magnifică. Se mustră: mândria lui din totdeauna! Când se va elibera de ea? Adevărul era că Dumnezeu însuși, în atotputernicia sa, se folosise de ea. închizând ochii, scoase un suspin adânc de ușurare și mulțumi Providenței divine. 33 Adunați în jurul vetrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de berbec, prin nimic deosebite de ale tuturor războinicilor ce-l înconjurau. într-adevăr, din trăsăturile sale nu se putea citi nici un semn de noblețe, ba chiar, văzându-l în hainele acelea obișnuite, Sebastianus recunoscu cu greu în el pe magnificul războinic pe care-l văzuse în luptă și care fusese pe punctul de a-l ucide. La prima vedere, ai fi zis că era un hun ca toți ceilalți, cu ten măsliniu, cu pieptul larg, cu grumazul gros și umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în înghesuială. Un grup compact de huni se apăra dezordonat, cu sulițe și săbii, de atacul dezlănțuit de o jumătate de duzină de burgunzi, conduși de un războinic încercat. Acesta, protejat de o cămașă de zale și de un coif magnific cu creastă metalică în formă de cap de lup, para loviturile cu un mic scut rotund și își repezea sabia cu o furie însoțită de o măiestrie aparte, ucigând și mutilând fără milă. Alți războinici, bine făcuți, cu săbii lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau foarte puțini burgunzi și, oricum, puțini oameni apți ori dispuși să lupte. — Hunii, în general, nu fac prizonieri. — Nici noi, fu răspunsul dur al Fredianei. în fine, măcar am eliberat multe femei. — în orice caz, a fost o incursiune magnifică. Din nou ea surâse: — Dacă vine de la un ofițer al lui Etius, e un mare compliment. — E adevărul. Te-am văzut luptându-te ca un bărbat; mai mult, îți datorez viața. Cine te-a învățat să folosești sabia? Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmanilor ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr, puțin mai mare decât un băiețandru. Ori poate era vorba de femeia războinică, valoroasă și crudă, care îi arsese oamenii? Distanța încă nu-i permitea să distingă trăsăturile acelui cavaler, dar silueta dreaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
greutatea, îl abandonase ca să se poată mișca mai ușor. Se întrebă dacă-l recunoscuse. Apropiindu-se de ea fără grabă, mai mult pentru a o contempla mai bine, decât din precauție, se gândi că fata și calul alcătuiau un spectacol magnific și trase concluzia că îi dorea pe amândoi. Era atât de fericit că o regăsise, încât, când o văzu strigând și împungându-și cu furie calul pentru a-l ataca în forță, în vreme ce-și rotea sabia în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
personale: proprietăți devastate în locuri îndepărtate, copii răpiți care, cu siguranță, nu aveau să se mai înapoieze vreodată, datorii fiscale pe care de-acum nimeni nu le-ar mai fi putut plăti. Nu era nimic ciudat în toate acestea: Arelate, Magnifica, era capitala administrativă a Galiilor și nu era, deci, de mirare că zi de zi o invadau armate de afaceriști și petiționari, mai ales acum, când districtele galice erau răvășite de război. Toată mulțimea aceea sâcâitoare venea, de altfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
regulile severe ale claustrului nu mă împovărau. Era un loc minunat: o veche casă de coloni, înconjurată de pajiști și pâlcuri de stejari. Călugării o transformaseră în mănăstire și cu donațiile fusese ridicată o mică biserică, ce avea înăuntru un magnific portret al lui Cristos binecuvântând. Și pe urmă era mângâierea, dar ce zic eu, entuziasmul rugăciunii pe care o ofeream lui Dumnezeu ca ispășire și răscumpărare pentru păcatele lumii. Viața potrivită pentru mine. Da: viața potrivită, chiar așa. Lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinicii. — Și prizonierii? interveni Hippolita. Trebuie să-i elibereze! Mabertus încuviință. — Ai auzit, Reinwalt? Domina îi vrea pe toți liberi. Din mulțimea burgunzilor se ridică un cor de proteste. Un războinic, care de puțină vreme venise alături de Taciturn pe un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să ne biruie așa ușor, atunci se înșeală! Ajunși la o sută de pași de baricadă, hunii își încetiniră caii, iar apoi se opriră. Din rândurile lor, Sebastianus văzu înaintând, pe un frumos cal european, un războinic cu o platoșă magnifică din solzi. Ținându-și animalul la pas, hunul înaintă spre care, urmat la mică distanță de ai săi. Chipul său sever, împodobit de mustăți lungi și subțiri, privirea atentă, ațintită asupra baricadei și chiar și ținuta sa nu erau noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl cunoștea de multă vreme, ca Balamber, ar fi putut recunoaște o sclipire de simpatie sau, mai degrabă, de bunăvoință satisfăcută. — Salutare, Balamber. astăzi mingan-ul tău s-a comportat foarte bine. Viteazul Uldin ar fi mândru să vadă ce războinic magnific a devenit fiul lui. Balamber își simți inima umplându-se de mândrie. O laudă ca aceea, înaintea căpeteniei unui popor aliat, reprezenta pentru el o mare onoare. Ducându-și mâna la piept, își plecă, în semn de închinăciune, capul. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine că ordinele lui Atila nu se discută. Taci din gură și întoarce-te la locul tău. Negru la față, în vreme ce auzea iarba foșnind sub pașii prietenului său ce se îndepărta, întoarse încă o dată privirea către regele său: călare pe magnificul roib, pe culmea lunguiață, ieșise din cercul preacredincioșilor săi și scruta cu o privire întunecată câmpul de luptă. Balamber își zise că el, părintele întregului neam Hiung-nu, știa, desigur, ce trebuia făcut și, cu siguranță, avea să-și conducă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Acum sunt mai slabi, înțelegi? Spune-mi, atunci, tu ce ai face în locul meu? Răspunsul lui Balamber veni prompt. M-aș azvârli cu capul înainte chiar acolo, ca să le sparg liniile. Atila, care se pregătea să-și pună pe cap magnificul coif, încuviință din nou: — Și chiar asta o să și facem. Trei mingan-uri: Utrigúr o să-l comande pe cel din dreapta, al tău o să se așeze în stânga și al meu în mijloc. Văzându-se exclus din acțiunea ce avea să înceapă curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fu reluată cu noi speranțe, Înmănunchind Într-un tot unitar măestria creației umane! Turiști din toate colțurile lumii, Își făceau apariția, dornici de a cunoaște, de a pătrunde În intimitatea fostei și actualei civilizații elene, informându-se de trecutul său magnific...! Din zori până târziu după miezul nopții, locuitorii legendarei Metropole, savurau bucuria existenței sale, hotărâți să ocupe un loc de frunte și În Istoria „Contemporană”. Așa precum Tony Pavone făcuse legământul cu el Însuși, se lecuise. Când avea timp liber
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ploilor ci, drept urmare a topirii calotelor polare...! O dovadă În plus o mai avem În legătură cu statuiele din Peru precum și alte enigme nedeslegate până la ora actuală În mod sigur tot În Peru unde presupușii vizitatori au construit diferite cifre și unele magnifice semne, În mod sigur mesaje, ce au pus pe gânduri arheologii...! Ce părere ai...!?” „Cine poate cunoaște adevărul, adevărat...? După unele teorii științifice se pare, vizitatorii din alte galaxii cari au deslănțuit presupusul Potop, după retragerea apelor au colonizat planeta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
biroul Șefului de Șantier. „Imi pare rău Șefule...!” Nu mică Îi fu mirarea Însă, aflând o mulțime de fețe necunoscute, ne mai știind ce aditudine să adopte. Unul dintre vizitatori Îi Întinse mâna cu privirea la Șeful Șantierului. „El este magnificul...?” Șeful șantierului răspunse aproape În poziție de „Drepți....” „Vă asigur tovarășe secretar al Pardidului Comunist Român, În persoana tovarășului inginer Tony Pavone puteți afla pe cel mai competent tehnician al nostru. Dacă doriți, priviți graficul producției...!” „Dar te rog, i-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de Șantier. „Oprește plata, salariilor. Toată lumea să părăsească Încăperea În afară de acest individ, repede, sunt extrem de grăbit...!!” Muncitorii vociferară, Însă În cele din urmă biroul rămase gol. Necunoscutul, fără alte formalități, se proțăpi În fața lui Tony Pavone,exclamând. „Deci, tu ești magnificul...! Mi te Închipuiam altfel...Dar, ce importanță mai are...?? Oricum, deschide sertarele biroului și scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Tony Pavone era descumpănit. Efectiv, nu putea realiza dacă urma să i-a lucrul În serios ori Șeful Șantierului era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
formă de bijuterii, nu mai vorbim de unele pietre prețioase expuse În toate culorile În timp ce diamantele Îți Înflăcărează imaginația...! Oarecum documentată, Atena preciză. „Oameni cu multe parale vin din toate emisferele planetei și se reped să facă cumpărături În acest „Magnific” centru comercial al produselor din aur și pietre prețioase, minunându-se de măiestria făuritorilor...! Uite ce. Sunt de acord să efectuăm această mică plimbare, cu o condiție...!” „Cu toată plăcerea...!” „În momentul când ne vom Întoarce acasă, să recapitulăm materia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Având la dispoziție timp suficient, Tony Pavone cu Atena de mână ieșiră din Subway la 42 Street. De comun acord deciseră să parcurgă până la Canal Street distanța pe jos, pentru a se documenta pe cât e posibil de acest Centru financiar magnific al lumii, ce generează pulsul economic al planetei noastre. Le atrase atenția În mod special o sumedenie de restaurante ce te serveau cu preparate culinare din toate colțurile lumii, având expuse În vitrină te miri ce produse animalice ornamentate terific
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un semn de circulație. Această lună circulară sau imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și provocat de el. — Normal că ești. Serios că ar trebui să-mi Închidă frățiorul. Să-l bage Într-un azil. Trebuia să-l auzi cum trăncănea. — Atunci ai vorbit cu el? — L-a pus pe un tip să descrie magnifica aterizare. După care a pus el mâna pe telefon. Nemaipomenit. Ca și cum ar fi ajuns la Polul Nord cu bicicleta. Își dai seama că ne vor da În judecată pentru daune. Avionul e distrus. Civil Aeronautics or să-i ridice brevetul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]