15,061 matches
-
DUMITRAȘ: Aici stă popa care face minuni? (babele dau din cap afirmativ) BABA LUȚA: Aici. Da' ce-ai cu el? DUMITRAȘ: Nimica alta decât mi-a venit poftă să-mi facă și mie o minune. BABA FIRA: Să-ți facă, maică, să-ți facă! Mi-a făcut și mie, și la alții... DUMITRAȘ: Tot aici mai ești, babă Fira? Am auzit. Mi-a spus părintele, și m-am bucurat. Apoi de asta am venit, că am trebuință de el. ILINCA: Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum parcă se numea și nu înțelegeam ce vasăzică asta, până la Cel mai iubit dintre pământeni, carte pe care o împrumutase de la maică-mea și nu apucase s-o citească. Atunci când citea o carte scria ordonat la sfârșitul ei: „Terminat de citit pe 27.04.1979“. Imediat lângă anunțul în cauză: „Cumpărat la data de 31.07.1976“. Sau, mă rog, orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Andicapat Pronume relativ în acuzativ cu prepoziție Dupe care Verbe mai mult ca perfect Rămânese Zicese Adverb Ezact Averb Mărci Mufatlar Malboro Viceroi Warburg Folsfagen Renault Olsit Cazone Plutoner Arpaletă Anatomice Febră mușchiulară Genuchi O zi minunată pentru mâncat banane Maică-sa a plecat puțin până la bucătărie și el a rămas doar cu taică-su’, față în față, știe că acum trebuie să găsească ceva de zis și asta adâncește un oarecare impas în conversație. - Ai văzut ce-a făcut Villarealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
spre serviciu, să te lovești de picioarele oamenilor. Apoi, seara, spre repetiție, alt calvar. Și toți care-i aduc mereu reproșuri că stă prea puțin pe acasă, că... - Am bani, nu e cazu’... - De unde ai bani? intervine în discuție și maică-sa, care a prins emisia sonoră a lui Călin tocmai când se întorcea dinspre bucătărie. - Am cântat acum la Sfântu-Gheorghe. Am luat ceva monetar. De fapt, au luat ceva infim, adevăratele evenimente erau că pe Carlos l-a cerut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fapt, au luat ceva infim, adevăratele evenimente erau că pe Carlos l-a cerut de bărbat un evreu și că noaptea la hotel au văzut o noapte întreagă filme porno cu unii în pielea goală care jucau tenis. - Așaaaa, suspină maică-sa în timp ce se afundă pe canapea, de parcă are ea o presimțire că se vor așterne la un taifas interminabil. Ca într-un strat de zăpadă se afundă. Se așază zâmbind și îl privește intens. El i-a spus de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lipseau și rudele. De-aia pomeneam de Revelion, petreceau doar ei trei, aici de față, plus fratele, până când acesta a crescut. Lui Călin îi pregăteau un costumaș cretinopat, costumaș care rămânea de la an la an mai mic, intra la apă. Maică-sa, cel puțin, nu accepta că se poate ca fiul ei să crească. Cretinopat. Acesta e cuvântul care revine mereu când încearcă să descrie perioada aia. Revelionul, când se uitau toată noaptea la televizor. Afară de discuțiile la telefon de la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost Otilia cu ea în parc, a bătut vântul și de-aia a avut ceva necazuri. - Să ai grijă, mamă! Aia mică n-avea nimic deosebit, dar maică-sa a manifestat întotdeauna o grijă obsesivă față de cele mai mici detalii ale bolii. Când fratele lui Călin s-a ales cu un diabet, i-a adus tot felul de fotografii, decupaje din ziare, tăieturi cu nu mai știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
moare din așa ceva, dar atunci nu mai poate să țină în ea și fiecare poveste din perioada aia se încheie cu concluzia: „Am trăit rău!“. În fond, repet, ce-ai putea să scrii și până unde să mergi cu sinceritatea? Maică-mea nu are nici o amintire plăcută despre tatăl ei, un fost jandarm încruntat. Doar că era și el cam agresiv. Îi plăcea să-i trimită pe toți ai casei după lemne prin pădure, să ordone și să urle. Rigiditățile profesiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
era și el cam agresiv. Îi plăcea să-i trimită pe toți ai casei după lemne prin pădure, să ordone și să urle. Rigiditățile profesiei care se prelungeau și-n viața domestică. Individul care s-a întâmplat să fie tatăl maică-mii a murit într-o încăierare stupidă, moartea lui fiind ocazia cu care a putut să învețe și ea pentru admiterea la facultate. Până atunci, patru ani după terminarea liceului neputând să dea vreun examen pregătit normal, pentru că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unsoare în care fusese împachetat mezelul. Ți se lipea spinarea de banchetă. Prin maiou. Sau tricou. Depinde ce purtai. Eu, de pildă, nu că mă laud, dar aveam un tricou negru foarte mișto pe care scria „Ensemble batissons votre quotidien“. Maică-mea e profesoară de franceză și ar fi trebuit să știu să traduc. Nu știu. Și nici într-un dicționar nu am chef să mă uit. Oricum, cele mai reușite chestii dintr-o limbă sunt intraductibile. Uite, mai zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
deprimant, pentru că toată casa plutea în moloz, am trecut în revistă cărțile din bibliotecă și s-au reactivat nostalgii vechi. Din vremea în care obișnuiam să citesc. Am dat atunci peste o carte care se chema Amendament la instinctul proprietății. Maică-mea m-a sfătuit s-o citesc pentru că a fost colegă de facultate cu cel care a scris-o și își aducea aminte că era un băiat deștept. Mă miram că ea cunoștea un scriitor în viață. De obicei, scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-o și își aducea aminte că era un băiat deștept. Mă miram că ea cunoștea un scriitor în viață. De obicei, scriitorii sunt altceva. Nu trăiesc, sau au o cu totul altă formă de agregare și, oricum, în nici un caz maică-mea, care preda limba franceză în comuna Bănești, nu ar fi putut să cunoască vreunul. Scriitorii sunt ficțiuni. Nimeni nu știe cu exactitate ce trebuie să facă un scriitor, cum trebuie să se comporte. Iar când cunoști unul, spunea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trec pe la nașul. Matale ai să vii odată cu Măriuca și cu Tăchel. Iaca-s gata, a răspuns bătrânul, ieșind în prag. Am să-i aștept. Dacă ai ști de când îi gata tat-tu și nu are astâmpăr! i-a șoptit maică sa, apărută în ușa bucătăriei de vară. Păi are și de ce - i-a răspuns Costăchel mândru. O dată începe nepot-su școala, nu?... Bună dimineța, nașule! Sărut mâna, nașă! a grăit Costăchel din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
uitat unul la altul și parcă ar fi zis în sinea lor: „Da’ care-i prostul?” Se vedea cât de acolo că în toată treaba asta îi mâna lor... Încet-încet, rana lui Costăchel se vindeca. „Îi bun la carne” - spunea maică-sa către moașă. Mai rău era faptul că nu-și găsea astâmpărul. În atâția ani cât fusese primar se învățase să plece la treabă cu noaptea-n cap și să se întoarcă noaptea... Domnule primare, ți s-o cam scurtat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nu voi destăinui nimănui niciodată numele tatălui și nu-l voi pune în postura unui om cu obligații materiale sau morale. Vreau ca fiul meu, pentru că va fi băiat, să aibă un tată frumos ca tine și să moștenească deșteptăciunea maică-si. E dezonorant în lumea noastră pentru o domnișoară să aducă pe lume un copil, fără a avea un soț recunoscut de oameni și de lege, nu credeți? Ce e aceea dezonoare? De unde vine acest cuvânt? El a fost născocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o întrebă: Dar dumneata pe cine cauți? Dacă nu vi-i cu supărare, aș vrea să aflu unde e casa unei mătuși de-ale mele, Varvara. Varvara și mai cum? Sunt mai multe femei cu acest nume în sat? Sigur, maică: Ciubotaru, Hâncu, Diaconu... și pe deal mai sunt câteva... Diaconu! zise Simona. Așa zi, fata maichii! Păi nu-i departe de aici. Vezi acolo cei trei plopi înalți? Femeia arătă cu mâna în direcția arborilor, care dominau partea aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aflu unde e casa unei mătuși de-ale mele, Varvara. Varvara și mai cum? Sunt mai multe femei cu acest nume în sat? Sigur, maică: Ciubotaru, Hâncu, Diaconu... și pe deal mai sunt câteva... Diaconu! zise Simona. Așa zi, fata maichii! Păi nu-i departe de aici. Vezi acolo cei trei plopi înalți? Femeia arătă cu mâna în direcția arborilor, care dominau partea aceea a satului. Da, da, confirmă Simona. Ei, acolo, continuă ea, în spate e casa Varvarei. A rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de trup că acu-i aici, acu-i în altă parte. * Când Simona mergea la râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care o poate face cineva - mai ales o mamă - față de tânărul ce clocotește puternic de ambiția vie a gândurilor mari? Ba sigur că este, iar, în cazul de față, nu numai că și sora lui Osvald gândea întocmai ca și maică-sa, dar, în plus, ea îi și spuse într-o zi, pe un ton ce părea că nu știe deloc a șovăi: - Să știi că, oricât de mult ai scrie, tot ai să mori de foame. Oricât de înzestrat ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o dispută veche a lor, ce parcă nu mai înceta. De fapt, adevărul curat este că, atât cât fusese dânsul încă mic, fără o gândire proprie și, deci, lesne de manipulat după voia oricui (în cazul de față, după voia maică-sii), Șerban fusese bine deprins de către Victoria cu aceleași obiceiuri solide și statornice legate de viața religioasă. Astfel, pentru mulți ani de zile din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-aștepte, navea deloc rost. Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă de bani, o rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam cât credea dânsul că-i trebuie, pe urmă, punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii și să priceapă repede despre ce-i vorba. „Asta-i nemaipomenit!”, exclamă el în gând, uluit. Ce mai putea să-i explice el maică-sii acum? Totul, în acest moment, era deja dat pe față, și încă în ce mod... În acele clipe, însă, fără să vrea, lăsă hârtia buclucașă să-i cadă din mână și, plecându-și capul, oftă doar pentru el, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să-ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire foarte flegmatică și cumpătată, care cu greu se enerva vreodată. - Neisprăvitule, vorbește, zi tot, zi numaidecât! Cum am să pot plăti eu în întregime toată datoria făcută de tine, cum? Dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
greu în încurcătură, efectiv era nevoit să facă multă echilibristică, pentru ca și el să obțină ceea ce-și dorea (arătând, astfel, că are și dânsul voința și tăria lui și că nu vrea, cu niciun preț, să se subjuge pretențiilor maică-sii), dar și maică-sa să nu aibă prea tare de suferit de pe urma scandalului, din cauza afecțiunilor sale medicale grave și de netratat, din păcate. Și, de cele mai multe ori, el chiar reușea cu succes să înăbușe tot scandalul iscat înainte de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]