KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

cu storurile trase și a ieșit din birou doar pentru a-l invita pe Flowers la o discuție mai lungă, în care i-a amintit că trebuie să păstreze secretul față de soția lui. Flowers consideră că starea de spirit a maiorului este delicată, probabil mult prea delicată, pentru a-i permite să-și propună o nouă întâlnire. Astfel, Pran este păsuit o vreme. Probabil din cauza încercării de sinucidere, hijra încep să-l trateze mai bine, adresându-i-se cu amabilitate, lăsându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
vrea să pună bazele Khilafatului musulman, să-i ucidă pe toți cei fără credință. Și o va face? — Sigur că da. Englezii îl preferă pe Firoz, pentru că poartă cravată și a promis că le dă voie să construiască fabrici. Așadar, maiorul Privett-Clampe are puterea de a decide succesiunea. Totul capătă sens. Clic-clic. Pagină separată Câteva săptămâni, Pran este lăsat de capul lui. Încet, începe să-și lămurească politica palatului. Prințul Firoz se înconjoară de europeni, care se schimbă mereu, cam câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
tensiunea se simte și mai acut, iar hijra își fac treaba cu capetele lăsate, temându-se pentru viitor. Atunci, Flowers transmite mesajul că Privett-Clampe vrea să-l vadă din nou pe Pran. Spre dezamăgirea celor care pun la cale complotul, maiorul refuză să mai vină în camera chinezească. Vrea ca băiatul să-i fie trimis la reședința britanică. Clădirea în care se află reședința, este foarte bine păzită. Nu mai are timp să-și facă planuri. Cam fără chef, Khwaja-sara îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
la reședința britanică. Clădirea în care se află reședința, este foarte bine păzită. Nu mai are timp să-și facă planuri. Cam fără chef, Khwaja-sara îl înghesuie în una din mașinile nababului, șuierându-i să facă orice i-ar cere maiorul, apoi să-i raporteze. De data asta, nu se vor face fotografii. Reședința englezului se află la oarecare distanță, în afara orașului Fatehpur. Așa cum se cuvine unui reprezentant de vază al coroanei, maiorul Privett-Clampe trăiește într-un lux considerabil. Domeniul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
șuierându-i să facă orice i-ar cere maiorul, apoi să-i raporteze. De data asta, nu se vor face fotografii. Reședința englezului se află la oarecare distanță, în afara orașului Fatehpur. Așa cum se cuvine unui reprezentant de vază al coroanei, maiorul Privett-Clampe trăiește într-un lux considerabil. Domeniul se întinde pe câteva hectare plantate cu flori englezești, de are grijă o armată de grădinari, iar casa, în stil Tudor, e cu două etaje. Ridicată la începutul secolului, era tipul de conac-castel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
prin vreun cotlon retras, stă la pândă doamna Privett-Clampe. În altă parte, există un număr de birouri folosite intermitent de secretare și ofițeri politici tineri. Într-unul din ele, la o distanță confortabilă de acea zonă unde bântuie soția sa, maiorul Privett-Clampe a aranjat să-l primească pe tânărul său vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
bântuie soția sa, maiorul Privett-Clampe a aranjat să-l primească pe tânărul său vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i păteze fruntea. Un pahar fără picior și o sticlă pe jumătate goală de whisky (Highland Paddock, produs la Calcutta de cunoscuta firmă Banerji Brothers), se aflau în fața lui. — Nu mai am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
la Calcutta de cunoscuta firmă Banerji Brothers), se aflau în fața lui. — Nu mai am sifon, zice el când se închide ușa în urma lui Pran. Of, fir-ar... Pran se întreabă dacă trebuia să i-l aducă el. Arată spre ușă. Maiorul scutură din cap. Nu, am băut deja prea mult. Pran rămâne în picioare, fixându-l cu privirea. Știi, nu sunt om, rău, zice maiorul, frecându-și nasul borcănat cu dosul mâinii. Nu sunt vreun degenerat. Apoi explodează lovind cu pumnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Of, fir-ar... Pran se întreabă dacă trebuia să i-l aducă el. Arată spre ușă. Maiorul scutură din cap. Nu, am băut deja prea mult. Pran rămâne în picioare, fixându-l cu privirea. Știi, nu sunt om, rău, zice maiorul, frecându-și nasul borcănat cu dosul mâinii. Nu sunt vreun degenerat. Apoi explodează lovind cu pumnul în masă. Dumnezeule! Cum pot să discut cu tine când arăți așa?Uită-te la hainele cu care te-au îmbrăcat! Ești bărbat, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
vreun degenerat. Apoi explodează lovind cu pumnul în masă. Dumnezeule! Cum pot să discut cu tine când arăți așa?Uită-te la hainele cu care te-au îmbrăcat! Ești bărbat, așa presupun, nu o fată care sângerează o dată pe lună! Maiorul pare să-și adune gândurile. — Ai sânge de englez. Sunt sigur. Unde... nu, dacă mă gândesc mai bine, nu vreau să știu. Își mai toarnă o burra de whisky. Crăciun fericit, zice maiorul. Și repetă, Crăciun fericit, de parcă ar vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o fată care sângerează o dată pe lună! Maiorul pare să-și adune gândurile. — Ai sânge de englez. Sunt sigur. Unde... nu, dacă mă gândesc mai bine, nu vreau să știu. Își mai toarnă o burra de whisky. Crăciun fericit, zice maiorul. Și repetă, Crăciun fericit, de parcă ar vrea să verifice cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
verifice cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
mai arăți ca un circar. Ce mai aștepți? Îmbracă-le. După câteva minute, Pran este îmbrăcat ca un școlar englez, cu excepția pantofilor. Fiind cu picioarele goale, simte asprimea podelei. Hainele i se potrivesc, deși gulerul este prea strâmt. — Bine, murmură maiorul, cu ochii strălucind. Foarte bine. Bine că nu mai porți hainele alea păgâne. Astea au fost culorile mele. Culori de școală. Ar trebui să joci cel puțin într-o echipă de prestigiu, ca să câștigi o cravată ca asta. Așteaptă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
puțin într-o echipă de prestigiu, ca să câștigi o cravată ca asta. Așteaptă ca Pran să asimileze ce i se spune. Eu am jucat în patru. Pran încuviințează pentru a-i arăta că este impresionat. — Au fost zile bune, continuă maiorul. Zilele acelea au fost tulburătoare. Lumea noastră era însuflețită. Stai drept! Pran execută ce i se spune, nu fără a se întreba la ce vor duce toate astea. Privett-Clampe își mai toarnă un pahar, chiar mai multă burra decât ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ai putea înțelege. Adevărul este, băiete, că ar trebui să asculți ce-ți spun. Fac apel la tine să fii mai ferm. Dacă te vei lăsa condus de partea albă a sângelui tău, n-ai cum să dai dai greș. Maiorului îi vine o idee. După ce proferează înjurături și bombăne, începe să scotocească în jurul biroului, apoi se îndreaptă de spate și se duce spre un raft cu cărți. Proptindu-se de perete, găsește ce căuta: un volum albastru, subțire. I-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Pran. — Citește cu voce tare. Pagina o sută douăzeci și șase. Expirând puternic, se așază înapoi pe scaun. Este o colecție de poezie, uzată, pătată de cerneală. Pare o carte de școală, datând din aceeași perioadă ca șapca și cravata maiorului. Pran o deschide la pagina indicată și începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe pufnește dezgustat: — De unde, dispăruseră, nu dăspăruseră, găgăuță! Încearcă din nou! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți Iar flacăra care aprinsese epava Se strângea încet, încet, ca un cerc în jurul lui.“ — Doamne, salvează-mă! Pronunță corect! Din nou! Și astfel, se continuă recitarea versurilor; Pran începe, apoi se oprește, pentru că maiorul a ridicat vocea la el, începe din nou, fiind admonestat din nou, învățând treptat să umfle obrajii, să celebreze rostirea și în general să interpreteze versurile cât mai bine, cu toată puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
obrajii, să celebreze rostirea și în general să interpreteze versurile cât mai bine, cu toată puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire, fiecare vers fiind rostit cu mai multă convingere și putere, mult mai inspirat ca înainte, până când maiorul simte nevoia să strige: „Hopa-șa!“ Se împinge mai aproape de birou și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul în masă. În spatele lui, oglinzile încăperii decorate în stil baroc strălucesc malițios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
să facă cu limba? Sau cel puțin așa mi s-a spus că sunt învățați acolo. Poate dacă ar încerca așa ceva? — N-am putea trimite alt băiat? Este evident că acesta nu-i place. Flowers își prinse capul în mâini. — Maiorul spune că-l place pe acest băiat. — Și atunci de ce nu l-a atins, măcar? De unde să știu? Mie nu-mi povestește astfel de lucruri. Tot ce știu este că vrea ca băiatul să se ducă la el o dată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ar fi mai bine să scriem o anonimă? întreabă fotograful nervos. N-ar merge la fel de bine? — Ne trebuie o fotografie, zise diwan-ul. Este singura dovadă credibilă pentru europenii ăștia. Așa se face că Pran începe să-l viziteze săptămânal pe maior, să poarte uniformă școlară, să recite poezie și să-l urmărească cum se foiește sub birou. Pran rostește vorbele cu emfază, i se repetă s-o țină tot așa și, treptat, accentul său englezesc se îmbunătățește și ajunge să învețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pătrundă secretul. Între timp, complotiștii încearcă să găsească o cale de a-l introduce pe fotograf în rezidență, dar după ce unul din câinii doamnei Privett-Clampe îl atacă, pentru că se furișa printre răsadurile de flori, refuză să mai încerce. Oricum, din moment ce maiorul (care, pretinde Flowers, este plin de remușcări pentru că nu-și mai amintește ce face când se îmbată) nu se mai atinge de Pran, ci doar face mișcări spasmodice din mână, în sus și-n jos, și scoate strigăte de vânătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Există desigur o tradiție în acest sens, pentru că diplomația a fost preferată forței, de generațiile de conducători ai regatului. Astfel se face că, recent suspendatul Mare Război pentru Civilizație, a trecut mai mult sau mai puțin pe lângă Fatehpur, spre disperarea maiorului Privett-Clampe. În acest eveniment, contribuția nababului la eforturile de război a constat într-o singură donație, trei Rolls Royce vechi, pe care le-a considerat folositoare la transportul trupelor. Pentru a nu se lăsa întrecut de paradele militare ale fratelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nu se lăsa întrecut de paradele militare ale fratelui său, prințul Firoz inițiază partea sa de spectacol. În condiții normale, și-ar fi petrecut mare parte a anului în Europa, dar acum, din cauza războiului și a politicii financiare restrictive a maiorului Privett-Clampe , este forțat să rămână în India. Nu-i convine defel, dar a făcut față situației cu curaj, anunțând sec că dacă Mohamed nu se poate duce pe Riviera, atunci trebuie să vină Riviera la Mohamed. Chiar și invitaților săi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]