116,985 matches
-
or Întreba Ce mai face casa lor cea dragă, Cine are grijă azi de ea? IN M E M O R IA M G R IG O R E V IE R U ( M O LD O V A ) FĂPTURA MAMEI Ușoară, maică, ușoară, C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară Între ceruri și pământ. În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gândești. LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
cuvinte nu face decât o copie. Ce vrea el e o alcătuire de imagini, ce ar fi cu putință numai. De atâtea ori am vrut să sparg tot ce (PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRȚI) PERSONAJELE: Constantin Brâncuși Domnișoara Pogany Mama artistului Dumnezeu Vocea cioplisem, Însă ideea că și așa, din piatră inertă, bătrână de miliarde de ani, faci chip ce-ți dă ideea vieții, este prea mult ce faci, de aceea mi-am Înfrânt durerea și nu le-am spart
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
dimineață, În aceeași poziție. Nu se luminase. Amorțită, am Întins mâinile, instinctiv, spre cer, tocmai În momentul În care a intrat pe ușă Îngrijitorul. Mirosea a butoi. Te-ntinzi, curvă mică, ai!? Mă-ta unde-i, fă? Fi-ți-ar mă-ta a...! Deșteptarea! a țipat el cât l-au ținut puterile. ... Că v-a luat mama dracu! Cei mai vechi dintre cei adunați acolo au sărit ca arși. Cu o iuțeală Învățată, s-au aliniat În fața paturilor. Am procedat la
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
momentul În care a intrat pe ușă Îngrijitorul. Mirosea a butoi. Te-ntinzi, curvă mică, ai!? Mă-ta unde-i, fă? Fi-ți-ar mă-ta a...! Deșteptarea! a țipat el cât l-au ținut puterile. ... Că v-a luat mama dracu! Cei mai vechi dintre cei adunați acolo au sărit ca arși. Cu o iuțeală Învățată, s-au aliniat În fața paturilor. Am procedat la fel, Însă am fost deja atinsă cu vârful joardei, pentru că am coborât cu o clipă mai
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
priveam la un păianjen ce urca spre tavan, pe firul său aproape invizibil, parcă Îmi auzeam bătăile inimii. Cineva din spatele meu a scăpat un pârț. Nici ceilalți nu apucaseră să meargă la WC. Care a Îndrăznit, mă? Fi-v-ar mama voastră a dracu! Pârțuri, ai? Vă doare-n cur de ce zic eu? Hai, ăla care se știe... un pas În față! Nici unul dintre noi nu s-a clintit. Din nou, liniște! Parcă nici inimile nu mai băteau. Totul muțise. Pe
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Nici unul dintre noi nu s-a clintit. Din nou, liniște! Parcă nici inimile nu mai băteau. Totul muțise. Pe drumul său spre tavan, cred că și păianjenul Încremenise. Asta Înseamnă coalizare și insultă adusă superiorului! Culcat, că v-a luat mama dracu! Înainte, marș! Toți, cei de acolo, s-au trântit cu burta de pământ, apoi s-au Înșirat, unul după altul, spre scările ce dădeau spre curte. Mi-am dat seama că știau lecția. M-am Înregimentat și eu. După ce
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Sunt dispus să iert greșeala, cu condiția să-mi spuneți cine a făcut... ce a făcut! Din nou, tăcere! Solidaritatea aceea, a unor copii, care nu depășeau șase ani, m-a cutremurat. Nu vreți, ai? Pe scări, În sus, marș! Mama voastră de derbedei! Păi las', că scot eu untul din voi! Sângele Îmi pătase rochița și o simțeam udă În zona pieptului. De altfel, hăinuțele Încă nu se uscaseră de la ploaia care mă stropise În seara anterioară. Din nou ne-
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Supraveghetorul ne-a ținut o prelegere despre cum trebuie să devenim fii de nădejde ai patriei. Nu am Înțeles și, fără să vreau, i-am zis: Eu sunt a lu' Iba și Iva! O să vină... A cui, fă? A lu' mă-ta? Ia uite, piticania dracu! Vai de mama ta! Aici, patria ți-e mumă și eu... stăpân. Eu sunt legea!! Bă, băgați pe urechile ălea râpate, că nu vorbesc de zece ori ca popa la babele surde! S-a Înțeles
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
trebuie să devenim fii de nădejde ai patriei. Nu am Înțeles și, fără să vreau, i-am zis: Eu sunt a lu' Iba și Iva! O să vină... A cui, fă? A lu' mă-ta? Ia uite, piticania dracu! Vai de mama ta! Aici, patria ți-e mumă și eu... stăpân. Eu sunt legea!! Bă, băgați pe urechile ălea râpate, că nu vorbesc de zece ori ca popa la babele surde! S-a Înțeles? a strigat el clătinându-se ușor. Daaa! au
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
și-a ridicat ușor pantalonașii. De la genunchi În jos, pielea era Învinețită, pe alocuri chiar Înnegrită, și Într-adevăr rece. Da, dar de ce? am Întrebat eu, Încurcată. Tata, beat, Într-o noapte geroasă, m-a alungat, desculț, din casă. Și mama ta? E moartă! Adică, a murit, mai Înainte mi-a răspuns și a lăcrimat și el. O să-ți treacă! Nu te speria, o să-ți treacă! l-am Încurajat eu. Ba, nu! O să-mi taie picioarele, sau am să mă stric
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
murit el, Stalin! Ai auzit, fă, de Stalin? ...Ai auzit pe dracu! Tanti Nicolița m-a luat În brațe și am ieșit. În urma noastră, am auzit supraveghetorul urlând. Și voi ce căscați, bă, gura? În genunchi, că v-a luat mama dracu! Pute lumea de putori! ...Și voi la fel! Fir ați ai dracu să fiți! Nu poate omul trăi din cauza voastră!
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
lavă/ și chiar În clipa morții huliră cărturarii/ Cu fierea oțețită Îi adăpau străjerii./ Râdea În hohot gloata de spasmele durerii/ Și-L ocărau tâlharii .../ Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria/ Și-adânc zbugnea durerea din inima-i de mamă/ Alături Magdalena, În lunga ei maramă/ Țipa văzând urgia ..." Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează minunea și lumina sfintei Învieri În poezia "Hristos a Înviat". "Lumini lucesc la gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toată firea .../ Hristos Învie !... Paznici
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
-l. Străinii pășiră pe lângă oamenii Împietriți spre interiorul apartamentului. Deschiseră ușa dormitorului fără a o atinge. Întinsă pe pat, acoperită de o pătură viu colorată, o fetiță dormea cufundată În somnu-i fără vise. Toată ziua se străduise să-și ajute mama. Iar acum, frântă de oboseală, nu simțise nimic din tot ce se Întâmplase. De aceea nu schiță nici măcar un gest la intrarea străinilor În cameră, continuând să doarmă profund. Aceștia o priviră o clipă după care se aplecară deasupra ei
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
ce duceau la etaj spre apartamentul său, sub privirile consternate ale vecinilor de la parter. Dar poate că n-a fost el, zise băiatul de la parter ce părea că Încă se mai află sub impulsul celor Întâmplate. Nici tatăl și nici mama nu-l contraziseră și nici nu-l Încurajară să spună ceva. Teama pe care o simțeau plutind În aer, Încă mai era stăpână pe sufletele lor. Bărbatul și băiatul se Îmbrăcară pe tăcute sub privirile tăcute ale mamei. Luară leșul
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
și nici mama nu-l contraziseră și nici nu-l Încurajară să spună ceva. Teama pe care o simțeau plutind În aer, Încă mai era stăpână pe sufletele lor. Bărbatul și băiatul se Îmbrăcară pe tăcute sub privirile tăcute ale mamei. Luară leșul câinelui și plecară să-l ducă undeva În noapte. De sus, de la etajul doi, domnul Georgescu văzu ceva ce nu se putea desluși prea bine În Întunericul nopții. Îi văzu intrând Într-una din pivnițele În care dispăruseră
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
mult de trăit. Unde v-ați născut? În București, la 17 mai 1916. În 2006, o să am 90 de ani. Mulți Înainte! Vă mulțumesc! Eu sunt fiul academicianului profesor Daniel Danielopol, fiziolog, care a dus În lume faima medicinii românești; mama mea, Pia Pillat, nepoata lui Ionel Brătianu, era sora poetului Ion Pillat. Părinții mei au divorțat când eram copil. Am rămas la tatăl meu, care a ținut mult să mă crească sub „umbrela” lui. Un așa-zis frate al meu
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
veșnicia” (Sărut copacii) Amintirea merge Înainte ca un nesfârșit asfințit, În urma căruia cerul se Înfioară de mister. Inima tremura de atingerea moale a degetelor, timpul privește Înapoi, căutând o stea sub aripile trecerii, pentru că În sufletul Poetul am gasit icoana Mamei. Și Îngerul mă ia de mână și Îmi face semn să păstrez tăcerea pentru că Mama Floarea Își asculta cântecul compus pe o struna de suflet de fiul ei. “Maica-și poartă toamnele la vale Multe, câte-ncap În șaptezeci. Vine
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
de mister. Inima tremura de atingerea moale a degetelor, timpul privește Înapoi, căutând o stea sub aripile trecerii, pentru că În sufletul Poetul am gasit icoana Mamei. Și Îngerul mă ia de mână și Îmi face semn să păstrez tăcerea pentru că Mama Floarea Își asculta cântecul compus pe o struna de suflet de fiul ei. “Maica-și poartă toamnele la vale Multe, câte-ncap În șaptezeci. Vine dintr-o margine de jale Urcând demnă a timpului poteci. .................................................................. Și-ntr-o zi măicuța
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
de jale Urcând demnă a timpului poteci. .................................................................. Și-ntr-o zi măicuța mea s-a dus. Unde... niciodată nu mi-a spus. Am văzut cum a urcat la cer Într-un car de foc și lerui-ler Și-acum cred că mama-n sfanțul Soare Spală Dumnezeul pe picioare. Eu mă scald În lacrimi uneori Și aștept din Paradis, scrisori, Dar, din infinitul sau abis Îngeri buni mi se coboară-n vis, Mă vestesc să ard cuptoru-n curte Și să-mpart la
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
picioare. Eu mă scald În lacrimi uneori Și aștept din Paradis, scrisori, Dar, din infinitul sau abis Îngeri buni mi se coboară-n vis, Mă vestesc să ard cuptoru-n curte Și să-mpart la lume vin și turte.” (Poem pentru Mama) Din pricina acestor secvențe de viață, nu găsesc timpul necesar desprinderii și mă gândesc că este ciudată această senzație a călătoriei În sufletul Poetului. Mă uit În jur și văd Îngerul albastru privind În gol. Și atunci mă gândesc că am
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
ar fi sunat părinții să se plângă, din nou, că am ieșit din casă și nu știe de mine. Părinții mei lucrau În alt oraș și, de câțiva ani, eram lăsată În grija bunicii a cărei severitate făcea cât a mamei și a tatei la un loc. Eu, insă, eram la Doru și aș fi preferat să Încetez a respira când voi ieși pe ușa lui decât să renunț de bună voie, sau silită de strigătele bunicii, la vreo clipă petrecută
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
În ciuda frumuseții sale și a succesului pe plan sportiv și feminin, Doru nu avea o situație familială prea strălucită. Părinții lui se războiau de ani de zile Într-un proces de divorț chinuitor. Doru era prins Între ei. Își iubea mama cu o patimă greu de Înțeles pentru pensionarele de la bloc care o bârfeau și o acuzau de “neglijare a familiei și apucături frivole”. Își ajuta tatăl cu un stoicism greu de Înțeles pentru cei care Îl știau drept un om
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
binomului iubire/ură: „Cum ar fi reacționat dacă, În loc să-i scriu că lucram la un scenariu, l-aș fi făcut să priceapă că venisem la Capri pentru a petrece câteva nopți cu pianista de care știu că o auzise pe mama vorbind, și că mă pregăteam să fac același lucru cu o studentă de la Roma?” Crescut În valorile stricte ale unei familii de catolici devotați, protagonistul remarcă În urma unor introspecții succesive că maniera de a se raporta la feminitate se află
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
Întrevăzut Încă din primele pagini care conturează angoasa primară a personajului principal. De altfel, aici stă toată miza volumului, această ușurătate fiind atât potențialul punct de criză, cât și posibilul mod de salvare: dorința adultului de a reevalua relația cu mama care la părăsit pentru a căuta o soluție pentru viața lipsită de consistență, plină de aventuri și marcată de nevoia de a avea succes În afaceri pe care o duce, o viață În care el, copilul de altădată, e doar
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
și acceptarea imposibilității de a mai schimba ceva, un echilibru Între lumea privită prin ochii lui și realitatea ei. Narațiunea are ca punct de plecare sosirea personajului la Aeroportul Otopeni pentru a asista, și acesta este cuvântul potrivit, la Înmormântarea mamei sale. Desigur, acest eveniment nefast prilejuiește o serie de incursiuni În trecut, marcate sub forma flashback-ului, pentru a analiza relația mamă-fiu. Astfel, sunt trecute În revistă și discutate principalele etape ce decurg din situația unui copil a cărui mama
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]