2,098 matches
-
refectoriul Citadelei, printre coloanele ciclopeene rotunde, printre coloșii țărcuiți cu brâuri orizontale groase, faraonice și sfârșiți în arcele superioare îndrăznețe, frânte, freamătă stoluri-stoluri de rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni și de scuturi. Tumult... În mijlocul refectoriului, sub bolțile cu acustica și rezonanța orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-ți trebuie ție preoție! N-ai tu nevoie de așa ceva! Nici gând! Iată ce am eu aici, surpriză, pentru tine! Numai și numai pentru tine! își ridică momâia tigva cea țuguiată, eliberându-și totodată, demonstrativ, și brațul cel pitit sub mantie. Între ghearele încârligate, netăiate de o sută de ani atârna, bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră de călărie, într-o mantie albă de in, cu cruce templieră roșie, cu cisme moi, pintenate și cu o cămașă-pieptar din ochiuri dese de sârmă, lungă până la cingătoarea lată, cu pafta de fier. Alături de el, un călugăr franciscan mai vârstnic, dar încă viguros, cu părul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Babaroaga, Gliganu, Lespezi și acasă. Înfășurați în bunzi imense, cât niște pelerine medievale, acoperiți cu pleduri groase și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămână. Cum ieșiră din Amara, câmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de hermină, scânteind în lumina soarelui mușcător. Șoseaua tăia o dâră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, în picioare, puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, i se închinau” (Mc 15,17-19). Batjocura lor se inspira din omagiul datorat Cezarului. Parodia era completată de coroana de spini, care încerca să imite coroana de lauri purtată de Cezar, mantia de purpură, trestia (simbolizând sceptrul), cuvintele adresate ca unui rege (Mc 15,18-19). Scena este întregită de momentul când îi oferă lui Isus, aflat deja pe moarte, oțet și fiere (Mc 15,23; Lc 23,36), imitând cu această băutură
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
locurile în care altă dată fusese onorat (cf. Dio Cassius 64.20-21). Acum onoarea i s-a întors în rușine și batjocură. Cei care îl ridiculizează pe Isus imită ceremonia triumfului roman în timpul căruia Cezarul primea salutul și omagiul imperial. Mantia de purpură, coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea ca omagiu în batjocură fac trimitere la componentele vestimentației și omagiului primit de împăratul roman, care în timpul ceremonialului triumfului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la marginea Bucureștiului. Bunicul meu se produse deci chiar de la primul spectacol al circului, întors dintr-un turneu în Polonia și Lituania. Era prezentat drept cel mai înalt om din lume și apărea pe scenă, grav și tăcut, într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu două lacrimi mari în ochi, spunînd: ― Parcă ai fi un vaishnav... Eram fericit că-mi vorbise așa. Mărturisii că socotesc vaishnavismul una din cele mai elevate religii, și de aici porni o discuție asupra religiilor, susținută mai ales de Mantii și de mine, pe care Maitreyi o asculta cu ochii în gol, fără să spună un cuvânt. ― Ce știți voi despre religie? izbucni ea deodată, roșind, apoi pălind, gata să plângă. Rămăsei surprins, neștiind dacă trebuie să mă scuz sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adică aptă de a fi însoțitor, tovarăș bun pe drumurile incomode ale destinului. Răutatea se înveșmântă aici în giulgiul prieteniei consolatoare, al apropierii calde pe care te poți bizui, în care te poți lăsa pe tine însuți așa cum zăbovești sub mantia ocrotitoare a unei zodii binecuvântate. Așadar, chipul-mască al individualității negative ascunde realul răsturnat al aparenței pe care o propune cu titlul strident de unica și veritabila prezență. Dincolo de acest fals ornamental pulsează fierberea întunecată a răutății ce așteaptă finalizarea înșelării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
copilărie. Nu, stai, cred că a hormoni. O, au Început să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd realitatea - unele recurente (visul din copilărie reluîndu-se identic: omul din Lună coboară plutind Încet cu ajutorul unei mantii sau al unor aripi ca o mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
O, au Început să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd realitatea - unele recurente (visul din copilărie reluîndu-se identic: omul din Lună coboară plutind Încet cu ajutorul unei mantii sau al unor aripi ca o mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu obrazul într-o băltoacă. Auzise un zgomot puternic, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și propriul spațiu, radiindu-și propria lumină. Îi vedea părul de argint, cochet prins în ace sau căzându-i pe umeri în două cozi uimitor de lungi sau, așa cum o văzuse la mare, revărsându-i-se pe spate ca o mantie de mătase. Îi vedea ochii de un albastru atât de palid privind sarcastic sau blând, cu sinceritate. Îi vedea picioarele lungi în ciorapii mov, cu vârfuri mai întunecate. Și își spunea: „Cum de-am pierdut-o, ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se trânti pe pat, cu ochii pironiți în tavan. Își freca picioarele unul de celălalt, încercând să-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase în picioare, uitându-se la ea. Hattie zăcea pe mantia părului despletit, fața ei dezolată devenise calmă și foarte obosită. În timp ce Tom o privea cu umilință, apologetic, întrebător, Hattie îi zâmbi și îi întinse mâna. Tom i-o luă în mâna lui și se așeză pe marginea patului. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lourdes reprezintă o etapă foarte importantă, un izvor de unde să-mi alimentez bateriile pentru a putea continua drumul cu binecuvântarea aceleia pe care de mic copil o admiram în tăcere privind statuia ei din biserica din satul natal. Mă fermeca mantia ei albă, cingătoarea albastră, mâinile împreunate în rugăciune, coroana de pe cap și rămâneam apoi nedumerit privind șarpele strivit sub picioarele ei. Aceeași Fecioară am văzut-o aseară în piața plină și iluminată feeric de lumânările celor prezenți acolo în rugăciune
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sportiv depinde de acțiuni sociale sportive de tip premiere, întreprinse pe diferite paliere (competiții olimpice, mondiale, continentale, naționale, regionale, orășenești, individuale etc.); -feedback-ul pozitiv sportiv depinde de premiile onorante, aduse câștigătorilor sportivi (premiile atleților greci erau: vase de bronz, scuturi, mantii de lână, ulei de măsline, crengi cu frunze, de măslin la Olimpia, crengi de lauri la Delfi, crengi de pin la Istm, frunze de pătrunjel la Nemeea, o creangă de măslin a devenit premiu pentru câștigătorii de la Olimpia începând cu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Au dispărut în întuneric ca niște stafii. Noaptea se împlinise deja. La scurtă vreme, a pornit și grupa locotenentului. Mergeau de vreo douăzeci de minute, când din stânga, de pe buza râpei, a pornit o rachetă luminoasă, care a îmbrăcat valea în mantie albă. Cercetașii au devenit una cu pământul. Au rămas în așteptare, pentru a desluși vreo mișcare în jur... Totul însă părea prins în plasa nopții. Au pornit mai departe. Călcau ca și cum ar fi pipăit cărarea de pe malul pârâului... O plescăitură
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tu ai iubit oamenii mereu! - De asta eu sunt „Regina Zăpadă”, sau „Crăiasa Zăpezii”, sau „Regina Iarnă” sau „Zâna Zapadă”! Mă denumesc în multe feluri, oamenii mă așteaptă. Fără a mai sta pe gânduri, Regina Iarnă își luă fulgușorii sub mantia ei și își luă zborul pe pământ. Fulgușorul cel mic se ținea strâns de mantia mamei sale. - Să mă faci mândră de tine și să strălucești cel mai tare, să o bucuri pe fetița cu părul ca mătasea. Ceilalți frățiori
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Regina Iarnă” sau „Zâna Zapadă”! Mă denumesc în multe feluri, oamenii mă așteaptă. Fără a mai sta pe gânduri, Regina Iarnă își luă fulgușorii sub mantia ei și își luă zborul pe pământ. Fulgușorul cel mic se ținea strâns de mantia mamei sale. - Să mă faci mândră de tine și să strălucești cel mai tare, să o bucuri pe fetița cu părul ca mătasea. Ceilalți frățiori se legănau desupra pământului și priveau uimiți la priveliștea ce li se deschidea în fața lor
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
martir gata să-i măcelărească pe cei care nu vroiau să se lase mântuiți. Dacă l-ar fi urmat pe Savonarola, oamenii ar fi ajuns să vadă în orice naștere un avort și să suspecteze orice profet că duce sub mantie un cuțit, că, isprăvindu-și de murmurat rugăciunea, va pronunța o sentință de condamnare la moarte. E limpede, onorată instanță, că o revoluție este mai întîi o negație. Și că orice negație trebuie dusă până la capăt. Cine dărâmă Bastilia nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adunării: "Iată ce a poruncit Domnul să se facă." 6. Moise a adus pe Aaron și pe fiii lui, și i-a spălat cu apă. 7. A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brîul, l-a îmbrăcat cu mantia și a pus pe el efodul, pe care l-a strîns cu brîul efodului cu care l-a îmbrăcat. 8. I-a pus pieptarul, și a pus în pieptar Urim și Tumim. 9. I-a pus mitra pe cap, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
noi, Copacii lăsându-i goi, Uscând toate frunzele, Spre pământ purtându-le. A venit cu ceață groasă, Ploi și vreme friguroasă, Porumbul a zdrențuit, Florile le-a veștejit. Chiar și-așa este frumoasă, De toate-aducând în casă, Din frumoasa ei mantie, Noi culegem roadele. Din altița-i aurie Am cules struguri din vie; Mere, pere, din livezi, Ce te bucuri când le vezi! Roman Bianca - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Toamna (I) Frunzele sunt arămii, Toamnă, toamnă, de ce vii? Păsările călătoare Au
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
el un romantic? Narcis nu e un romantic atunci când așează un mormânt în adâncul cunoașterii de sine? în stufoasa legendă a lui Empedocle apare, întîi, un personaj excentric ce se credea de origină divină, umbla cu sandale aurite, cu o mantie de purpură pe umeri și cu o ghirlandă de lauri pe cap, ghicea viitorul și împărțea rețete de însănătoșire, sugerate, pretindea el, de fratele său Apolo, scria poezii, valoroase, probabil, de vreme ce au stârnit admirația lui Aristotel și a lui Cicero
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui Parmenide, materia și spiritul, afirmând că totul se explică în lume prin "dragoste" și "ură", în funcție de care lucrurile se organizează și se dezorganizează; la bătrânețe, acest amestec de poet, mag, aventurier și filosof a descălțat sandalele aurite, a aruncat mantia de purpură și ghirlanda de lauri, predicând umilința, ca franciscanii mai târziu, și dispărând, dacă e să-l credem pe Diogene Laerțiu, în craterul vulcanului Etna; sinucidere care pare, prin misterele ci, o capodoperă romantică. Relațiile lui Oedip cu destinul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]