1,388 matches
-
Nicula și Ion Nicula puteau fi, așa cum a sustinut Valeriu Butura, rude din neamul Niculeștilor, de origine din Arada, în Țară Moților. Un deceniu mai tarziu, Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784, intrând, prin martiriul sau, în istoria națională. Datorită acestui destin unic, documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui. Se cunosc, de asemenea, mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici, care, altfel, era menit să rămână anonim. până la 1773: Vechea
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
în viață care te îndepărtează de trădare, cel eroic. Numai pe această cale poți răscumpăra lumea» ("Eroism"). El obișnuia să le spună credincioșilor: «Bisericii Greco-Catolice îi lipsesc martirii. Îi lipsesc încă rănile Mântuitorului. Numai persecuția ne va putea oferi coroana martiriului și va putea arăta lumii întregi ce suntem noi de fapt: Fii și apostoli adevărați ai Bisericii!» El a urmat această cale a martiriului. Cu el s-a început prigoana împotriva Bisericii Române Unite. La 15 mai 1948 în organizarea
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
Greco-Catolice îi lipsesc martirii. Îi lipsesc încă rănile Mântuitorului. Numai persecuția ne va putea oferi coroana martiriului și va putea arăta lumii întregi ce suntem noi de fapt: Fii și apostoli adevărați ai Bisericii!» El a urmat această cale a martiriului. Cu el s-a început prigoana împotriva Bisericii Române Unite. La 15 mai 1948 în organizarea guvernului a fost sărbătorit cu mare fast centenarul Adunării de la 3/15 mai 1848 de la Blaj, în prezența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a lui
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
pe care i-a scris-o papei Nicolae al V-lea, în aceeași zi cu scrisoarea către Bessarion, cardinalul Isidor nu spune nimic despre omorârea împăratului, notând doar că sufletul lui Constantin, ultimul dintre împărații romani, fusese încubunat cu un martiriu neașteptat și se înălțase la Ceruri. Probabil că nici Isidor nu era sigur în privința adevărului. Nesiguranța se reflectă și în alte relatări contemporane. Unul dintre cei care s-au aflat la Constantinopol în acea perioadă a fost Benvenuto, consulul anconiților
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
spre beatificare. Propunerea, pornită din partea Arhidiecezei București, se întemeiază pe un dosar ce cuprinde biografia acestuia, urmând a fi examinat de Congregația pentru Cauza Sfinților de la Vatican. Miercuri, 27 martie 2013, papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan [...] ucis din ură față de credință [...], la 16 mai 1954”. Miercuri, 8 mai 2013, s-a anunțat că Monseniorul Vladimir Ghika va fi beatificat sâmbătă, 31 august 2013, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, ce
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
foarte populare. După mișcări medievale, cele ale războinicilor sfinți și a pelerinilor, au fost unite într-una singură care a luptat în beneficiul Bisericii cu toate beneficiile spirituale care decurgeau de aici, inclusiv acordarea de indulgențe pentru participanți sau de martiriu pentru cei care cădeau în luptă. Cruciații, în calitate de pelerini, puteau să se bucure de ospitalitatea și protecția vieții și avutului asigurate de Biserică. Beneficiile acordării indulgențelor arau astfel duble, atât pentru lupta în calitate de războinic al creștinismului cât și pentru călătoria
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
(n. 29 noiembrie 1868, Rusia; d. 21 august 1938, Iaroslav) este un arhiepiscop ortodox rus, care a suferit martiriul pentru credința creștină în închisorile din Uniunea Sovietică în timpul persecuției anticreștine din perioada lui Stalin. Arhiepiscopul (în alfabetul chirilic: Никодим Кротков) s-a născut la data de 29 noiembrie 1868, în familia unui preot din satul Pogreshino, raionul Seredskogo din
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
cult cât și în politică. Cultură scrisă din Evul Mediu timpuriu constă mai ales in creații cu subiecte hagiografice, dar ea cuprinde și un volum mare de traduceri din limba greacă, armeana și arabă. Remarcabile opere ale genului hagiografic sunt "Martiriul lui Abo din Tbilisi" de Ioane Sabanisdze și "Viața lui Grigol Khandzteli" de Giorgi Merchule. În evul mediu apar primele cronici, precum cea despre "Creștinizarea Georgiei". Culegerile de imnuri ale vremii foloseau un sistem propriu de note muzicale. Din secolul
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
-lea a fost printre primele victime ale acestui edict ("Xystum in cimiterio animadversum sciatis VIII. id. Augusti et cum eo diacones quattuor"- sf. Ciprian, Epistole, l, XXX). Privitor la aceasta Ciprian continuă: "Vă aduc la cunoștință că Sixt a îndurat martiriul împreună cu patru diaconi la 6 august, pe când se afla în zona cimitirului. Autoritățile Romei au ca regulă ca toți cei care sunt denunțați ca fiind creștini, trebuie să fie condamnați la moarte și bunurile lor confiscate în beneficiul trezoreriei imperiale
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
Inscripția pe care papa Damas I (366 - 384) a dispus să fie pusă pe mormântul din cimitirul „San Callisto” poate fi interpretată în două feluri. Întâlnirea dintre Papa Sixt al II-lea și Sfântul Laurențiu (în timp ce Sixt era condus la martiriu), menționată în „Actele Sf. Laurențiu” (Acta s. Laurentii), de Sfântul Ambrozie și de poetul Prudențius, este pur legendară (consideră istorici). Cât privește expresia „Jam Xystus adfixus crucis”, întâlnită în Prudențius (și care a fost interpretată ca fiind martiriu prin răstignire
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
condus la martiriu), menționată în „Actele Sf. Laurențiu” (Acta s. Laurentii), de Sfântul Ambrozie și de poetul Prudențius, este pur legendară (consideră istorici). Cât privește expresia „Jam Xystus adfixus crucis”, întâlnită în Prudențius (și care a fost interpretată ca fiind martiriu prin răstignire), istoricii (cum ar fi Duchesne și Allard) cred că vrea să numească martiriul în general. Rămășițele pământești ale Papei Sixt al II-lea au fost depuse în cripta papilor din cimitirul sf. Calixt. Alături de mormânt a fost plasat
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
de poetul Prudențius, este pur legendară (consideră istorici). Cât privește expresia „Jam Xystus adfixus crucis”, întâlnită în Prudențius (și care a fost interpretată ca fiind martiriu prin răstignire), istoricii (cum ar fi Duchesne și Allard) cred că vrea să numească martiriul în general. Rămășițele pământești ale Papei Sixt al II-lea au fost depuse în cripta papilor din cimitirul sf. Calixt. Alături de mormânt a fost plasat și scaunul folosit de el la ultima celebrare liturgică și pe care a fost decapitat
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
vizitat de pelerini în secolele VII și VIII. Papa Pascal I a mutat acest „Oratorium Xysti” în capela „Juxta Ferrata” de la Vatican dedicată lui Papa Sixt al II-lea și lui Fabian. După 4 zile (pe 10 august) a îndurat martiriul și ultimul diacon din Roma: arhidiaconul Laurențiu. Toți acești martiri sunt venerați atât de Biserica Catolică cât și de Biserica Ortodoxă. 6 august - La Roma, pe Via Appia, în cimitirul sfântului Calixt, nașterea fericitului Sixt al II-lea, Papă și
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
Biserica Catolică cât și de Biserica Ortodoxă. 6 august - La Roma, pe Via Appia, în cimitirul sfântului Calixt, nașterea fericitului Sixt al II-lea, Papă și martir, care, în timpul persecuției lui Valerian, a fost ucis cu sabia, a primit coroana martiriului.
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
VII, 7). Mai târziu, în timpul pontificatului papei Sixt al II-lea (257 - 258), tot episcopul de Alexandria, Dionisiu, i-a trimis o scrisoare cu privire la un oarecare Lucian (ibidem, VII, 9); nu se știe cu certitudine cine era acest Lucian. După martiriul lui Sixt al II-lea, (6 august 258) scaunul Romei a rămas vacant timp de aproape un an, din cauza violentelor persecuțiilor împăratului roman Valerian, care făceau imposibilă alegerea unui nou „episcop roman”. Alegerea a fost posibilă numai odată cu potolirea prigoanei
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
o bazilică construită prin grija lui ("Hic fecit basilicam in Via Aurelia, ubi sepultus est"). Conform studiilor recente și convingerii autoritare a istoricilor, multe dintre aceste informații sunt eronate. Întâi de toate nu reiese că Felix I ar fi îndurat martiriul; într-adevăr, în sec. al IV-lea numele lui n-a fost înscris în „Depositio martyrum” (catalogul martirilor), ci în „Depositium episcoporum” (Catalogul episcopilor Romei). O altă dată discordantă este cea privitoare la „ziua sa de naștere” pentru cer sau
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
în timpul unei expediții de înăbușire a insurecției lui Rafi ibn-Leith din Transoxania, a căzut bolnav și a murit. A fost înmormântat în palatul lui Hamid ibn Qahtabi, guvernatorul provinciei Khorasan din Iran, palatul fiind în prezent cunoscut ca Mashhad (locul martiriului).
Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/314758_a_316087]
-
de iarnă. Între 1786-1789 în această eclesiarniță a funcționat prima școală catehetică clericală din Suceava, condusă de ieromonahul Daniil Vlahovici. Pe latura vestică, în partea superioară a peretelui au fost pictate în 1895 de către Vladimir Mironescu patru scene ce înfățișează martiriul și aducerea Sf. Ioan cel Nou la Suceava. În prezent, aici este adăpostit pangarul. Actualul corp de chilii datează din secolul al XIX-lea. Clădirea stăreției a fost construită în perioada 1894-1896. Aici a funcționat o școală clericală din 1786
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Vojtech din clanul princiar Slavník din Boemia, fost episcop al orașului Praga. Cunoscut sub numele de Adalbert din Praga la moartea lui Adalbert de Magdeburg în 981, misiunea lui Adalbert a avut loc în 997 și s-a încheiat cu martiriul misionarului în mâinile prusacilor păgâni în luna aprilie a anului 997, pe coasta Mării Baltice în imediata apropiere a cetății Truso (lângă orașul modern Elbląg). Rămășițele misionarului au fost oferite pentru răscumpărare de către prusaci, dar conducătorii Boemiei din dinastia Přemyslid au
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
neobișnuit prin care, din bugetul impersonal la care contribuie toți românii, indiferent de apartenența lor politică, era recompensat un politician liberal atât de controversat, și în multe din articolele sale Eminescu s-a referit la această „pensie reversibilă” primită pentru „martiriul său lucrativ”. Despre I.C. Brătianu, șeful partidului liberal, Eminescu avea altă părere. Acesta nu avea defectele lui C.A. Rosetti, ci pe cel specific românesc al unei ambiții exagerate. Pentru a-și realiza ambiția de a fi la putere Eminescu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
a provăduit și a murit Isus; toate cele trei mari religii având multe elemente în comun. Canalizarea spiritului războinic al cavalerilor în afara Europei a reprezentat toate beneficiile spirituale , inclusiv acordarea de indulgențe de iertare a pacatelor pentru participanți sau de martiriu pentru cei care cădeau în luptă. Cruciații, în calitate de pelerini, puteau să se bucure de ospitalitatea și protecția vieții și avutului asigurate de Biserică si "intrare liberă în rai" după moarte. Pe multi i-au motivat spiritul de aventura si dorinta
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cea de Cambrai în vest. Dioceza a jucat un rol activ în creștinarea francilor, aceasta încheindu-se dupa martirul Sfântului Lambert la Liège, la începutul secolului VIII. Episcopii ce i-au urmat lui Lambert au pus bazele unei catedrae în locul martiriului acestuia, capitala diocezei mutându-se treptat spre Liège. Spre sfârșitul secolului al X-lea episcopii de Liège au consolidat în mod deosebit puterea episcopatului. În perioada episcopului Notger de Liège, episopatul primește de la împărăteasa Teophanu, mama împăratului Otto III și
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
informare, - exercitarea rolului de "ambasador" cultural, sensibilizarea la moștenirea culturală comună a Europei, - protecția și comemorarea principalelor locuri și arhive care au legătură cu deportările, pe care le simbolizează memorialele ridicate pe locurile vechilor lagăre și pe alte locuri de martiriu și de exterminare în masă a civililor, precum și păstrarea amintirii victimelor în aceste locuri. 2. EFECTUAREA ACTIVITĂȚILOR SUSȚINUTE Se pot acorda subvenții pentru susținerea activităților efectuate de organismele care pot aspira la o finanțare comunitară pentru program atunci când ele țin
32004D0792-ro () [Corola-website/Law/292542_a_293871]
-
culturală și la gestionarea culturii. 2.3. Aspectul 3: acțiuni care au ca scop protecția și comemorarea principalelor locuri și arhive care au legătură cu deportările, pe care le simbolizează memorialele ridicate pe locurile vechilor lagăre și alte locuri de martiriu și de exterminare în masă a civililor, precum și păstrarea amintirii victimelor în aceste locuri. 3. SELECȚIA BENEFICIARILOR Aspectul 1: Subvențiile pentru acest aspect al programului se pot acorda Biroului european pentru limbile mai puțin răspândite (BELMR) și centrelor rețelei Mercator
32004D0792-ro () [Corola-website/Law/292542_a_293871]
-
și Muhammad le-a promiteau celor care luptau pentru cauza lui Dumnezeu. Ibrahim al-Halebî definiea maritarjul în felul următor: „martiri sunt acei credincioși care nu mor de moarte naturală, ci care o primesc din mână altuia”. Mouradgea d Ohsson împărțea martirii în două categorii: martiri militari și civili. Cei militari erau reprezentanți de cei care mureau fiind uciși pe calea lui Allah ( adică pe calea djihad-ului), iar cei civili erau musulmanii care își pierdeau viața din cauza unor rebeli, tâlhari sau chiar
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]