1,494 matches
-
Teurow - Briesen. Armata a 12-a a declanșat operațiunea de străpungere din exterior a încercuirii pe 24 aprilie, când Corpul al 20-lea a atacat spre est și nord-est. În timpul nopții, divizia "Theodor Körner" a atacat Corpul al 5-lea mecanizat sovietic lângă Treuenbrietzen. A doua zi, divizia "Scharnhorst" a atacat forțele sovietice din jurul Beelitzului, reușind să depășească unitățile de ariergardă ale Corpului al 6-ale mecanizat sovietic. Diviziile "Ulrich von Hutten" și "Scharnhorst" au încercat mai apoi să ajungă la Potsdam
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
spre est și nord-est. În timpul nopții, divizia "Theodor Körner" a atacat Corpul al 5-lea mecanizat sovietic lângă Treuenbrietzen. A doua zi, divizia "Scharnhorst" a atacat forțele sovietice din jurul Beelitzului, reușind să depășească unitățile de ariergardă ale Corpului al 6-ale mecanizat sovietic. Diviziile "Ulrich von Hutten" și "Scharnhorst" au încercat mai apoi să ajungă la Potsdam, pentru deschiderea unui coridor spre Berlin. În același timp, alte elemente ale Armatei a 12-a forțau înaintarea spre est pentru a face joncțiunea cu
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1960 - 1964) și Academia Militară (1973 - 1975). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
cercetării Brigăzii 4 vânători de munte și șef de stat-major al Brigăzii 2 Vânători de Munte de la Brașov (1980 - 1985); șef al Secției Pregătire de Luptă și șef al Secției Operații din Comandamentul Armatei a 3-a; comandantul Diviziei 2 mecanizată (ian. - oct. 1990); primadjunct al M.I. (14 - 16 iunie 1990), comandantul Armatei a 3-a (oct. 1990 - ian. 1991). În ianuarie 1991, a fost numit secretar de stat și șef al Departamentului pentru Învățământ, Știință și Cultură din Ministerul Apărării
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
17 Artilerie și la Centrul de Instrucție al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri și locțiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie de la Șimleul Silvaniei (1981-1982), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (1984-1992), inspector general al artileriei la Inspectoratul Statului Major General (1993-1997). În anul 1997, generalul de brigadă (cu o stea) a fost numit în
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
evaluau în centnere. Abia prin anii 1960 locuitorii au început să dea jos stuful de pe acoperișuri, să-și reconstruiască casele. Tot în această perioadă satul a fost electrificat, s-a început refacerea lui radicală. În același timp este din ce în ce mai mult mecanizată agricultura. Astfel, în timpul URSS, colhozul dispunea de 6.000 hectare terenuri agricole, dintre care 3.900 hectare erau terenuri arabile. Pe aproximativ 1.400 hectare se cultivau plantații multianuale: 1000 hectare de viță-de-vie și 280 hectare de livezi. Se punea
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
se construiască case de locuit, astfel punându-se baza orașului. După al doilea război mondial Iargara capătă conturul unei localități industriale. Astfel în anul 1948 aici este organizată o stație de mașini și tractoare. Mai târziu se dezvoltă gospodăria forestieră mecanizată, asociația de producție agrară a industriei vinicole, elevatorul pentru cereale. Datorită amplasării sale reușite și existenței căilor de comunicație Iargara în prezent continuă să fie un nod industrial și de comunicare important în sud-vestul republicii. Orașul Iargara este amplasat la
Iargara () [Corola-website/Science/305254_a_306583]
-
în momentul izbucnirii Revoluției din decembrie 1989. În anul 1991 este transferat în cadrul Regimentului 3 Mecanizat din București. În anul 1993, absolvă Academia de Înalte Studii Militare din București, fiind numit imediat ca șef al Biroului Cercetare din cadrul Regimentului 2 Mecanizat. Între anii 1993-1994 deține funcția de locțiitor al șefului Biroului Cercetare la Divizia 57 Tancuri din București. Din anul 1994 lucrează în cadrul structurii operative a Ministerului Apărării Naționale, mai întâi ca expert pe probleme de analiză politico-militară în Direcția Analiză
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
deci nu aveam calitatea de a da ordine unităților MApN, MAI, Departamentului Securității Statului sau Gărzilor Patriotice."" După cum afirmă tot el, aflat în biroul primului-secretar județean Iași și întrebat de către locotenent-colonelul Ion Cioară - șef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ștefan cel Mare” din Iași - dacă se impune înarmarea militarilor cu muniție de război împotriva eventualilor demonstranților, "am mai precizat - erau de față mai mulți oameni - că dacă vor avea loc demonstrații, cumva, strada este a lor, a demonstranților. „Voi
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
pluton, companie și batalion în Brigadă 9 Tancuri (1949-1950). Timp de doi ani urmează cursurile Academiei Militare, după care este avansat la gradele de locotenent major (iunie 1952) și căpitan (decembrie 1952) și numit că locțiitor pentru blindate, tancuri și mecanizate al comandantului Corpului 38 Armata (în septembrie 1952). Ofițerul Vasile Milea are o ascensiune rapidă în cadrul Armatei, fiind numit pe rând în funcțiile de: șef al Secției Pregătire de Luptă la Regiunea 2 Militară (1953), comandant al Regimentului 18 Tancuri
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
ascensiune rapidă în cadrul Armatei, fiind numit pe rând în funcțiile de: șef al Secției Pregătire de Luptă la Regiunea 2 Militară (1953), comandant al Regimentului 18 Tancuri și Autotunuri (1953-1956), șef de stat major (1956-1957) și comandant al Diviziei 9 Mecanizate "Mărășești" (1957-1958), apoi locțiitor al șefului Secției Pregătire de Luptă a Regiunii 2 Militare (februarie 1958 - octombrie 1959). În această perioadă, este înaintat pe rând la gradele de maior (august 1954) și locotenent colonel (noiembrie 1956). La data de 16
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
al PMR abia la 20 septembrie 1957. Ca urmare a unui control efectuat de Controlul Financiar Intern (CFI), i s-a descoperit o pagubă de pește 700.000 de lei, iar locotenent-colonelul Milea a fost destituit de la comanda Diviziei 9 Mecanizata „Mărășești”. A fost acuzat de lipsuri în gestiune (la parcul auto, la carburanți, o butelie de aragaz), fraudă (depășirea normelor de kilometri), dar și că și-a obligat subordonații să fure de pe șantiere. Milea s-a apărat printr-o declarație
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
1947). În octombrie 1948, este încadrat în armată cu gradul de locotenent, devenind instructor de tineret în Direcția Superioară Politică a Armatei (octombrie 1948 - mai 1950) și apoi șef al Secției de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri, Blindate și Mecanizate (mai 1950 - aprilie 1951). În această perioadă a avansat rapid în ierarhia militară, fiiind promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
30.000 de cetățeni din coloniile americane, rămași loiali britanicilor. După pierderea coloniilor americane, comerțul britanic și-a întors fața, de la cele două Americi, către est. Revoluția industrială a transformat economia britanică dintr-una agricolă, într-una bazată pe manufactura mecanizată, și au crescut astfel produsele britanice destinate exportului. Comerțul liber, încrederea bazată pe comerțul mondial care nu trebuie îngrădit de nici o națiune, înlocuiește vechiul sistem colonial, care avea la bază ideile mercantiliste de protejare a comerțului. Al doilea Imperiu Britanic
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. "Luftwaffe" (Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizau aprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite "Blitzkrieg" (Războiul
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
înmânarea declarației de război și urmărea doctrina tradițională a încercuirilor largi și de distrugere ulterioară a forțelor inamicului. Avantajele materiale germane, printre care tancurile și avioanele moderne, aveau să aducă victoria rapidă atacatorului. Infanteria, care nu era încă în întregime mecanizată, dar care colabora perfect cu artileria foarte mobilă și cu unitățile eficiente logistice, urma să fie sprijinită de tancuri (panzere) și de unități mici de infanterie mecanizată, (regimentele Schützen, care aveau să se transforme mai târziu în unitățile de panzergrenadieri
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
aveau să aducă victoria rapidă atacatorului. Infanteria, care nu era încă în întregime mecanizată, dar care colabora perfect cu artileria foarte mobilă și cu unitățile eficiente logistice, urma să fie sprijinită de tancuri (panzere) și de unități mici de infanterie mecanizată, (regimentele Schützen, care aveau să se transforme mai târziu în unitățile de panzergrenadieri), trebuia să se deplaseze rapid, să se concentreze asupra unor locații bine desemnate ale inamicului, să le izoleze și să le distrugă. În această campaniei, "ideea blindată
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
înaintării germane, de timp ce, spre deosebire de inamicii lor, infanterișii polonezi erau obligați să se deplaseze pe jos, neavând timpul necesar să se retragă, să organizeze noi poziții defensive, sau să se concentreze, fiind depășiți și încercuiți cu ușurință de unitățile mecanizate germane. Decizia politică de apărare cu prioritate a frontierelor nu a fost singura greșeală strategică a polonezilor. Propaganda interbelică poloneză afirma că orice invazie germană poate fi ușor respinsă, astfel că succesele invadatorilor au fost un șoc puternic pentru civili
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
înapoi în Germania, la frontiera de vest. Această manevră ar fi silit Germania să lupte pe două fronturi, sau să caute pacea. Asaltul francez a fost executat de cam 40 de divizii, din care una de blindate, trei de infanterie mecanizată, 78 de reginente de artilerie și 40 de batalione de tancuri. Toate forțele necesare au fost mobilizate în prima săptămână din septembrie. Pe 12 septembrie, Consiliul suprem de război anglo-francez s-a întâlnit pentru prima oară la Abbeville, în Franța
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
teza "Armata de arme întrunite în perspectiva mileniului trei. Contribuții la dezvoltarea doctrinei de luptă a trupelor de uscat". După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
trupelor de uscat". După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990). În perioada Revoluției din 1989, maiorul Eugen Bădălan, era șef de Stat Major
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990). În perioada Revoluției din 1989, maiorul Eugen Bădălan, era șef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea din cadrul Armatei a IV-a
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
Transilvania și avea în subordine 22 ofițeri, cinci maiștri militari, șapte subofițeri, doi oameni din personalul militar civil, 285 gradați și soldați. Divizia respectivă a trimis la Timișoara Batalionul de infanterie pe transportor auto blindat (TAB) din cadrul Regimentului Regimentul 19 Mecanizat Arad. Bădălan a fost acuzat ulterior de presă că, în perioada 17-22 decembrie 1989, s-a ocupat de coordonarea acțiunilor regimentului dizlocat la Timișoara. În raza de acțiune a dispozitivelor în care se aflau militari din cadrul Regimentului 19 mecanizate Arad
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
19 Mecanizat Arad. Bădălan a fost acuzat ulterior de presă că, în perioada 17-22 decembrie 1989, s-a ocupat de coordonarea acțiunilor regimentului dizlocat la Timișoara. În raza de acțiune a dispozitivelor în care se aflau militari din cadrul Regimentului 19 mecanizate Arad (Piața Libertății-Piata 700, Calea Aradului, Calea Girocului-Complexul studențesc, Calea Șagului-Piața Maria-Tudor Vladimirescu) au murit împușcați 20 de oameni, iar 47 au fost răniți. Generalul (r) Niculae Spiroiu s-a deplasat la Arad în noiembrie 2004 ca reprezentant al controversatei
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
să ajungă generali, să mănânce pâine din pensie de generali. Trebuiau să fie luați la întrebări pentru ceea ce au făcut la Arad."" Ulterior, Eugen Bădălan a fost numit în funcțiile de șef de stat major și comandant al Diviziei 67 Mecanizate (1990-1994), apoi comandant al Corpului 8 Armată (1994-1995). În perioada 18 octombrie 1995 - 12 septembrie 1997, generalul de brigadă Eugen Bădălan a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana Buzău. Este apoi prim-locțiitor al
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]