3,292 matches
-
insistă asupra măsurărilor punctuale ale emisiunilor având ca specific violența, iar pe de alta, cei care susțin că în ansamblu și prin natura sa ca medium, televiziunea este violentă), cercetările noastre împărtășesc ideea că televiziunea însăși a devenit o comunicare mediatică intrinsec violentă. Dar cea mai serioasă dificultate metodologică ridicată de evaluarea și clasificarea conținuturilor și imaginilor violente este legată de confuzia dintre „imaginile violenței” (violența zisă „reală”, dar și „ficțională”) și imaginile ele însele violente. În studiile noastre estimăm că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
îndelungată expunere la TV („marii consumatori” de TV, Gerbner) și de vârsta expunerii, ca și de contextele de viață ale subiecților (cf. Esprit, martie-aprilie, 2003, pp. 119-120). Efectele violenței televizuale: între imitație, dezinhibare, desensibilizare și incubație culturală Evaluarea efectelor violenței mediatice depinde de teoria încadrării și abordării acestora. Fiecare dintre marile teorii conduce la definirea unor tipuri de efecte. Dacă luăm în considerare clasificarea teoriilor propusă de Rémy Riffel, vom constata identificarea următoarelor tipuri de efecte. Astfel: 1. Teoria agresivității încadrează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
dezinhibarea (favorizarea declanșării agresivității și trecerea la acte violente prin pierderea reținerilor la comiterea de acte violente); d) incitarea și imitarea (provocarea directă la acte și comportamente violente). 2. Teoria desensibilizării reține în mod deosebit caracterul difuz al influențelor violenței mediatice și, în consecință, două categorii de efecte: a) reducerea emoționalității individuale la stimuli (acte de violență) și, în felul acesta, un anumit grad de indiferență față de violența reală (sau mediatică); b) banalizarea violenței, ceea ce echivalează cu atenuarea reacțiilor oamenilor față de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
desensibilizării reține în mod deosebit caracterul difuz al influențelor violenței mediatice și, în consecință, două categorii de efecte: a) reducerea emoționalității individuale la stimuli (acte de violență) și, în felul acesta, un anumit grad de indiferență față de violența reală (sau mediatică); b) banalizarea violenței, ceea ce echivalează cu atenuarea reacțiilor oamenilor față de violența din jurul lor, formarea unor atitudini de acceptare a violențelor ca un „rău necesar”. Atitudinile se distribuie de la insensibilitate până la împăcarea oamenilor nu doar cu acte izolate de violență, ci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
față de terorism). 3. Teoria fricii care integrează două procese-efecte: a) procesul de incubație (instalarea progresivă a sentimentului de teamă și de insecuritate, care poate deveni paralizant) și b) fenomenul „cultivării” (G. Gerbner) având ca rezultat confundarea „realității lumii” cu „realitatea mediatică” îmbibată de violență - supraestimarea violenței reale (Rémy Riffel, Sociologie des médias, Ellipses, Paris, 2001, p. 139). Studiul Centrului nostru de la Universitatea din București în mediul liceenilor adolescenți din București (cf. figura 1) situează pe primul plan al reacțiilor acestora la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de violență - supraestimarea violenței reale (Rémy Riffel, Sociologie des médias, Ellipses, Paris, 2001, p. 139). Studiul Centrului nostru de la Universitatea din București în mediul liceenilor adolescenți din București (cf. figura 1) situează pe primul plan al reacțiilor acestora la violența mediatică starea de indiferență, ceea ce poate semnifica mai multe stări reactive: elevii-telespectatori nu sunt emoționați de aceste scene fiind conștienți de caracterul ficțional (filme, seriale, telefilme) al imaginilor; nu aprobă, dar nici nu dezaprobă prezența spectacolului violent în programele TV; dar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
noile generații a unor repere ale culturii și democrației europene (discuție, negociere, respectul de sine și de altul, altruismulț), în favoarea unor contravalori ca: maniheismul, intoleranța, supunerea la legea celui mai puternic” (Frau-Meigs și Jehel, 1997, p. 121). Studiul impactului violenței mediatice nu poate fi redus la tema efectelor. Sensul violenței sociale și televizuale ține de rolul major al televiziunii de azi în crearea imaginarului social ca un imaginar care celebrează și valorizează violența (tendința de a reduce interacțiunile umane și relațiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
apare ca o componentă general justificată, banală, ba chiar ca semnul distinctiv al unei noi „normalități” și ca soluție general acceptabilă a problemelor umane și sociale. În ciuda controverselor care continuă și în prezent, majoritatea cercetărilor conchid că expunerea la violență mediatică induce agresivitatea (în conexiune cu alți factori) prin: Imitare. Copiii imită acțiunile părinților, pe ale prietenilor și eroilor din filme, mai ales când acțiunea lor este recompensată. Iar atunci când consecințele violenței nu apar, copilul învață că nu se produce nici un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
30% pentru care televiziunea are o importanță redusă. În al treilea rând, compartiv cu școala și familia, televiziunea este principalul arhitect al tablei de valori ale elevilor, mai ales prin cultivarea în prim-planul sistemului lor de valori a celor mediatice: vedetismul (84%); sexualitatea (64%); lipsa de scrupule (42%); vulgaritatea (66%); senzaționalul (74%); îmbogățirea (46%). Televiziunea apare astfel în postura de principal promotor al star-sistemului și al valorilor „succesului” ca realizare „de imagine” în care valorile „materiale” sau sclipirile spectaculare eclipsează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
După clasarea preferințelor, topul este dominat de scriitorii clasici și actori contemporani (regizori), între care doi actori dintr-o telenovelă românească. Ca o constatare mai generală, rezultată din observarea supraconsumului de televiziune, este aceea că star-sistemul, care este un produs mediatic, fiind asociat cu valorizarea excesivă a notorietății devenită un apanaj al accesului la micul ecran și al formării percepției publice, exercită o puternică influență asupra modului în care copiii și adolescenții își structurează categoriile perceptive și intelective asupra actorilor sociali
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Structurile de construire și de difuzare a sistemelor de semnificare a faptelor, realităților, actorilor, evenimentelor, personajelor publice, nu mai sunt dominate de școală și familie și sunt precumpănitor marcate de modul în care televiziunea devine arhitectul unei „culturi” și reprezentări mediatice a lumii la care se raportează de mic omul zilelor noastre: din păcate, o cultură spectaculară care produce în serie violență și staruri așa cum sunt produse în masă mărfurile obișnuite. Analiza relației elevilor-copii și adolescenți cu publicitatea este extrem de importantă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
3 ore zilnic în zilele de week-end). Circa o treime dintre elevi urmăresc peste 4 ore zilnic emisiunile de televiziune, structura audienței fiind diferită în funcție de grupa de vârstă, gen și mediul urban-rural. Influența televiziunii este mai puternică în ceea ce privește însușirea „valorilor” mediatice care sunt „senzaționalul”, „plăcerile vieții”, „violența”, „sexualitatea”, „minciuna”, „vedetismul” etc. Școala influențează elevii cu precădere în ceea ce privește valorile civice și profesionale, precum „competiția”, „succesul”, „patriotismul”, iar familia influențează elevii cu precădere în ceea ce privește valorile etico-morale cum sunt „adevărul” și „respectul”. Violența din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
prin filme, desene animate și știri în raport cu ceea ce elevii consideră că ar fi necesar și, pe de altă parte, evaluarea efectului sau a influenței scenelor de violență vizionate la TV, așa cum sunt ele percepute de către elevii expuși la acest fenomen mediatic. În ceea ce privește percepția volumului sau conținutului scenelor de violență se observă o situație diferită pe cele trei tipuri de emisiuni TV, respectiv filme, desene animate și știri. În primele două cazuri (filmele și desenele animate), întâlnim o violență fictivă, iar în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
atât anumite valori și antivalori, care se regăseau în studii de specialitate ca fiind promovate de cele trei instituții, cât și presupusa importanță a acestora asupra comportamentului efectiv al tinerilor. Lista cuprinde patru tipuri de aspecte: etico-morale, civice, socioprofesionale și mediatice. Desigur, concentrarea pe cele trei instituții nu exclude și existența altor factori de influență. Ei nu interesează însă în acest context. Din analiza datelor de sondaj reiese că fiecare dintre cele trei instituții influențează sau transmite cu precădere (în cele mai multe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
școlii, din perspectiva valorilor însușite de elevi, nu par îndreptățite. Școala se menține, astfel, pe primul loc între cele trei instituții în ceea ce privește influența pozitivă asupra elevilor. Televiziunea apare ca având cea mai mare influență în ceea ce privește însuțirea unor valori și atitudini „mediatice” de către toate categoriile de elevi, chiar dacă în proporții diferite precum: vedetismul (între 71% și 84%); sexualitatea (între 40% și 67%); lipsa de scrupule (între 30% și 53%); violența (între 67% și 77%); plăcerile vieții (între 26% și 45%); vulgaritatea/agresivitatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
apatie). Pe de altă parte, TV are influență în apariția hiperactivității, a irascibilității și insomniei conducând, în cele din urmă, la o „cultură nihilistă”. Vectorii confirmați de studiul nostru, în ceea ce privește valorile televiziunii, sunt banii, plăcerea și puterea, promovați prin valorile mediatice amintite (senzualism, îmbogățire, lipsă de scrupule etc.). Abstract The findings discussed in this study are based on 2 opinion surveys conducted in July and November 2005 by Center for Urban and Regional Sociology CURS (a private polling agency), in cooperation
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
violenței televizuale și a impactului acesteia, ci și instituțiile de reglementare în domeniul audiovizualului, autoritățile naționale și internaționale de protecție a copilului, ONG-urile sau radiodifuzorii. În ultimii ani s-au înregistrat cazuri șocante de violență extremă, inspirată din violența mediatică, în rândul minorilor. De exemplu, „masacrul din Littleton, Colorado” - din aprilie 1999 - a tras un mare semnal de alarmă în legătură cu violența din programele TV, cu atât mai mult că a fost urmat de o serie de acte de violență-ecou (de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
unei grupări extremiste din școală și din suburbie proiectaseră un film cu scene de execuție în masă a scoțienilor. Ulterior, victimele atacului armat au fost selectate preferențial din rândul elevilor și profesorilor de origine scoțiană, ceea ce susține ideea că violența mediatică (din film) cel puțin a stimulat violența reală de la Colombine. Și în România au existat cazuri de violență în rândul copiilor, inspirate din violența mediatică (deși, din fericire, nu atât de spectaculoase). De exemplu, în 2003, un copil de 12
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
selectate preferențial din rândul elevilor și profesorilor de origine scoțiană, ceea ce susține ideea că violența mediatică (din film) cel puțin a stimulat violența reală de la Colombine. Și în România au existat cazuri de violență în rândul copiilor, inspirate din violența mediatică (deși, din fericire, nu atât de spectaculoase). De exemplu, în 2003, un copil de 12 ani și-a înjunghiat sora cea mică „pentru că așa a văzut într-un film la TV” (apud Antim, 2004, p. 23). În Giurgiu, un adolescent
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a înjunghiat sora cea mică „pentru că așa a văzut într-un film la TV” (apud Antim, 2004, p. 23). În Giurgiu, un adolescent și-a regizat minuțios și și-a filmat singur propria sinucidere: deși nu a invocat explicit influențele mediatice asupra actului de violență la adresa propriei persoane, forma spectaculară a actului de violență trimite la violența mediatică. Cazurile menționate mai sus pot trezi spaimă, indignare sau debusolare în fața avalanșei de violență televizuală și potențialei sale nocivități. Dar preferabil este ca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
p. 23). În Giurgiu, un adolescent și-a regizat minuțios și și-a filmat singur propria sinucidere: deși nu a invocat explicit influențele mediatice asupra actului de violență la adresa propriei persoane, forma spectaculară a actului de violență trimite la violența mediatică. Cazurile menționate mai sus pot trezi spaimă, indignare sau debusolare în fața avalanșei de violență televizuală și potențialei sale nocivități. Dar preferabil este ca aceste exemple să nu fie absolutizate, să nu se producă generalizări pornind de la cazuri particulare, ci violența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
unele cu celelalte, ci sunt diverse și conflictuale. Astfel, după cum arată Ioan Drăgan (1996), se conturează trei mari teze privind violența TV: 1. teza efectului cathartic; 2. teza efectelor de întărire; 3. teza stimulării (efective) a violenței reale de către cea mediatică. Toate aceste teze abordează violența TV din perspectiva potențialelor efecte ale acesteia asupra receptorilor. Prima teză, cea a catharsis-ului, de inspirație aristotelică, vizează un efect pozitiv și anume eliberarea simbolică de violență, consumul simbolic al agresivității, „descărcarea” prin intermediul violenței
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
care există deja, măcar în germene. Dintre receptorii programelor TV, cei mai expuși sunt cei cu o anumită instabilitate psihică și cei mai puțin integrați în mediul lor social. Cea de-a treia teză, a stimulării violenței reale de către violența mediatică, presupune generarea unor acte de violență și a unor atitudini specifice față de violență de către televiziune. Cele trei teze pot fi tratate complementar, fiind aplicabile, de la caz la caz, în funcție de situație: uneori efectele pot fi cathartice, alteori pot genera comportamente violente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
curând să susțină statu quo-ul, decât să promoveze schimbările sociale - ceea ce denotă o abordare ideologizată a televiziunii, care, în plus, supraestimează puterea de care dispune televiziunea și, totodată, coerența mesajelor difuzate. Este însă un merit surprinderea „telerealității”, a lumii construite mediatic și distincte de realitatea statistică, de pildă (de exemplu unele categorii sunt suprareprezentate, altele subreprezentate). Mai mult, receptorii sunt văzuți ca mai curând pasivi și neselectivi, ceea ce este profund discutabil. O altă limită privește localizarea teoriei, valabilitatea ei mai curând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pas partie intégrante du texte. La réception n’est pas l’absorbtion passive de signification préconstruites, mais le lieu d’une production de sens” (Dayan, 1992). Cu alte cuvinte, violența, ca și oricare alt conținut pe care îl difuzează textul mediatic, nu va fi, cel puțin nu la nivel principial, decodat de către receptor în exact modul cum a fost codat de către emițător. Astfel, violența transmisă nu este blamabilă în sine, trebuind să ne îngrijoreze modul cum este ea percepută și receptată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]