1,809 matches
-
diavolul de tămâie, acestea constituie cadrele și armata marei partide naționale liberale. A le asigura acestora stăpânirea deplină în România este scopul loviturii de stat. Un stat guvernat de Coate goale și Zgârie - hârtie e însă un stat pierdut. Cinic, meschin vânător de cumul și câștig, ilicit înlăuntru, slugarnic în afară, acest element al unei biurocrații inepte, ignorante și comune este nu numai rămășița, dar totodată matca în care se puiește cea mai stângace din toate formele de guvernămînt: absolutismul. Daca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Scânteii, nou construită, palat marmorean care-i tăiase fetei respirația. O dusese în interior, pe vastele culoare și pe scările monumentale, de dimensiuni supraumane. Nenumăratele uși de lemn ale birourilor și redacțiilor, cu plăcuțele lor roșii, i se părură însă meschine, cum urâți, gălbejiți, cu mutre de conțopiști, prost îmbrăcați în costume ieftine erau locuitorii castelului de piatră albă. Era ca și cum adevărații, legitimii locuitori, stirpe nobilă și olimpiană, ar fi fost izgoniți de un neam de pigmei mizerabili. Fata se mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
musculițe și țânțari se roteau fulgerător în jurul becului. Dar cele mai multe case erau deja tăcute și-ntunecate, acoperite de-un praf de stele. O piațetă triunghiulară, luminată palid de un felinar, avea în mijloc un rond cu flori și o statuie meschină, un soldat de ghips mai mic decât în mărime naturală, cu o pușcă întinsă în față. O mână îi căzuse de mult, lăsând vederii doar un ciot de fier ruginit, din acelea cu care se armează betoanele. Era un loc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coapte direct pe flacăra aragazului. Ne-am așezat la masă-n bucătărie. Apartamentul în care trăisem un sfert de veac și ale cărui odăi se ridicaseră odată deasupra mea ca niște hale imense, mi s-a părut deodată întunecos și meschin, ca săpat sub pământ. Bucătăria mă strângea la umeri, cănile din bufet erau toate ciobite, mușamaua de pe masă ajunsese așa spălăcită, așa plină de tăieturi de cuțit, că nici nu i se mai deslușea desenul. Bufetul însuși era-nnegrit de vreme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ele în ritmul tramvaiului. Când vezi, pe dreapta, după maidanul cu gunoaie și cauciucuri arse, clădirile de cărămidă și poarta de fier a țesătoriei "Donca Simo", știi că trebuie să cobori. O faci la dreapta pe o străduță mult prea meschină pentru uriașul cer de vară de deasupra. Treci de un dud, de niște amărâte straturi de cârciumărese, te latră câinii din toate curțile. O faci la stânga și iar la dreapta, pe lângă ruina sinistră a unei foste case negustorești cu pretenții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fier forjat mâncate de sare și rugină. Până și dunga de cer de deasupra părea făcută din același ghips, pictat naiv cu nori și cherubini de cine știe ce artist de bâlci. Prăvăliile, cu obloane de tablă ondulată, etalau în vitrinele lor meschine conserve, mingi și păpuși livide de cauciuc. Copii apatici călăreau, în curticele cât palma, bătătorul de covoare din fața intrării, sau se uitau la cer prin geamurile colorate ale marchizelor. Coca se scutură energic de praf, scoase bereta și îi trase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sus ca să vezi, la mulți metri deasupra ta, linia mării. În locul ei, ca un substitut neașteptat, vezi doar norii, acoperind și lăsând să strălucească soarele, la fiecare sfert de ceas, pe când câmpia de sub ei, impregnată de apă, pare strâmtă și meschină ca un covor transformat de un copil în câmp de bătălie. Mori de vânt, crânguri, orășele compacte ca de jucărie, un cer de zece ori mai înalt decât linia orizontului. Aproape nici un om, pe nicăieri, doar micile cuburi ale fermelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la un apreciabil număr de arestări pentru a-și asigura o adunare liniștită căreia să-i poată da vestea cea bună, șansele sale nu sunt chiar atât de mari cum apar ele în ochii opoziției noastre fărâmițate datorită unor interese meschine. Aceste șanse trebuiau să fie ajutate într-un fel, iar tovarășul Iliescu le-a ajutat cum a putut. (Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut ideea nefastă de a anunța în Piața Revoluției ori în Piața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
mai, recent a câștigat Convenția, fără o alianță cu aripa „Roman”. Lucru care pe mine mă face să mă întreb: Oare cu compromisul în discuție (socotit atât de necesar), mai vota Iașul așa cum a votat? Nu cumva, prinși în calcule meschine și în demonstrații, riscăm să pierdem contactul cu ceea ce se întâmplă și să rămânem în urma electoratului? Nu cumva capitala Moldovei, care fusese trup și suflet cu Frontul, a ajuns să voteze Convenția și pentru că, între timp, a înțeles că s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
10 % dintre bărbați să dea frâu liber sentimentelor, dar mai sunt 90% care își vor păstra “calitatea” de conservator. Aici intervine inteligența ta emotionala, să identifici starea adevărată și nu cea de fațadă. Din cei 90% , 50% sunt cu adevărat meschini, iar restul de 40% vor să se adapteze situației, însă prin natura lor nu reușesc, dar măcar vor lăsa impresia că sunt pe aceeași lungime de undă cu aleasa “minții” lor. Și totuși, instinctul tău de femei îți va spune
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
dispăruseră, ca să zic așa, după cum o dovedise conversația telefonică cu pivnicerul. Tabula rasa: care adult n-ar visa una ca asta? Or libertatea nu se poate împiedica de suspiciuni. Cel care a decis să fie liber nu poate avea gânduri meschine, chițibușare, contabile, de ce a zis aia și nu asta, etc. Voiam să trăiesc pe picior mare, să mă exalt că exist. Nimic mai bun decât să adopți identitatea unui necunoscut pentru a cunoaște beția necuprinsului. p. 35 Ajunsei la Versailles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sus; puteam să-l văd pe bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Nu-l vedeam decât pe măcelar, în colț, la stânga. Și gesturile sale care, observate de la lucarnă, păreau înfricoșătoar, apăsătoare și grave, păreau, contemplate de la mare înălțime, ridicole și meschine. Ai fi zis că omul ăsta nu era făcut să fie măcelar și că juca teatru. Aduseră mârțoagele negre și descărnate pe flancuri, de care atârnau cadavrele de oi; tușeau cu o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine ale oamenilor. Simțeam eternitatea curgând în mine. Ce este eternitatea? Pentru mine era să te joci de-a v-ați ascunselea cu târfa, pe malul Surenului și, apoi, cu ochii închiși, să-ți înfunzi pentru o clipă fața în pliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-n natură E mai suberp, mai fără milă? 'N ei. Nenorocirea lor, daca o simt, E-astfel c-un om nu ar putea purta {EminescuOpVIII 42} Sau, de-ar putea, el ar cădea desigur, Ar nebuni sau s-ar făcea meschin. Și obiectul bucuriei lor Trebui să fie astfel încît un alt om Neci a pricepe-n veci nu va putea. Tot, tot ce vrei poate-un roman să fie, Un tigru, -un leu, un șerpe, un tucan *, Un vierme nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se organizează Într-o figură energic și original sculptată. Roman al generației, ca și Captivi, implicit, Într-o măsură, Înrudit cu romanul englez de colegiu, meditație asupra efortului liber și al celui obligat să se miște În perimetrul omorâtor al meschinei parveniri, deschidere spre un neașteptat fior istoric, În sensul În care În romancier se poate trezi un Tacit (fără să facă ce se cheamă „roman istoric”!). În această ultimă direcție, victoria Dumneavoastră, În Atrium, este categorică și cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
revistă, de altă tonalitate, cea a uimirii de sine, „Mai spre sfârșitul vieții/ de unde să Începi să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de stejar, recuperată de la demolări și pusă pe niște capre de tăiat lemne. Chiar și frigiderul lui era un cub miniatural de cameră studențească, recondiționat, pe care-l luase de la Goodwill cu zece dolari. Își menținea apartamentul la o temperatură meschină de cincisprezece grade. Bineînțeles că avea dreptate: era singurul mod de viață care putea fi apărat. Dar ea-și schițase deja planuri să-i facă lui casa mai locuibilă. Femeia aia are propriul termometru interior, spuse ea. Propriul ceas atomic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o luase la fel de prost ca a lui. Ea trăise deja vidul în care el de-abia intra. Ceva imens, ascuns. Ea știa ceva de care el avea nevoie. Ceva din ea îl putea redeștepta. Dar exista și o explicație mai meschină. Ce diagnostic ar pune studenții ăștia, dacă li s-ar expune faptele? O banală criză de vârstă mijlocie? Biologie pură, autoiluzionare clasică sau ceva mai spectaculos? Vreun deficit care ar apărea la scanare, vreo tumoră care apăsa neîncetat pe lobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să zbiere Maimuța după plecarea Linei. — Ce-ai vrea să facă, să rămână borțoasă o dată la două săptămâni? Ce rost ar avea? Da’ ce-mi pasă mie ce i se-ntâmplă ei! se rățoi Maimuța pe un ton de țărancă meschină. Ea e curva! Iar tu n-ai vrut decât s-o fuți pe ea! Nici nu m-ai așteptat măcar să ies de la budă! Și pe urmă i-ai dat pilulele mele! — Și ia zi, asta ce vrea să-nsemne? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța orfană Annie, o aureolă supradimensionată de cârlionți ca niște tirbușoane negre, din mijlocul cărora se ițește moaca ei tâmpă. Îi scoate în relief gurița mică, meschină, de femeie rea. Chiar că e din Virginia de Vest. Fiica minerului ajunsă în orașul de neon! „Așa are de gând să meargă cu mine la primar? mă întreb în sinea mea. Îmbrăcată ca o stripteuză? Și scrie dragă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o personalitate puternică, era perseverentă și se simțea deja în ea Femeia care știe ce vrea și mai ales știe să lupte pentru ceea ceși dorește. Era centrul atenției oriunde se afla și declanșa spontan iubire sau invidie și intrigi meschine. Acum avea le moral en bas. Se mutau. Părinții ei, Richard și Lotti hotărâseră să revină la conacul din Anglia. Asta însemna că ea și Tudor se vor despărți. Era așa de frumos, de amuzant și de afectuos. Era fermecător
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
cu totul alte motive. Afacerile și politica îi mâncau tot timpul și, oricum, Blocada nu-i mai aducea nici un câștig. Continua totuși să bage bani în ea, ținându-i parcă de milă să-și facă de lucru în sediul acela meschin dintr-un fost atelier de croitorie din împrejurimile Podului Izvor, în care-și pornise afacerea imediat după Revoluție. Tot e bine că ne dă și nouă de o fasolică, Milică-tată, pe lângă cei cinci sute de salariați ai trustului, care robotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sana in corpore sano5. Sportiv desăvârșit, practicase de mic copil călăria și scrima, era totodată și un student ce se numărase întotdeauna printre cei mai buni la învățătură. Fermitatea caracterului său integru atrăsese simpatia multora dar, inevitabil și invidia sufletelor meschine. Atmosfera cam exclusivistă a facultății făcea pe cei din urmă să nu piardă niciodată prilejul în a-și exprima malițios mirarea față de originea lui modestă, lipsită de ascendenți cu sânge "albastru", datorită căruia vai! trebuia să muncească pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cameră iar când revenise, își reluase fără un cuvânt, lectura întreruptă a micului roman de poezii. Nu o întrebase nimic, cum de altfel nu-și pusese problema existenței unui alt bărbat. Dragostea lor perfectă și totală nu lăsa loc sentimentului meschin al geloziei. Se gândise la doamna Hagiaturian. Mama ei niciodată nu pierdea prilejul unor comentarii răutăcioase care mereu minimalizau tot ceea ce ținea de el. Dar freamătul și încordarea fetei așezată lângă el îl făcuseră să-și dea seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mea mi-a adus o pătură maronie pentru pat, covorul era verzui, cărămizile nu puteau avea altă culoare decât maroniu deschis, iar biblioteca, cioplită la comandă dintr-un lemn oarecare, era și ea gălbuie, la fel cu cele două fotolii meschine de sub geam. Apartamentul era al unui baștan care acum avea firmă (se mutase de mult din el și uitase vremea când era un oarecare) și trebuia să-l împart cu un cuplu, din care nevasta muncea la firma baștanului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]