4,226 matches
-
Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișîndu-mi degetele la spate. Doar așa, cînd și cînd, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei taxiul. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
haina. N-am de gînd să dau iar nas În nas cu el. Pornesc aproape În fugă pe scări și nu mă relaxez decît În clipa În care mă aflu dincolo de ușile mari de sticlă de la intrare. O dată În viață, metroul vine la fix și ajung acasă În douăzeci de minute. În clipa În care Împing ușa de la apartament, dinspre camera lui Lissy se aude un zgomot ciudat. Un fel de lovituri, de bufnituri surde. Poate că Își mută mobila sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un aer ofensat. La ce anume vă referiți ? Cine e fata asta de pe stradă ? — Are În jur de douăzeci și ceva de ani, spune Jack după un scurt moment de pauză. Lucrează Într-un birou, se duce la serviciu cu metroul, seara iese În oraș și se Întoarce acasă cu ultimul autobuz... e doar o fată cît se poate de obișnuită, care nu are absolut nimic special. — SÎnt mii de fete ca ea, intervine moderatorul zîmbitor. — Dar brandul Panther a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zîmbesc. SÎnt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una cîte una, aterizîndu-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Poate că plînsul i-a fost stîrnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptînd să-i confirm cumva ipotezele. — Sinceră să fiu, plîng din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
poți Întoarce spatele propriei tale naturi. Am recunoscut că lectura documentelor legate de Keynes și scrierea eseului aceluia au fost pentru mine un fel de sărbătoare. O revenire la umanitate, o baie de umanitate. Uneori simt nevoia să merg cu metroul la orele de vârf sau să intru Într‑un cinematograf supraaglomerat - asta Înțeleg eu prin baie de umanitate. Așa cum vitele trebuie să lingă din când În când sare, tânjesc și eu uneori după contactul uman fizic. - Am unele noțiuni răzlețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aleargă în L, săritura calului, și îl prinde, în vreme ce în urma lui răsună un uragan de claxoane și înjurături. Curios, doar nu se grăbește nicăieri, și cu toate astea face mereu așa, sprintează după autobuze și tramvaie, se pogoară pe scările metroului cu velocități periculoase ca să apuce să țâșnească înăuntru înaintea anunțului Atenție, se închid ușile... Lumea nu-l înțelege, când a înțeles lumea vreodată ceva? Mai ales ceva cu totul și cu totul dezinteresat, cum e decatlonul ăsta al lui, probațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vârâtă pe sub gulerul cămășii. Am dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat metroul. Căldura de pe străzi devenise insuportabilă. Mașinile și sudoarea oamenilor fac ca temperatura din centru să fie întotdeauna mai crescută decât la periferie; sunt mai multe mașini, într-adevăr, străzile sunt mai compacte, și nici nu sunt copaci, și poluarea... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-i dovedesc că și eu am vitalitate, și eu mă pot cheltui, și eu pot s-o rănesc descriindu-i în cele mai mici detalii un corp fierbinte și felul în care l-am penetrat. Simțeam prin geantă mapa. Metroul gonea și se zguduia, puținii călători citeau ziare, cărți sau se uitau la luminile fugitive de pe geam. Se duceau undeva, aveau un țel precis? Eu aveam. Cel mai simplu țel din lume, și pentru îndeplinirea lui scrisesem o nuvelă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat blazat. Ei bine, trebuie să te iubim și să te lăsăm, spuse el. Înapoi în măruntaiele metroului, Linia de nord până în Belsize Park, ah, cât de palpitant! Vii și tu, Sally? — Nu, mă duc acasă. Trebuie să mă duc să-mi spăl lucrurile. Ah, Dumnezeule, și eu, spusei eu, gândindu-mă la starea în care erau așternuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tramvai sau În metrou trebuia să‑i observi cu atenție pe cei din jur și să le ghicești viața, să le recunoști, după expresia feței, punctele slabe și calitățile, poveștile fiecăruia dintre ei. Îmi petreceam timpul liber plimbându‑mă cu metroul, mergând din vagon În vagon În căutare de personaje pitorești, compunând zeci de fișe hilare („pe Ăsta crăcit cu mânecile suflecate trebuie să‑l cheme Marinică, e un leneș și un bețiv și jumătate, slabul Ăsta și fărĂ dinți e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Începea oficial școala. Programul CNN Își Întrerupse brusc emisia pentru un Breaking News. Un avion de pasageri intrase În unul dintre turnurile World Trade Center din New York. Am aflat asta În timp ce Îmi Împachetam puținele lucruri și mă pregăteam să iau metroul spre Berri- UQAm, unde se afla autogara din care urma să plec Înapoi la Sherbrooke. Pe străzile montréalului, viața Își continua netulburată cursul, sub soarele blând de septembrie. Am mers tot drumul În tăcere, ascultând conversa- ția unor studenți În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tramvai sau în metrou trebuia să-i observi cu atenție pe cei din jur și să le ghicești viața, să le recunoști, după expresia feței, punctele slabe și calitățile, poveștile fiecăruia dintre ei. Îmi petreceam timpul liber plimbându-mă cu metroul, mergând din vagon în vagon în căutare de personaje pitorești, compunând zeci de fișe hilare („pe ăsta crăcit cu mânecile suflecate trebuie să-l cheme Marinică, e un leneș și un bețiv și jumătate, slabul ăsta și fără dinți e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
începea oficial școala. Programul CNN își întrerupse brusc emisia pentru un Breaking News. Un avion de pasageri intrase în unul dintre turnurile World Trade Center din New York. Am aflat asta în timp ce îmi împachetam puținele lucruri și mă pregăteam să iau metroul spre Berri- UQAm, unde se afla autogara din care urma să plec înapoi la Sherbrooke. Pe străzile montréalului, viața își continua netulburată cursul, sub soarele blând de septembrie. Am mers tot drumul în tăcere, ascultând conversația unor studenți în metrou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
assignment? Măcar câte o oră... - Iar începi? Sunt obosită. Crezi că-i ușor? Știu că nu. O angajaseră, așa cum fusesem sigur că se va întâmplă. Cu salariul jumătate față de cât avusese în Nord. Era departe, făcea o oră cu autobuzul, metroul, iarăși autobuzul. O oră înapoi. Mergea cu jumătate de oră mai devreme, stătea o jumatate de oră peste program, chiar mai mult... Îi va crește din nou salariul, sunt sigur. - Să-mi găsești casă! Ceva aproape de lucru, așa nu mai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
fapt din inima ei, din entitatea ei... o dîră gigantică rămîne în urma miraculosului obiect cosmic, o explozie de particule de toate dimensiunile. nu, este limpede, niciunul din gesturile noastre fizice nu rămîne nepedepsit. Cînd ieșiți dimineața și luați autobuzul sau metroul ca să ajungeți la birou, o parte din dumneavoastră rămîne așternută pe traseu, răspîndită pe umerii și în pupilele sutelor de oameni întîlniți pe drum. o extraordinară operațiune de polenizare socială are loc în tim pul deplasării, minusculi subatomi din existența
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de Științe naturale, la celelalte teatre și în sălile de cinema. nicăieri, nimeni. X verifică și la Grădina botanică, la serele de la marginea orașului, la baza militară, la penitenciar. nicăieri, nimeni. Clădirea circului, Bursa, Biblioteca națională, Pavilionul de expoziții... nimeni. metroul ! Dumnezeule, cum de nu s-a gîndit ? X intră într-un magazin de articole electrice, se echipează cu o cască și cu mai multe lanterne puternice. Coboară în prima stație de metrou și străbate cîteva dintre galeriile orașului. Cînd urcă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-i răspund căutînd replici inteligente, nici să mă prefac însă că încasez cu pasivitate. închideam ochii, mă așezam pe un fotoliu și așteptam să treacă furtuna. Domnișoara ri era de fapt plină de ticuri și de manii. nu lua niciodată metroul (întrucît, spunea ea, preferă „suprafața”), nu traversa niciodată străzile pe zebră („este cel mai periculos loc pe unde se poate trece”), nu se așeza niciodată în cafenele cu fața spre stradă („nu vreau să fiu văzută de ingrați”). Și refuza
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un fel de ficțiune, într-un film planetar... Victor nu înceta să-mi furnizeze noi și noi informații utile despre Queens și despre Long Island, despre manhattan și despre Hudson river, despre Brooklyn și despre Bronx, despre cum trebuie luat metroul și despre cum trebuie luat autobuzul, despre cum trebuie lăsat un tip (adică cel puțin 10 la sută din suma totală a notei ca bacșiș) într-un restaurant și despre cum trebuie procedat dacă ești agresat de vreun drogat (să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi să dăm cu sasul și s-o tulim, o după-masă întreagă am șmotruit ca electrocutații și-am săpat niște șanțuri, de putea să se plimbe metroul prin ele și să intri în ele pîn' la perciuni... După ce-am scăpat noi de acolo, a angajat niște gudulani maramureșeni, oameni râioși la muncă, care-n două mișcări au desfundat străduțele, au fleorțăit ogrăzile, au șubrezit fundațiile și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o tipesă. 290 DANIEL BĂNULESCU metrou uitau, uneori , să deschidă rapid ușile. Nici unul însă, până azi dimineață, nu uitase atât de mult... Pe de altă parte, generalilor de Securitate ce răsăriseră instantaneu în sala Dispeceratului le era groază și că metroul ar putea, din senin, să pornească. Și, datorită faptului că mama sa lucrase cu atâta abnegație, să-l crească pe el și pe soră-sa, că Raicopol nu va pierde ocazia de-a ne strivi, pe noi, de vreun cot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numai cu arma. Ei, excluzând 293 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Ordinarule. Dacă-mi dai puțin cheile... Să știi că te las să te freci nițel de șosetele mele... - Ieri dimineață... Și-a bătut unul d-ăla de împinge metroul joc de noi. Dimineața am întîrziat... Pierdusem deja primul accelerat către Ploiești. Am alergat după metrou, și era să iau metroul pe scară, cum se spune, fiindcă mă prinseseră ușile și fluturam c-o mână și c-un picior afară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te las să te freci nițel de șosetele mele... - Ieri dimineață... Și-a bătut unul d-ăla de împinge metroul joc de noi. Dimineața am întîrziat... Pierdusem deja primul accelerat către Ploiești. Am alergat după metrou, și era să iau metroul pe scară, cum se spune, fiindcă mă prinseseră ușile și fluturam c-o mână și c-un picior afară. ...Tipul care supraveghează ușile m-a rugat să trag steagul înăuntru. Eu i-am strigat că sânt în general, de acord
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu numai c-am izbutit să nu mă mai prindă ușa aia grețoasă, ba chiar am reușit să-mi mișc, imperceptibil, un cot. În rest, liniște și pace. Adică nu chiar liniște. Fiindcă de aici începe straniul... ...Ăl de conduce metroul a luat microfonul și ne-a strigat prin stație, nouă, celor din vagoane: "Atențiune! Mă numesc Anghel Raicopol. Și pentru ce i-am făcut eu tânărului pe care l-am strivit între uși (mie mi se făcea onoarea). Și altora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]