1,364 matches
-
scena acestui teatru a apărut și actori străini: Adelina Patti- celebra stea de la Oprea din Paris în 1865. Alături de traduceri din germană sau franceză, erau pe atunci în mare „favoare” primele lucrări dramatice din literatura română. Iată ce scrie Veronica Micle despre piesa „Fântâna Blanduziei” de V.Alecsandri, prezentată de Naționalul bucureștean în 1885 cu Aristița Romanescu și Constantin Nottara: „... în Botoșani entuziasmul și ovațiile n-au lipsit”. După 1885, din cauza deteriorării clădirii, spectacolele trupelor ce veneau de la Botoșani se dădeau
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]
-
sunt parohiile ce se pot lăuda cu atât de multe personalități care le-au fost enoriași, multe dintre ele susținând material și biserica: Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Titu Maiorescu, Nicolae Gane, Vasile Pogor, Lascăr Catargi, Theodor Pallady, Ștefan și Veronica Micle, Theodor Rosetti (fratele doamnei Elena Cuza), Rudolf Șutu, Calistrat Hogaș, Petru Poni, Eduard Caudella, Adela Kogălniceanu, Grigore Sturdza, Gheorghe I. Brătianu și mulți alții.
Biserica Buna Vestire din Iași () [Corola-website/Science/317952_a_319281]
-
de literatură, folclor și istorie. Poezia este genul literar cel mai des întâlnit, datorită faptului că redactorul-șef însuși este poet, prezent cu versuri în aproape fiecare număr. Sunt reproduse poezii din clasicii literaturii române: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Veronica Micle, George Coșbuc, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Mateevici, Nicolae Iorga, Ștefan Octavian Iosif, Iosif Vulcan, Octavian Goga, Vasile Militaru, Lucian Blaga, Geo Dumitrescu, Aron cotruș, Ștefan Baciu, Minerva Chira. Proza(narațiuni, amintiri sau însemnări de călătorie) este reprezentată de Gheorghe
Revista quot;Iosif Vulcanquot; (Australia) () [Corola-website/Science/318912_a_320241]
-
comune. Pusă mai mult teoretic, acestei drame nu i se află totdeauna expresia literară adevărată, și cartea împinge curiozitatea noastră spre alte lucruri mai lumești, cum ar fi iubirea pentru Mite Kremnitz, ușoara rivalitate a lui Maiorescu, pasiunea pentru Veronica Micle sau pasiunile adiacente, pasagere, pe care poetul nu le disprețuia. Astfel de întîmplări, pe care legenda poetului le-a dat un caracter aproape sacru, trezesc, cînd le vedem puse în carte, un sentiment de nedumerire. Eminescu selenar, imaginat de noi
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle. Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași. În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
studențești (printre altele, participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare), se împrietenește cu Ioan Slavici; o cunoaște, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri literare"; debutează ca publicist în ziarul "Albina", din Pesta. Apar primele semne ale „bolii". Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
că duce o mare lipsă de bani, având datorii pentru chirie, apoi „la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea“. Din această cauză, intenționează să se mute la o altă universitate, în provincie. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle, la Viena. În data de 10 februarie a aceluiași an, într-o scrisoare către părinți, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată și de știrile triste primite de acasă
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
alienație mintală, s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene, iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle, pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. În 28 noiembrie, agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban, fratele poetului. În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele "Junimii". De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la București, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rămas, însă, idolul său. În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Învățământului, a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare, iar în 14 martie, în cadrul prelegerilor publice ale "Junimii" a rostit conferința
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
i-au devenit „nesuferiți”. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre în redacția ziarului "Timpul", Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei. În 6 august 1879 a murit Ștefan Micle. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta Eminescu, sora sa, s-a plâns că are mult
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
nesuferiți”. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre în redacția ziarului "Timpul", Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei. În 6 august 1879 a murit Ștefan Micle. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta Eminescu, sora sa, s-a plâns că are mult de lucru și
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei Eminescu, care-i trimisese invitație de nuntă. Nu a publicat decât o poezie. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. S-a reîntors în țară, trăind la Iași între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iași". A continuat să publice în "Convorbiri literare". A devenit
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. Situația lui materială era nesigură; a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați, i-a murit și mama). S-a îndrăgostit de Veronica Micle. Mandache Leocov sugerează că în această perioadă poetul s-ar fi atașat de un tei multisecular din Grădina Copou, arbore ulterior devenit celebru sub numele de Teiul lui Eminescu: „"Aici, la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în această perioadă poetul s-ar fi atașat de un tei multisecular din Grădina Copou, arbore ulterior devenit celebru sub numele de Teiul lui Eminescu: „"Aici, la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu"”. În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
de cetățeni din toate părțile țării, pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului, de către stat, o pensie viageră. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la București. Aici a avut un modest început de activitate literară. În 23 noiembrie proiectul de
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile, până la săptămâni sau luni, în funcție de importanța întâmplărilor, sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ, ca legătura cu Veronica Micle, activitatea politică din timpul studenției, participarea la întâlnirile "Junimii" sau ziaristica de la "Timpul". Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. Ioan Slavici a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. Mayerhofer. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat. La acestea se adaugă un volum ce cuprinde corespondența intimă cu Veronica Micle, "Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondența inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle", ediție de Christina Zarifopol Ilias, Iași, Editura Polirom, 2000. Poezii și biografie Jurnalistul Teoria conspirației
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat. La acestea se adaugă un volum ce cuprinde corespondența intimă cu Veronica Micle, "Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondența inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle", ediție de Christina Zarifopol Ilias, Iași, Editura Polirom, 2000. Poezii și biografie Jurnalistul Teoria conspirației
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
învățătură să studieze în străinătate. A fost contribuitor la "Junimea", celebrul club literar condus de Titu Maiorescu și afiliat curentului conservator. În 1890, criticul literar Ștefan Vârgolici și promotorul cultural Iacob Negruzzi au publicat eseul lui Iorga despre poeta Veronica Micle în revista "Convorbiri Literare". A participat la înmormântarea scriitorului Ion Creangă și a ținut un discurs public împotriva defăimării unui alt mare scriitor, dramaturgul Ion Luca Caragiale, acuzat nejustificat de plagiat de jurnalistul Constantin Al. Ionescu-Caion. A început să publice
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Târgoviște - d. 26 ianuarie 1944, București) a fost o scriitoare, publicistă, militantă activă în mișcarea feministă a epocii, membră a mai multor societăți culturale, considerată educatoare a poporului. Este cunoscută și sub numele de Maica Smara, poreclă primită de la Veronica Micle. , nepoată a lui Grigore Alexandrescu , a fost o descendentă a familiilor boierești Andronescu și Vlădescu. Părinții săi au fost Nicolae Gheorghiu și Kiriachita Boteanu, descendentă a familiei Botea din Focșani. A avut două fiice. Una se numea Zoe Garbea Tomellini
Smaranda Gheorghiu () [Corola-website/Science/315567_a_316896]
-
vine primăvara / Se așterne-n toată țara / Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm copii”...) La sfârșitul secolului al XIX-lea, Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle. Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care Convorbiri literare, "Fântâna Blanduziei", Literatorul, Tribuna, Universul Ca om de cultură a participat ca membră a unor organizații culturale, atât din România, cât și din
Smaranda Gheorghiu () [Corola-website/Science/315567_a_316896]
-
care Eminescu și-a desfășurat activitatea la Iași, el a oferit umbra, el a oferit cadrul pentru refacerea forțelor sleite de o muncă extrem de intensă. Aici, la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu. [...] În cel de-al doilea Război Mondial, în Parcul Copou a fost lagăr, lagăr al românilor luați de pe stradă. Fostul
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
construit o clădire nouă (după proiectul arhitectului Virgiliu Onofrei), inaugurată cu prilejul centenarului morții poetului, la 15 iunie 1989, cu scopul de a servi ca Muzeu dedicat lui Mihai Eminescu. Cele două turnuri de la intrarea în muzeu simbolizează Dragostea (Veronica Micle) și Prietenia (Ion Creangă). Muzeul comemorează anual "Sărbătoarea Teiului", având drept ax de desfășurare însuși teiul lui Eminescu.
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
din 29 plopi albi aflați pe Șoseaua Bucium din municipiul Iași. Se crede că acești plopi l-au inspirat pe poetul Mihai Eminescu (1850-1889) în compunerea poeziei "Pe langă plopii fără soț", poezie care evocă iubirea dintre Eminescu și Veronica Micle, plopii fiind considerați că un reper în drumul către iubita, deși în realitate "plopii fără soț" se aflau în București, pe strada Cometei, actuala stradă Căderea Bastiliei. Criticii literări apreciază că poezia i-ar fi fost dedicată Cleopatrei Poenaru, fiica
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
un reper în drumul către iubita, deși în realitate "plopii fără soț" se aflau în București, pe strada Cometei, actuala stradă Căderea Bastiliei. Criticii literări apreciază că poezia i-ar fi fost dedicată Cleopatrei Poenaru, fiica pictorului Lecca, nu Veronicăi Micle. În vremurile îndepărtate, Dealul Bucium era acoperit de codrii multiseculari ai Iașului, pe panțe crescând stejari, iar pe firul apelor, plopi, salcii și arini. Pe acest deal, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a construit un palat care a servit că reședința
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]