2,085 matches
-
avea doi șoferi unul la dispoziția ambasadorului, celălalt pentru toți și toate. Parcul de mașini era destul de subțire un Mercedes de "reprezentare", pe care-l folosea doar șeful misiunii, o Dacie 1300 și una 1100, ambele destul de obosite, și un microbuz. Colegii care aveau carnet de conducere mai puteau să se deplaseze cu respectivele autoturisme, eu, mai aveam de așteptat. Așa că, învoit de ambasador, m-am înscris la o școală de șoferi, făcând teorie și practică de 2-3 ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ziariștii străini. Biroul de presă îl aveam într-o cameră la Intercontinental și, la anunțul deplasării la Ploiești, s-au arătat interesați să mă urmeze cca 50 de ziariști. Deplasarea s-a făcut pe o vreme închisă, în mașini, autobuze, microbuze și, odată ajunși, am fost conduși în sala de ședințe a Județenei de partid. Pe mine m-a invitat un funcționar în biroul primului secretar, unde erau prezente mai multe persoane, printre care și Gheorghe Oprea, viceprim-ministru. Primul secretar m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
iuți de mână", care ar fi putut să mă lase fără odoare. Nu s-a întâmplat așa, fie din respect pentru măicuțe, fie pentru Consulat, fie pentru artă, fie că am avut noroc! La Consulatul General nu aveam "în dotare" microbuz, ci doar două autoturisme Volkswagen de mic litraj un Golf și un Parati-station (mașina mare, elegantă, de "reprezentare", Volkswagen Santana, avea să-mi fie aprobată abia peste doi ani), așa că la următoarele expuneri ale covoarelor, de la Sao Paulo, Porto Alegre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă ducea necesitatea de a face "galerie" pentru echipa feminină de volei a României, calificată la Campionatul mondial. Frumoasele noastre sosiseră dimineață, via Paris, la Rio și cum zborul spre Belo Horizonte îl aveau peste 4 ore, am închiriat un microbuz, le-am luat de la aeroport și am mers cu ele direct la Copacabana. Când au apărut cele 18 zeițe de 1,80 înălțime pe plajă, toată suflarea s-a adunat în jurul lor, spre furia localnicelor negre sau mulatre. După baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dimineața pentru ca la 5, după ce beam ceaiul, să plecăm de la hotel pe șantier, unde lucram până la 11, apoi curățam și spălam “cioburile”, după care serveam masa de prânz. După masă, unii plecau la odihnă, alții plecau la vizitat. Am luat microbuzul împreună cu persoanele care au acceptat invitația și ,,du-te nene!” Am călătorit și am vizitat tot ce s-a putut vizita în Țara Sfântă! - (vezi poze la sfârșit). De la nord la sud (de la Dan la Elat - la Marea Roșie), de la est
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spus că nu vom sta mai mult de o săptămână, nici eu nu puteam lipsi mai mult de la firmă. Atunci am recurs la o altă variantă. Am chemat încă patru muncitori din firmă, trei adventiști și unul ortodox, am luat microbuzul, l-am încărcat cu ciment și alte materiale, și am plecat. Pe drum ne-am întâlnit și cu fratele Lucian Floricel, care a lăsat mașina dumnealui în Urziceni și a mers împreună cu noi. Am mai oprit în câteva locuri de unde
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
fiind la prima lui mare experiență după botez, începe să tremure și ... amuțește. Îi spun să urmărească el vitezometrul, iar eu mergeam cu pieptul lipit de volan, fiind atent la mașina din față (nu am cunoscut marca, era ca un microbuz mai mic, negru - cel puțin așa îl vedeam noi). Am început să plâng și am spus iarăși că este mâna lui Dumnezeu care ne conduce, în timp ce fratele Emil mi-a spus că am ajuns deja la 100 km/h (în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aprins faza lungă, ,,ghidul” nostru a aprins luminile de avarie, intermitente, care ne măreau și mai mult vizibilitatea. Eram doar la aproximativ zece metri distanță una de cealaltă (așa vedeam noi sau credeam noi) când încercam să vedem numărul de la microbuz, lucru pe care nu l-am reușit. Am început să tremur la gândul că Dumnezeu ne conduce așa de minunat și vizibil. Cred că doar noi doi vedeam acest ,,obiect “ și cred cu tărie că ceilalți participanți la trafic se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
șoselei, din lipsă de vizibilitate. Am încetinit și noi, mergând cu maxim 10 km/h, urmând să ne retragem de pe șosea, pentru că efectiv nu mai vedeam nimic. Când eram gata să abandonăm cursa, chiar în momentul acela, a apărut iarăși microbuzul acela, exact în fața noastră, fără să ne depășească, fără să fi ieșit din stânga sau dreapta (era câmp), și în viteză ne-am luat după ,,El”: 10km/h, 20, 30, 60... eram deja singuri pe mijlocul șoselei, apoi 90, 100, chiar
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe mijlocul șoselei, apoi 90, 100, chiar 110km/h! Eram lipit cu pieptul de volan în timp ce repetam la nesfârșit: ,,E MÂNA LUI DUMNEZEU!” Fratele Emil era speriat și se ruga, iar eu eram atent să văd luminile de poziție ale microbuzului. Când ne-am apropiat de Buzău, înainte de podul peste calea ferată, am depășit împreună o mașină mare de culoare galbenă și, în timp ce căutam să ne încadrăm pe banda noastră de mers, microbuzul din fața noastră a dispărut din nou! Stupoare amestecată
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
eram atent să văd luminile de poziție ale microbuzului. Când ne-am apropiat de Buzău, înainte de podul peste calea ferată, am depășit împreună o mașină mare de culoare galbenă și, în timp ce căutam să ne încadrăm pe banda noastră de mers, microbuzul din fața noastră a dispărut din nou! Stupoare amestecată cu surprindere și teamă, uitându-ne unul la altul copleșiți. E MÂNA LUI DUMNEZEU! Eu tot repetam acest moto, iar fratele Emil nu mai scotea o vorbă. Unde este microbuzul? Am încetinit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de mers, microbuzul din fața noastră a dispărut din nou! Stupoare amestecată cu surprindere și teamă, uitându-ne unul la altul copleșiți. E MÂNA LUI DUMNEZEU! Eu tot repetam acest moto, iar fratele Emil nu mai scotea o vorbă. Unde este microbuzul? Am încetinit și nu l-am mai văzut. Parcă a intrat în pământ. Și astfel am intrat în Buzău la ora 20.20. Deci am parcurs distanța de la București la Buzău într-o oră și douăzeci de minute. Iar dimineață
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ne-a pus la dispoziție aproximativ 17.000 lei, pentru alimente, și chiar lemne de foc acolo unde au fost mari nevoi. În data de 15 februarie, fr. Goleanu, împreună cu 3 colaboratori din București, a sosit la Buzău cu un microbuz încărcat cu pâine. De asemenea, am mai încărcat încă două microbuze și două mașini mici cu 350 de pachete în valoare de 57 de lei / bucata, cu alimente luate din Kaufland Buzău: mazăre, zahăr, ulei, orez, mălai, făină, paste făinoase
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și chiar lemne de foc acolo unde au fost mari nevoi. În data de 15 februarie, fr. Goleanu, împreună cu 3 colaboratori din București, a sosit la Buzău cu un microbuz încărcat cu pâine. De asemenea, am mai încărcat încă două microbuze și două mașini mici cu 350 de pachete în valoare de 57 de lei / bucata, cu alimente luate din Kaufland Buzău: mazăre, zahăr, ulei, orez, mălai, făină, paste făinoase, conserve de pește și de fasole, dulciuri pentru copii, brânză topită
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Să-I dăm slavă pentru toate! Pe acest frumos munte sunt și două mănăstiri: una este greacă iar cealaltă catolică. Noi am vizitat-o pe cea greacă. Șoseaua care duce până sus este șerpuita și asfaltata. Te urca arabii cu microbuzele lor în schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
7 persoane. Acest mic grup ne aflăm în Muntele Eleonului pentru a ajuta la cules de măsline, că era perioadă culesului. Toți am vrut sa vizităm Muntele Sinai care se află în Egipt. Așa că ne-a dus o mașină, un microbuz, la autogara din Ierusalim. De acolo am luat un autocar până la frontiera Eliad. La frontiera am prezentat pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore în Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mașină, un microbuz, la autogara din Ierusalim. De acolo am luat un autocar până la frontiera Eliad. La frontiera am prezentat pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore în Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui și ne-a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Fărâm și Oază, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginti Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am închinat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne-a binecuvântat și ne-a dat câte o vedere cu Mănăstirea Sf. Ecaterina. Ne-a îmbrățișat pe toți, ne-a mulțumit pentru vizita și ne-a urât sănătate și mântuire la toți. La ora 830 a venit egipteanul cu microbuzul să ne ia pentru că așa a rămas stabilit când ne-a adus. Așa că privim cu mult nesaț mănăstirea și munții care sunt atât de frumoși și colorați. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie cu noi în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în portul din Luxor unde ne-am îmbarcat ieri cu scopul de-a petrece Revelionul 1994-1995 și de-a porni într-o croazieră pe marele fluviu, de trei zile. Vom debarca la Aswan, urmând să revenim la Cairo (tot cu microbuzul care ne-a adus până aici), dar numai după două zile petrecute pe malul Mării Roșii, la Hurgada. Am ajuns în Egipt în noaptea de 27-28 decembrie 1994. Opțiunea noastră pentru această țară din nordul Africii a fost spontană, deci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
inconștientă în care mă aflam. Încercam din când în când să mă „ciupesc” cu întrebarea: „unde am ajuns noi acum Doamne?!!!”, doar-doar declanșez starea de emoție. Nimic. În aeroportul de la Cairo ne așteaptă ghidul egiptean care ne-a urcat în microbuzul cu crocodil desenat pe el și cu „Mitică” la volan (așa l-a botezat o doamnă din grup pe șoferul arab, căruia nu-i cunoaștem nici până azi adevăratul nume), un Moș Crăciun egiptean și negru ne-a dat cadou
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
perna pe pat și chiar dacă ne-am enervat puțin din cauza organizării, acum, privind în urmă, totul devine amuzant și drag sufletului meu, cu cusururi cu tot. Pe data de 28, dimineața, după ce am servit micul dejun, ne-am suit în microbuzul lui „Mitică” și am ajuns la PIRAMIDE! Bineînțeles că impresiile încă sunt proaspete, învălmășite și suprapuse, pentru că de-atunci, deși au trecut doar 5 zile, acumulările au fost imense, informațiile vizuale au căzut ca o cascadă în sufletul nostru și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să-mi imaginez cum ar fi dacă aș ajunge să joc într-un spectacol acolo, cu EL în spate! Din „complexul” vizitat în aproximativ 3 ore, nici nu știu dacă a fost puțin, destul sau mult, am pornit cu micro-croco (microbuzul lui „Mitică”) de-a lungul unui canal - natural? artificial? - până am ajuns undeva unde nu știu dacă mai eram în oraș sau în afara lui, la un fel de restaurant cu piscină, unde am servit prima masă de prânz, afară și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a putut sătura de-atâta frumusețe; dar nu știam ce ne-așteaptă. Deci, după ce-am ocolit insula Elefantina (numită astfel din cauza rocilor imense a căror formă este identică unor elefanți) am coborât în port și transportându-ne bagajele în microbuz pe la ora 15,20 am pornit spre Hurghada urmând să parcurgem în jur de 600 km. Eram pregătiți sufletește să ajungem în jurul orei 23. Dar... DAR! După ieșirea din Aswan, la primul post de pe șosea (post de poliție întâlnit pe parcursul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
făcut-o ei într-un interval atât de scurt. Drumul de la New York la Washington este de aproximativ 4 ore pe autostradă cu viteză maximă. Ajunși acasă la Dana în jurul orelor 15 după 2 ore de relaxare ne-au îmbarcat în microbuzul lor elegant (aici orice familie cu mai mult de un copil are mașină cu 6-8 locuri) și am purces înspre Atlantic City unde am avut ocazia să vizităm cazinourile. Oraș cu tradiție turistică (aflat la Oceanul Atlantic), în urmă cu câțiva
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
5 iulie După ce am mâncat brânza de vaci cu smântână, ouăle fierte, unt cu miere, după ce am băut binefăcătorul ceai de plante și ne-am întărit și trezit cu cafele, am pornit vesele într-o excursie de pomină cu un microbuz. Am poposit mai întâi la tipografia de la marginea Vâlcei, înspre Govora (vis-a-vis de bisericuța din Troian, pictată de Ecaterina în urmă cu 25 de ani, și unde am stat o vară întreagă înconjurați de flori și sunetele chitărilor), pentru a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]