1,513 matches
-
război), la care adăugau vată îmbibată în „gaz” și o rotiță metalică de la mai vechile brichete aruncate, ca mecanism de aprindere. Alții foloseau pentru a aprinde țigările noduroase (tot de aceeași fabricație, cu hârtie de ziar sau pănuși de porumb), milenarul amnar cu iască uscată... Dar frica a rămas. A fost o umbră intrinsecă condiției de refugiat, mulți ani după 1944. După frica mare de a nu fi „repatriat” prin 1945 cu forța de autoritățile sovietice (din fericire tatăl fiind „regățean
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
formă, care numai lor o să li se întîmple astfel de pocinoage, pe-acolo, prin Franța, nu nouă, aici, în România. Ce legătură are asta cu cosmosul? ar putea să mă întrebe cineva. Cucerirea spațiului extraterestru și a planetelor este visul milenar al omenirii. Cum o să ne oprim de a o mai face? Are legătură, fiindcă face parte din același sistem tehnic care a creat și automobilul. Și dacă, așa cum ne arată studiile, acesta din urmă ne face mai agresivi la volan
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... O ORĂ DE ISTORIE I De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi simțeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micșorează pe măsură ce începem să trăim) și îmi dădeam seama că la capătul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
talentul (geniulă gastronomic, filmul trebuie neapărat văzut. Este absolut delicios, de la un capăt la altul, și a nu-i aloca aproape două ore din existența ta ar fi o eroare impardonabilă. Lumea șoarecilor și lumea oamenilor, separate printr-un conflict milenar, ajung aici la o fericită conjuncție, prin convingerea adâncă a lui Remy că își poate depăși condiția. Că poate face mai mult decât să fure mâncare din gospodăriile oamenilor sau să scotocească prin gunoaiele lor. Cel ce-i întreține visul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
n-are decât să schimbe canalul ori să se exileze... Dar unde să te exilezi când nici jungla Amazonului nu mai este virgină, în Groenlanda se topesc ghețurile, iar la Polul Nord au înfipt rușii steagul? A rămas deșertul Saharei, loc milenar de testat abilitățile sihastre. Te poți retrage însă într-un pustiu predominant galben fără să ai halucinații sau vise cu... blonde? Nu trimit cititorul la literatura de gen, nici la fața locului, să verifice dacă e așa sau nu. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Mai exact, dă sfaturi de suflet, cum se spune prin mass media autohtonă. Fantasma femeii care împlinește dorințele fiecăruia e loc comun al culturii occidentale. Împingând ideea la extrem, autorii acelui videoclip concentrau în circa trei minute rezolvarea unei probleme milenare. Vă amintiți basmul cu Zâna zânelor, care... etc. Un videoclip, o melodie pop distractivă, chiar senzuală, sunt - cel mult - terapie frugală pentr-un stil de viață robotizat. Te scoli, bei o cafea, alergi la slujbă, te consumi psihic, ai frustrări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ce-mi știe, și gândul și ziua și CEASUL și TIMPUL și SOMNUL și însăși EXTAZUL, EL știe și vede-n distanțe de ani. Mă las purtată de vreme. Prin culorile universului, ce-mi îngenunchiază durerea în trăiri de zbor milenar. DELIR IMPOSIBIL OPREȘTE DOAMNE noaptea, să pot să iubesc iubirea, Să pot să iubesc NINSOAREA cea din urmă, când crivățul îmi spulberă speranța, Și totuși eu știu să exist când miezul nopții mă sărută cu acel braț al destrămărilor unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adânci. Nici trupul pământului nu o poate înghiți, nici măcar văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce și-au înfipt colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în șoaptele decapitate de pe buzele mele și ele invocând parcă CERUL să ne binecuvânteze în ultimele destinderi ce se poate aminti. Că
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zorile pentru a distruge mutrele vinovaților ce mi-au rănit spovedaniile din cele mai sincere umbre... Ca un regat al urletului defilau acești nenorociți ce mi-au strangulat trupul. Uitarea ar fi vrut să mă închidă-n zidurile unei cetăți milenare, dar foamea de cuvinte mă supraveghea cu atâta interes încât nu mai aveam nici o putere de-a încerca să evadez din acea disprețuitoare întâmplare. Frica a venit și m-a certat cu atâta putere încât m-am întors cu spatele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ale saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă mi-am luat zborul. De aici îmi revăd orice mișcare. Am rămas în umbra milenară năucit de doruri lumești și poate de întâmplările din împreunarea cerului cu pământul. Doamne, și ce cărare de înger răstălmăcesc! Nimeni nu percepe de ce nu vreau să merg la uitarea ce doare întâi și apoi moare. De ce nu mai urc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acesta din urmă, „etalându-se, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată obișnuința noastră de a gândi doar ceea ce se supune unei ordini, „milenara noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dar și cel care îi îndrumă pe cei din jurul său pe drumul speranței. Sacrificiul este îndreptat către un viitor ce înlătură povara devastărilor aduse de invazia lui Basam Damdu. Olrik devine întruchiparea șirului de colaboraționiști europeni ce salută în Reich-ul milenar ocazia de înfăptuire a visului lor egoist și sanguinar. Instrument al terorii și arhitect al fricii, Olrik este construit din aluatul personajelor infernale ce descind din paginile de roman popular de secol XIX. Fantezia sa este pusă în slujba unei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
după ce a abandonat cauza lui EnverPașa. Instrumentul destinului va fi, ca și în Manciuria tinereții lui Corto, simpaticul asasin Rasputin. Eliberat de povara dublului malefic, Corto îl poartă pe Rasputin către inima labirintului de grote în care își doarme somnul milenar comoara lui Alexandru Macedon. Marele joc al celor doi se află la sfârșit - tezaurul lui Alexandru se sustrage ochiului lor, iar Rasputin are doar consolarea de a-l fi întrevăzut pentru o clipă, ca prin vis. Lunga călătorie a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așteptând a fi scrisă. Corto este o făptură ce poate exista, în libertate, doar dacă un vis este creat de cel care are darul demiurgic al genezei. Vitalitatea lui Corto este vitalitatea acestei imagi nații ce se hrănește din sedimentările milenare ale tradiției și fanteziei. El, Corto, trăiește în acest univers-monadă pe care Pratt, jucăuș-melancolicul demiurg, îl naște cu finețea unui păpușar italian. Urmându-l pe Corto, suntem și noi în fața porților evocate de Nerval, în Aurelia. Poezia grafică a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fără a uita, ca și companionul ei beduin, că prăbușirea Axei este și semnalul retragerii celor care au administrat Palestina. Odată eliminată tutela colonială, războiul dintre Hagganah și arabi poate reîncepe. De această dată, până la capăt, până la împlinirea unui vis milenar care mobilizează con științe. Federație de interese diverse, armata britanică ce luptă contra Italiei și se pregătește să întâlnească trupele lui Rommel își cuprinde germenii distrugerii. Coaliția de rase și de ideologii este ultimul avatar al unei identități imperiale britanice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trădării. Însărcinat să escorteze un transport de aur spre Canalul Suez, Salomon descoperă în Sheeba pe agenta sionistă ce dorește să ofere mișcării Hagganah banii necesari pentru armele ei. Atacul trenului britanic este parte din marele joc al regăsirii patriei milenare. Ambiției politice a agentei sioniste îi corespunde ambiția terestră și cupidă a lui Salomon Horaz : aurul din tren este pașaportul către o nouă viață. Nimic nu poate sta în calea acestei fericiri care se clădește pe duplicitate. Nici măcar dragostea pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
civilizatoare”. Daniel Doria și Ann sunt expuși naturii ce ascunde capcane. Cu abilitatea unui regizor din epoca de aur a Hollywoodului, Pratt aduce împreună temele familiare ale imaginarului occidental. Adolescenții vor vedea fața ascunsă a unui pământ dominat de vise milenare. Doar în această Africă ce îl evocă pe Rider Haggard este posibil ca sub hainele unui negustor oarecare să se ascundă preotul unei vechi religii egiptene. Doar în această Africă ce eliberează imaginația se pot întâlni vastele cimitire de fildeș
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acestui călător prin timp și lumi nu este elucidată de Breccia și Oesterheld. Cu o complicitate mateină, proza grafică nu descifrează enigma. Este Mort Cinder singurul din specia sa de eternauți blestemați să nu poată uita nimic din truda lor milenară ? Răspunsul la această întrebare este formulat în maniera ambiguă și poetică a unei povestiri ce evocă The rime of the ancient mariner a lui Coleridge, dar și istoriile lui Poe sau Borges. Prin întâlnirea cu modelul de navă cioplit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la atâtea sonorități valahe, tot tradiționalismul, fie-mi îngăduit, mie, nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne deosebit de contrafaceri. Am îndoieli asupra poeziei tradiționaliste. De aceea se observă în Nastratin Hogea la Isarlîk, precum și în celelalte poeme balcanice, că dau preponderență mai mult elementului halucinatoriu. Debutul de la Sburătorul Consider prima formă a versurilor mele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai o singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele tale te vor purta În direcția inversă a numerelor de circ, acolo unde Însuși dresorul exersează mersul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
netedă și ochii surâzători ce trădau încântarea. Când ieși de sub dușul cald, cald de tot, chiar fierbinte (lucru care făcea nu numai să-i dădea fiori de plăcere, ci îi conferea iluzia că începuse o eră de prosperitate de netăgăduit, milenară și ireversibilă în România), Vladimir avu surpriza să constate că ea dispăruse din dormitorul său. Avu un incipient simptom de regrete nu pentru aventura ce se consumase, ci pentru că Melanie se eclipsa, odată cu tot izvorul delicioaselor voluptăți, cu care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
meir nu-l votez. Și cu asta basta. Cu sau fără moni, nu sunt antisemit, dar nici tâmpit! Femeia să fie femeie, accept, da’ din snagov direct În cotroceni nu accept. Sunt și eu un cetățean important al acestei patrii milenare, fără lobi... Nati ăsta nu are nicio șansă, și dacă aleargă de unul singur tot pe locul doi iese, mă și Întreb cum naiba a reușit să strângă semnăturile alea. Gore Își aprinde țigara și mijește ochii. Sandule, tu prost
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
voi ce părere aveți? Gicu face semn patronului să mai aducă două halbe. Sandu e cu sticla de Tămâioasă la jumătate, așa că nu comentează gestul lui Gicu. Dar rostește: De când e țara asta țară - și e de multă vreme, e milenară, nu minerală, Gicule! - toți ăștia care s-au pus În fruntea ei și au luat hățurile s-au văitat. Mai cu perdea, dar s-au văitat. Băi, dar de ce vor ei să fie acolo, pe capra trăsurii, zic eu, dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]