2,151 matches
-
focuri la biserică. Arma i-a explodat drept în ochi, lăsându-l fără vedere. Avea o casă de copii, care acum lipsiți de ajutorul material al tatălui, au luat-o care încotro, prin țară: Ileana s-a căsătorit cu-n milițian și locuiește la Ploiești, Gheorghe s-a lansat în politică și-a promovat mare lider sindical la Constanța, Ghenu este conducător auto la Iași, Marița a ajuns textilistă pe la Buhuși și de restul nu mai cunosc situația. Când aveau nevoie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu părăsească teritoriul cedat până ce trupele operative nu vor fi gata de a lansa operația completă de evacuare. Ordinul mai prevedea că populația civilă va putea fi evacuată la ordin, dar populația minoritară nesimpatizantă rămâne pe loc. Premilitarii, rezerviștii și milițienii de la vatră vor fi evacuați în prima ordine de urgență și evacuarea populației civile trebuie să se facă înainte de evacuarea bunurilor. Conținutul ordinului a provocat îngrijorare și neliniște în rândul populației, deopotrivă români și evrei se plângeau de faptul că
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la jecmănirea unor persoane lipsite de apărare și mi se părea că asist la aceeași dramă din copilărie, când "partizanul", hrănit pe furiș de consătenii, inclusiv de părinții mei, era purtat pe drum cu lanțuri la mâini, flancat de doi milițieni. Cei doi colegi mă flancau și erau cu o jumătate de pas mai în spate, astfel că noi comunicam cu voce înceată, pentru a nu atrage atenția că suntem străini. În aproape toate țările latino-americane orice străin era perceput drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
conducerii de stat pe plan global sau regional, în apărarea drepturilor cetățenilor români, aflați temporar sau permanent pe teritoriul acestei țări, căci, dacă misiunea noastră principală ar fi să apărăm clădirea ambasadei, atunci în locul nostru ar fi fost selecționați patru-cinci milițieni vânjoși și bine antrenați, care ar fi fost cei mai buni pentru o astfel de misiune, nu ca noi. Am înțeles, tovarășe diplomat, nu ești cu mine, ci împotriva mea. Închid ședința. Se ridică de pe scaun și ieși din cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Gheorghiu", ADIRI sau Ministerul Apărării, care m-au abordat direct: Domnul Sbârnă, vă rugăm ajutați-ne și pe noi să ajungem la domnul ambasador Ene. M-am uitat fix la fiecare, am hotărât pe loc: Bine, intrați. Le-am spus milițienilor că sunt cu mine și că îi conduc la domnul ambasador Ene, au trecut fără alt control și în timp ce urcam cu liftul, le precizasem, pentru a afla că nu eram un oarecare naiv: Deci, la domnul Iliescu, la etajul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acestuia, din obișnuință, am folosit respectiva intrare. Când am deschis ușa grea de metal, pe lângă urechea dreaptă, am auzit un șuierat, apoi geamul de la locul de muncă al portarului se sparse și un cartuș se izbi de pereți, după care milițianul din post mă lămuri: Pe cartușul ăsta cred că a fost scris numele dumneavoastră, vă era destinat, noi până acum nu am avut un tir atât de precis. Milițianul culese de pe ciment cartușul, mi-l arătă, îl puse în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se sparse și un cartuș se izbi de pereți, după care milițianul din post mă lămuri: Pe cartușul ăsta cred că a fost scris numele dumneavoastră, vă era destinat, noi până acum nu am avut un tir atât de precis. Milițianul culese de pe ciment cartușul, mi-l arătă, îl puse în buzunarul vestonului și decise: Pe ăsta îl păstrez eu, dumneavoastră uitați de acest incident și mulțumiți-i lui Dumnezeu că v-a apărat. Nu am putut rezista tentației și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acompania în partea românească a călătoriei mele. În vara lui 1988 ne-am întâlnit la Trieste în Italia și, după ce ne-am strecurat printre mașinile pline de turci, am condus prin Iugoslavia spre România. Am fost aproape arestați de un milițian iugoslav agresiv care era înclinat să-mi confiște camera foto, așa că am ajuns în România bucuroși după experiența iugoslavă negativă. Singura mașină care mai trecea granița română era a unui italian care avea o mulțime de coca-cola și alte băuturi
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
pe care mass-media occidentală o prezenta, nu rezistă unei vizite la fața locului. În următoarele 10 zile de călătorie, impresiile mele inițiale au fost confirmate. Unul dintre primii oameni care s-a oferit să ne schimbe banii a fost un milițian în uniformă. Ne-a promis o rată de schimb foarte bună, dar ne-am temut că era o capcană și am refuzat. La scurtă vreme, ne-am felicitat că am refuzat, fiindcă gardienii ordinii publice au venit după noi. Românii
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
am să mă repet. Sâmbătă dimineață, la opt fără un sfert, sună la ușă. O aud pe Mabell, care deschisese, spunând: „Proprietăreasa e acasă“. Intră în birou, unde începusem să mă îmbrac, urmată imediat de doi domni și de un milițian*. Și, brusc: „Am venit să confiscăm tot ce-i aparține absenteistei, fiica dumneavoastră“. „Fiica mea nu este absenteistă, n-are de gând să nu se mai întoarcă. A plecat să-și dea doctoratul, are să vină înapoi de îndată ce îl dă.“ Atunci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de a stăpâni nu numai un tertitoriu, dar și de a avea istorie. Când am ajuns În ziua de 15 martie ’90 la București cu mașina, aproape nu găseam un loc unde să parchez, nu vedeai pe nicăieri picior de milițian, din cei care până de curând erau postați la toate intersecțiile țării și care dublau, nici mai mult-nici mai puțin, poliția politică și secretă, afișând o aroganță și o plăcere a abuzurilor puterii care ne-au Învecinat vreun deceniu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pictorului Löwendal ș.a. Între timp, numărul celor adunați aci crescuse: persoane care nu mai aveau curajul să se întoarcă în apartamentele lor, curioși porniți să treacă în revistă toate dezastrele nopții, „corbi” veniți din mahalale cu gîndul de a jefui, milițieni care înconjuraseră zona. Se dădea ca sigură știrea că sub dărîmături se află cîntăreața Doina Badea și actorul Toma Caragiu. Peste trei zile aveam să aud că între cei morți în blocul „Continental” se mai numără poetul A.E. Baconsky
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește să-și etaleze propriile lor isprăvi în materie. Mi-a promis fără să-i cer: „Cu toată oroarea de spital, am să te vizitez”. Știindu-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și privi ca parte, ca pe un vecin sau ca pe un copac” (Montaigne, Eseuri, 2, p. 150). Aflîndu-mă alături de el, l-am atenționat pe „nenea Jean” că trebuie să oprească la intersecția din fața Bibliotecii Centrale Universitare. „Nu-i chiar milițianul «dat naibii» de care vorbea Nina?”, l-am întrebat. „E altul - mi-a răspuns -, acela a murit”. „Să vezi întîmplare ciudată: un șofer a greșit chiar în fața lui. L-a fluierat, dar individul s-a făcut că n-aude; atunci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eram în librărie, la o „lansare”. M-am prefăcut că nu i-am auzit întrebarea. După o nouă privire în jur, a schimbat chestionarul: „Cine-i domnul cărunt de lîngă doamna cu pălărie?” (Doamna cu pălărie era Carmen.) „E un milițian”, i-am răspuns. „și ce caută aici?” De teamă să nu aibă o reacție nepotrivită, am mințit-o că... scrie. „și ce grad are?”, s-a interesat. „Maior, nu-i așa?” „Nu știu, ăștia nu-și arată gradele”, i-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a crescut suspiciunea, pînă într-atît încît au fost trimiși să vegheze în fabrici procurori și milițieni. Oare pentru „cei de sus” sîntem o națiune de sabotori? Sîntem leneși, incapabili și neloiali? Dacă da, ce ne-a adus în această stare? *„Eu i-o spun în două vorbe...” și-a luat avînt una dintre țigănci. Și i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmbracă în hainele lor cele mai bune, femeile ies la braț cu bărbații etc. Încrederea autorităților e dublată însă (lucru care nu se vede) de suspiciune. Pe lîngă sutele de activiști, au fost trimise „pe teren” grupe de securiști și milițieni în civil (dar înarmați) să asculte ce zice populația, să descopere „înscrisurile dușmănoase” și (am aflat de la Tică Cincu) să intervină „acolo unde situația o cere”. Locotenent-colonel în miliția economică, Tică se teme de o izbucnire de revoltă a populației
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele din urmă: „Ce fel de om e Adam ăsta?” înainte de Crăciun, a mers cu el și cu alți cîțiva scriitori băcăuani la Răcăciuni. Acolo au petrecut în casa poetesei L.M., fostă elevă de-a sa la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anchetatorul, ci doar că acesta era „un tinerel” și că se interesa de „cîțiva inși din sistem”. „Tipul” i-ar fi cerut o declarație, dar - zice Ar. cu un soi de satisfacție, scoțîndu-și mîinile din buzunar și gesticulînd ca un milițian la intersecție cînd vrea să oprească circulația - „eu am fost mai șmecher decît el și nu i-am dat-o!” Cum anume a procedat, iarăși n-am înțeles. Din cîte-l știu, e fricos, ușor de intimidat, incapabil de rezistență la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țară devenită „caz” pretutindeni, iar acum o țară în stare de război intern, cu o populație de suspecți, ținută în frică. Mi-e rușine de ceea ce scrie presa străină despre noi, mă ofensează prezența pe străzi a patrulelor compuse din milițieni și gărzi patriotice. (Azi, 20 decembrie, la întoarcerea acasă, am văzut nu mai puțin de cinci!) Am ajuns la o răscruce dureroasă a istoriei, fără să avem disciplina nemților și a cehilor, fără pregătirea politică a polonezilor, fără spiritul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Sfatul popular ca să fie «lămuriți» în acest sens oamenii cei mai respectați, mai gospodari și mai înstăriți din sat, Emilian Grovu, Gheorghe Grovu, Tănase Budac și preotul Ilarie Budac. Tovarășii veniți de la raion, între ei aflându-se și un milițian străin de sat, știau că dacă acești oameni vor fi convinși să semneze cererea de intrare în colectiv, pe urmă restul satului n-o să mai facă rezistență. Atunci în 25 ianuarie au plecat steagul acei săteni care aveau copii cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a fost invitat tot așa pentru a se înscrie în G.A.C., la postul de miliție de-acolo, din Șinca. Întâmplarea făcea că preotul Nodea să fie un zdrahon de bărbat, parcă urmaș direct al lui Gruia lui Novac, în vreme ce milițianul venit de la Făgăraș era numai o stârpitură de om, dar care s-a cam băgat în popa, amenințându-l că de nu semnează cererea de intrare în G.A.C., copiii lui o să fie dați afară de pe la serviciile ce le aveau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a repezit în reprezentantul forței publice, l-a prins zdravăn de umeri, l-a ridicat ca pe un trunchi de lemn găunos și l-a așezat, fain frumos, să fim iertați, cu dosul pe godinul din încăpere, în care însuși milițianul numai cu câteva minute mai de vreme tocmai scormonise în jar și îndesase un braț de lemne de fag. Și l-a ținut popa pe milițian pe godin, până a început să-i sfârâie și să-i fumege turul pantalonilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fain frumos, să fim iertați, cu dosul pe godinul din încăpere, în care însuși milițianul numai cu câteva minute mai de vreme tocmai scormonise în jar și îndesase un braț de lemne de fag. Și l-a ținut popa pe milițian pe godin, până a început să-i sfârâie și să-i fumege turul pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală și trimis fără prea multă judecată să sape la canal, detenția politică pe vremea aceea, știa toată lumea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cât raporta conducerea gospodăriei spre satisfacția șefului statului, dar suficient cât să se poată sustrage de mai fiecare gospodină ce rămăsese în sat ca să ducă în pivnița proprie cu binecuvântarea președintelui ceapeului, a brigadierului agricol, ba chiar și a tovarășului milițian, că de, doar oameni suntem. Și dacă bunicii și străbunicii noștri după abolirea iobăgiei de la ’848 l-au furat pe grof până l-au determinat să-și ia lumea-n cap și să-și vândă moșia pe un preț derizoriu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]