2,132 matches
-
de tâlhar !.. foc, fără somație ‚nțăles !.. Dumnezeii și paras..!”. „ - Săru-mâna, tușă Ilinca... săru mâna !”, Baltă, netulburat de grosolănia milițianului, încercă să-i zâmbeasca cu buzele strivite, dar cu ochi strălucitori. „ - Mișcă-te, banditule.. mișcă-te !.. Icoana și parastasu..!”, răcni un milițian și-i împinse câteva paturi de armă în coaste. Un altul o îmbrânci pe bătrânică cu patul armei în șanț, vărsându-i cofița... De astă dată, ochii lui Baltă scăpărară ca fulgerul. Bătrânica se ridică... se înălță de șale, strigând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
drepții se odihnesc..!”, mirosul de tămâie și feștilă arsă , plutește în aer.. Cortegiul se oprește în răstimpuri și preotul citește din Evanghelii.. Clopotul bate.. bate.. întruna... bate într-o dungă... bate rar și adânc, parcă ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
putut ajunge la raclă, ar fi putut-o atinge.. „ - Iarta-mă, mămăică-mamă... iartă-mă !”, izbucni el, căutând-o cu ochii pe mama lui.. pe sfânta lui mamă... Măcar o clipă s-o mai vadă... să-i ceară iertare.. Trupa de milițieni, cu ură ucigașă tăbărâ cu patul armelor, și cu bocancii pe el, doborându-l întins în drum.. până nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior în carne.. o chemare... Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și, urcă la cimitir... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri, târându-l pe mijlocul drumului, se îndrepta înspre capătul de sus al satului. „ - La Piatra, îl duc... la Piatra, la proces !”, murmurau batrânii de pe marginea șanțului. Dacă nu moare păn’ la proces... ocna îl mănâncă, pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
stăpânire. Stăteam în așteptare... O așteptare rece ca gheața.. Așteptam, parcă, o nenorocire, care.. dintr-o clipă în alta, va da ușa de perete.. și va intra în clasă. Dar, peste puțin... ușa se deschise și în clasă intrară doi milițieni, în uniforme albastre, înarmați, care însoțeau un civil. Civilul, înalt, slab, cu nas ca de uliu, cu fața colțuroasă, fruntea îngustă ca de berbec, cu privirea întunecată și rea... Avea o privire care te sfredelea, dureros, până în adâncul inimii. Își
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Bine... bine !” îi zâmbi el larg, satisfăcut, ca unei cunoștințe, și îi făcu semn cu mâna... „Hai, cu noi..!”... L-au luat cu ei, pe Florin, iar noi ne-am uitat după dânsul, cum ieșea pe ușă, între cei doi milițieni, cu înspăimântătorul presimțământ, că-l vedeam pentru ultima oară... Și, ca o străfulgerare, înaintea ochilor mi s-a arătat...Golgota cu cele Trei Cruci... Totul se petrecu repede... ca un vârtej. Dar, n-am apucat să ne revenim din uimire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
am fost informați. S. B.: S-au răspândit manifeste semnate de "Frontul Popular", au fost arestări. Stația de tramvai din centrul Iașului a fost desființată, s-au pus mașini de pompieri în colțurile Pieței Unirii, cu tunuri de apă, iar milițienii interziceau staționarea în Piață și circulația după orele 22.00. Toate măsurile erau luate pentru a evita aglomerările. Și Piața a fost pustiită, pratic. N-aveai voie să staționezi și să mergi în grupuri. Au fost arestați unii dintre cei
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
În noaptea de 23-24 decembrie, când eu eram pe Divizion și când am auzit că au tras cei de la Bateria I, se întâmplase diversiunea cu "libienii din Pantelimon", pe care o prezintă Cartianu 30 în lucrarea sa. Vreo 60 de milițieni și securiști au fost trimiși spre Brănești cu misiunea de a opri teroriștii aciuați în pădure să vină spre Capitală. La Neferal au fost opriți de militari ai armatei și tratați ca teroriști. Fiind puși în legătură cu Miliția Capitalei, care preluase
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Miliția Capitalei, care preluase ordinul de la Militaru, aceștia primesc ordin să se prezinte la Miliția Pantelimon. Acolo, li se spune că teroriștii sunt în cimitirul Pantelimon, care se învecina cu unitatea noastră, exact în dreptul poziției Bateriei I. A început tragerea. Milițienii au scăpat cu viață ca prin minune, retrăgându-se pe burtă până au intrat între case, la adăpost de foc. M. M.: Informația cu teroriștii libieni mi-a dat-o și Vasile, că în pădurea Brănești erau niște libieni parașutați
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la adăpost de foc. M. M.: Informația cu teroriștii libieni mi-a dat-o și Vasile, că în pădurea Brănești erau niște libieni parașutați și că el nu mai avea oameni. S. B.: În declarația celui care îi conducea pe milițieni se arată că la Neferal au fost opriți de un baraj de tancuri ale armatei. M. M.: De unde tancuri ale armatei? Noi eram plecați. S. B.: Mi-a duc aminte că un TAB a stat în stația de autobuz de la
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de ce. Mi s-a părut cea mai frumoasă sonoritate și cadență de armă de foc. M. M.: De unde o fi fost? Eu la regiment aveam TAB-uri, de cercetare, de ălea mici. S. B.: În fine. Deci, vă dați seama, milițienii au fost trimiși aproape de miezul nopții la gardul unde era poziția Bateriei I. M. M.: Unde voi apărați cazarma. S. B.: Și unde erau tunurile de calibrul 50 ale lui Preda, unde erau locașurile de tragere, cum aveam noi pe
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ne mai încărcăm capul cu treburi care nu ne interesează". Apoi eu am plecat, eram răspunzător de ceea ce fac acolo, el a rămas, era răspunzător de ce face în unitate. S. B.: Am mai participat la o operațiune în urma diversiunii cu milițienii, din noaptea de 23 spre 24 decembrie. A doua zi, noi am fost trimiși să-i căutăm. M. M.: În pădure? S. B.: Nu, prin cimitir și în comună, prin case la oameni. M. M.: Cine v-a trimis? La
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
capturați la Târgoviște, e vorba de capturarea lor, nu de plecarea cu elicopterul. M. M.: Cine i-a capturat? S. B.: Păi, au fost predați la Inspectoratul Județean de Protecție a Plantelor din Târgoviște și de acolo au venit doi milițieni și i-au dus la unitatea lui Kemenici. Este un întreg traseu refăcut și într-un film documentar 31, realizat imediat, la începutul lui '90. Nu i-au dus la Inspectoratul de Miliție, fiindcă ar fi fost linșați. Ei i-
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
toate unitățile făceau parte din Tratat. M. M.: De la Târgoviște erau toate. Mai era Regimentul de Tancuri al Diviziei. S-a nimerit, pentru că acum nu vreau să fiu rău, nu am de ce. S. B.: Este o întrebare. M. M.: Pentru că milițienii știau că peste drum de ei e o unitate. S. B.: Și ca să scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era urâtă de populație, să-i dăm la Armată!" M. M.: Stați un pic, că erau două unități: era Divizionul
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă e el, Divizionul, iar Regimentul e mai încolo. Sunt două unități acolo, în aceeași curte, lângă Gară. Iar milițienii l-au dus acolo: "Băi, unde să-l ducem? Nu-l ducem la noi că ne ia șeful la ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai ales că Ministerul de Interne era atunci prost văzut. M. M.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai ales că Ministerul de Interne era atunci prost văzut. M. M.: Sigur că da, era prost văzut, pentru că așa a fost zugrăvit. Pentru că Armata trebuia să mai nimicească jumătate din milițieni. Probabil că așa era scenariul. S. B.: Cum ați primit dumneavoastră sau toți cei cu care erați acolo vestea executării Ceaușeștilor? Cum ați judecat-o atunci? M. M.: Cu mintea de-atunci am zis: "O să ne bată Dumnezeu dacă am
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
stat la un rând uriaș, ca acum, să-l văd pe Lenin. La mausoleul ăla, cum îi spune ? și am simțit ceea ce simt și acum, când ne apropiem de racle : emoție, bucurie, nerăbdare. Tot la fel ca și aici, erau milițieni cu bastoane. Domnule, cum e posibilă această asemănare, cum să simți la fel, că doar acolo era Lenin, iar aici Sfântul Dimitrie ? De ce simțim emoție în fața raclei Sfântului, dar și a sarco fagului de sticlă cu mumia lui Lenin ? Ce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sine prin căutarea umanității și credinței celorlalți, depășindu-și cele mai multe îndoieli și frământări prin imersiunea uimitor cameleonică într-o lume a contrastelor, forțând limitele de plasticitate ale propriei persoane, fiind pelerin (mai exact : pelerini) - adică orășean fițos, țărancă profund credincioasă, milițian, interlop țigan, milițian, bucătar, preot (pelerin sau gazdă), reporter, antropolog, student, străin, „căpșunar”, teolog, chelner improvizat (dar el a făcut asta ca un adevărat profesionist la Geneva, pentru a se întreține în perioada studiilor doctorale), vânzător ambulant, șofer etc. Până la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
umanității și credinței celorlalți, depășindu-și cele mai multe îndoieli și frământări prin imersiunea uimitor cameleonică într-o lume a contrastelor, forțând limitele de plasticitate ale propriei persoane, fiind pelerin (mai exact : pelerini) - adică orășean fițos, țărancă profund credincioasă, milițian, interlop țigan, milițian, bucătar, preot (pelerin sau gazdă), reporter, antropolog, student, străin, „căpșunar”, teolog, chelner improvizat (dar el a făcut asta ca un adevărat profesionist la Geneva, pentru a se întreține în perioada studiilor doctorale), vânzător ambulant, șofer etc. Până la miracolul divin, miracolul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la țărani. Pe un ger năprasnic, noi am pornit pe jos spre acel sat, care se numea Kukavka. La scurtă vreme după ce am ajuns am aflat de la alte familii, care veniseră Înaintea noastră, că grupuri de ucraineni care Își zic milițieni Îi vizitează pe nou-veniți și le fac percheziții. Fără să bage de seamă cei din familie, ei strecoară undeva o grenadă sau altceva, pe care spun că au găsit-o la acea percheziție, și Îți iau și puținul pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spus că nu are bani, dar dacă merge până acasă o cumpără. Deci a luat haina, a venit cu ea acasă la noi, a văzut exact unde stăm și nu se face ora șase după-masă și vine o echipă de milițieni cu un mare comandant, colonel, și-i spune lui tata că a găsit lucruri furate la noi. Îți dai seama cum era organizat... Ulterior am aflat că cucoana era soția unui ofițer rus și vindea haina aia de piele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fiind singurul medic... Mai erau câțiva colegi studenți la medicină, săracii, au murit - erau mai tineri decât mine, clujeni... Și mă chemau. Asta fiindcă știam, pentru că la Vac am lucrat ca medic... Și acolo l-am auzit vorbind pe un milițian de-al lor: „Mare porcărie! Totuși nu se poate, e cetățean maghiar, cum să predau nemților un cetățean maghiar, să-l omoare ei acolo?”. Asta am auzit-o eu... și alții.... - Câți oameni au fost În acest tren care mergea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
le-a dat un loc de muncă și o locuință, uneori chiar în centrul orașelor. Mai mult, în perioada de început a regimului, țiganilor li s-au încredințat funcții pe linie de partid și de stat, erau activiști, primari și milițieni. Pe căldărarii migratori i-au fixat în orașe și le-a dat locuri de muncă, dovedindu-se a fi meseriași foarte buni și serioși. Această „promovare” a țiganilor n-a fost privită cu ochi buni, dar nu s-au manifestat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
chemându-l la ordin de Dej, l-a somat să-i cedeze 2.000 de țigani pentru nevoile interne ale Uniunii Sovietice. Dej și-a făcut calculul că, dacă dă Tătucului 2.000 de sinthi, rămâne fără primari și fără milițieni. De când au fost eliberați din robie (Bucovina ă 1783, Moldova ă 1844, Țara Românească ă 1845), nimeni dintre români nu s-a gândit că eliberarea țiganilor fără proprietate nu avea mare valoare. E suficient să vedem pe ce locuri sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]