2,760 matches
-
însingurare și durere devine copleșitor: "Plâng, doamne, nu vă recunosc/ plâng doamne, și îmi cresc în sâni/ centauri care poartă silnic/ capete roșii de bătrâni." Poezia militantă În toate literaturile lumii, perioada anilor 1950-1975 include o largă aderare la poezia militantă. Faptul este o expresie a dezamăgirii și revoltei împotriva războiului care a generat o artă minată de spaime și coșmaruri, de pierdere a lucidității, pe un fond lăuntric zguduit de o întreagă tragedie morală. Poezia capătă valențe militante la cei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la poezia militantă. Faptul este o expresie a dezamăgirii și revoltei împotriva războiului care a generat o artă minată de spaime și coșmaruri, de pierdere a lucidității, pe un fond lăuntric zguduit de o întreagă tragedie morală. Poezia capătă valențe militante la cei solidari cu o lume ce construiește noi structuri sociale și la cei care rămân să aspire la acest viitor, în cadrul vechilor structuri; gesturile și mesajele lor profetice închizând în ele schimbările ce vor veni. Un exemplu elocvent este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Mihu Dragomir, Cicerone Teodorescu, Radu Boureanu, Virgil Teodorescu, Demostene Botez vor desțeleni drumul spre acțiune, pentru transformarea societății, invocând mereu fundalul tragic al epocii și ororile războiului, realitățile infernale ce au mutilat generații de suflete. Poezia militantă modifică sensibilitatea epocii, parcurgând etape și acumulând în mod specific transformările calitative produse în bazele economice. Astfel, descoperim preocuparea pentru istorie, pentru straturile mereu regeneratoare ale experiențelor colective ce au modificat sensibilitățile poetice trecute prin grele încercări. Generația 1960-1975 se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
R. Paraschivescu care în 1935, răspunzând unei anchete pe tema "De ce scrieți" a revistei "Facla", mărturisea: "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sunt leș. Fiindcă știu că lumea poate fi schimbată cu mult în bine". Iată un crez poetic militant nedezmințit niciodată de poet. Singurul subiect demn de o poezie angajată este glasul colectivității: " Cât de foanfă, de surdă și de rablagită vă este lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea voastră nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile războiului rămân treze în conștiința poetului, precum și indiferența oamenilor, care înseamnă și ea o crimă de neiertat: "oamenii... spălau/ cadavrele/ și le dădeau drumul pe jgheab/... Era un cuptor bun, un cuptor solid,/ ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i toată vioară." Timpul contemporan, cel al păcii și-al războiului, pătrunde în versurile poetului cu mari efluvii: "Puteri aș da arborilor să-nflorească într-o noapte,/ Orașele lor, să se înalțe-n deșerturi;/ Vuietul armelor l-aș îngropa." Poezia militantă, poezia patriotică, ca să fie poezie, trebuie să includă iubirea și trebuie să vină cu înțelesuri adânci și cu largi semnificații, cu certitudini și vastă experiență, să fie radical critică în consemnarea anomaliilor sociale, precum și, așa cum am văzut, un permanent, dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
angajat sub steagul celor mai înalte idealuri, polemistul a cărui menire este de a desființa tot ce impietează puritatea umană, și cântărețul existenței cotidiene; vor rămâne exemplare pentru poezia civică "Ora de psihologie, "Dispariția soarelui", " Un drum în deșert". Caracterul militant al poeziei, în contextul perioadei, este de foarte mare importanță, deoarece direcționează poezia spre lirica autentică; "Cântecul pe viață și pe moarte" mărturisește aceste aspirații, iar într-o "Artă poetică" susține cum că poezia trebuie să dezbată marile probleme ale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Objectif 72. Idealismul său nu exista independent de realitățile de bază. Un om politic prea curînd secerat, un creștin, un prieten". René Papoin, consilier municipal și secretar al Federației socialiste din Mayenne, îl descrie pentru Laval Demain ca pe un militant pasionat și sincer, "eu-ropean convins, cavaler, respectîndu-și adversarul de bună-credință, idealist, sentimental, luptător pentru eliberarea omului de toate servituțile sale. Ziarul Ouest-France îi laudă umanismul și activitatea în favoarea țărilor subdezvoltate: "...Ti-nerilor le plăcea verva lui caustică și entuziasmul, alții îl
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în cartea sa L'homme symbiotique (Omul simbiotic) (1995). INTERVIU CU JEAN-FRANÇOIS BOISSEL 50(1995) B.C. Cum ați intrat în Grupul celor Zece? J.-F. B. Prin intermediul lui Robert Buron și al lui Jacques Robin. Am fost însărcinat cu formarea militanților în cadrul mișcării politice Objectif 72, condusă de Robert Buron. Așa se face că am organizat și animat împreună ședințe de formare în iunie, iulie și august, timp de doi ani consecutiv, la Vannaire, în Bourgogne. Încercam să introducem ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
etc. Henri Atlan mi-e prieten și pe el îl revăd cel mai des. B.C. Grupul celor Zece v-a interesat de la prima întîlnire la care ați asistat? M.R. Da, absolut. Eram foarte fericit să fiu invitat, deoarece sînt un militant politic activ și am deci o meserie dispersată: îmi petrec timpul strîngînd mîini, datoriile de prezență sînt infernale și, ca să fiu absolut sincer, e o meserie care te prostește. Îmi făcea bine să fiu reciclat și intram în Grupul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sînt conștienți. M-am gîndit deci să fac în așa fel ca ideea mea să fie vîndută de ministrul italian, astfel încît să nu mi-l fac dușman. Aveam noroc, pentru că acesta era un profesor de filosofie și nu un militant din sudul Italiei incomodat de presiuni mafiote. Totul s-a petrecut foarte bine. Am putut face asta pentru că aveam timp și depășisem inhibiția expertului. Într-un fel, aș răspunde întrebării " Ce putea aștepta un om politic de la Grupul celor Zece
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
parte mai apoi din al doilea cerc de prieteni ai lui François Mitterrand. A murit în 1992. 20 De formație filosof și foarte repede atras de politică, David Rousset se afla printre primii care au denunțat abuzurile regimului stalinist. Troțkist, militant al Frontului popular și luptător în Rezistență, e deportat la Buchenwald în 1943 și publică la întoarcere L'Univers concentratio-nnaire (Universul concentraționar), 1946, și Les jours de notre mort (Zilele morții noastre ), 1947. În 1968, sedus de politica generalului de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
științe politice din Paris, fost elev al Școlii naționale de administrație, a ales serviciul public devenind inspector de Finanțe în 1958. În 1965, e secretar general al Comisiei de conturi și bugete economice ale țării. Michel Rocard e și un militant: secretar național al Asociației studenților socialiști din 1955, părăsește SFIO în 1958 pentru a fonda PSA și apoi PSU. Devine colaboratorul lui Pierre Mendès France în cadrul PSU. În 1966, Michel Rocard e unul din animatorii întîlnirilor socialiste din Grenoble, care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Lang) se ivește doar atunci când Titu își asumă existența pe cont propriu, ieșind din orizontul vieții închise în matricea protectoare a familiei. Devenit ajutor de notar în satul Lușca, el trăiește revelația unui sens existențial: ideea națională. Implicarea lui ca militant activ pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania generează o decizie care îi va schimba radical existența - trecerea munților în România Mare. Destinul intelectualului ce trăiește „în celula unui sat“ (E. Lovinescu) este surprins și prin cel deal treilea fir
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acționează la început ca o grupare de presiune asupra Partidului Liberal. În mod paradoxal, tocmai în cadrul Confederației Generale a Muncii (LO), înființată în 1889, ia naștere mai ales începînd cu 1905, o aripă de stînga condusă de Martin Tranmael: acest militant care a fost inițial muncitor, a trăit la începutul secolului în Statele Unite, unde, luînd contact cu Industrials Workers of the World (IWW), a învățat și unele metode directe de acțiune. Greve, boicot, luptă antimilitaristă își găsesc sub impulsul său un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
concentrează acțiunea pe plan municipal, fără a exclude însă posibilitatea de a ajunge la putere pe căi legale. O parte dintre aceștia se desprind în 1890 pentru a constitui în jurul lui Jean Allemane Partidul Socialist Muncitoresc Revoluționar*: în rîndurile sale, militanți precum Lucien Herr acordă mai multă atenție educației maselor de muncitori decît propagandei. Principalul agent de difuzare al marxismului în Franța este Partidul Muncitoresc Francez**, fondat de guesdiști în 1881. De inspirație marxistă, structurată și centralizată, această organizație favorizează dezvoltarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a introdus. Totuși, cu excepția socialiștilor danezi care-și continuă în mod regulat intervenția pînă în 1914, acest demers este adesea întrerupt, la scurt timp de la începutul său, datorită represiunii pe care o declanșează sau a lipsei generalizate de interes din partea militanților. Scindări bruște apar în 1898, în România, în 1906-1907 în Rusia și în 1908 în Croația. Împrejurări externe intervin adesea, așa cum este cazul în Bulgaria, o dată cu declanșarea Războiului Balcanic din 1912-1913. În partidele francez și german, interesul dispare foarte repede
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Serbia și Rusia votează împotriva creditelor de război. Complet izolați în Franța, opozanții Uniunii sacre sînt recrutați în primele luni aproape numai din rîndurile sindicaliștilor și, în special, din "nucleul" care, începînd cu 1909, a publicat "La vie ouvrière", avînd militanți ca A. Rosmer, P. Monatte și M. Chambelland, precum și pe scriitorul M. Martinet 4. Însă ei, practic, nu exercită nici o influență în cadrul Partidului Socialist. În Germania, gruparea "radicalilor" din Bremen, care din 1910 s-a organizat în jurul lui K. Liebknecht
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
marxismului ortodox devine o necesitate: deoarece nici o politică coerentă nu poate fi concepută, trebuie acoperit vidul existent, pentru a nu zdruncina vechile certitudini. Discursul marxist are cu siguranță această funcție, precum și avantajul suplimentar de a creea o unanimitate în rîndurile militanților. Dar orice monedă are și un revers și această atitudine temătoare duce la eludarea chestiunilor cele mai arzătoare pe care le impune actualitatea. ISM își exprimă voința de a interveni în trei direcții principale: lupta împotriva reacțiunii, pentru ameliorarea condițiilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din urmă, oricît de limitate ar fi ele, nu sînt excluse, dar avînd condiția formală ca Internaționala a III-a și secțiunile sale să abandoneze orice referire și orice atac la adresa "social-fascismului". Totuși, cu cîteva luni înainte, SFIO a interzis militanților săi să adere la Mișcarea Amsterdam-Pleyel, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al acestei organizații, ținut la Paris, în februarie 1933. Legăturile vizibile ale acestei organizații cu Kominternul explică această decizie, pusă de altfel în discuție de către un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
1942, în "Le Rouge et le bleu", ceea ce diferă destul de mult de tentativele eșuate de înființare a unui partid unic, vizibil influențate de modelul nazist, întreprinse de Marcel Déat. Poate mai mult decît altcineva, în mijlocul acestor contradicții se află un militant: fostul comunist italian Angelo Tasca, devenit la sfîrșitul anilor '30 redactorul-șef al paginii politice străine a ziarului "Le Populaire", trăiește pe toată perioada războiului la Vichy, unde ocupă responsabilități oficiale, ceea ce se pare că nu-l împiedică să ofere
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o dată cu Eliberarea. Dacă ar fi, într-adevăr, inutil să minimalizăm criza trăită în acești tragici ani de socialismul francez, ar fi, de asemenea, greșit dacă am vedea în această tendință colaboraționistă sau numai de expectativă doar singura sa compozantă: mulți militanți și în primul rînd, principalul responsabil al SFIO, refuză această orientare. Întemnițat de guvernul de la Vichy, Léon Blum se dedă la o critică severă a atitudinii de "constrîngere și de echivoc" a partidului său, considerînd că nu a fost la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Polonez de Luptă Antifascistă, sînt reținuți și apoi trimiși în U.R.S.S., unde sînt condamnați la moarte și executați în 1943. În ceea ce privește partea Poloniei ocupată de naziști, situația sa este mult mai gravă, în special, după cum se știe, pentru evrei. Militanții muncitori sau aparținînd pur și simplu unor organizații democratice sînt în mod nemilos prigoniți. În ciuda acestei duble represiuni, socialiștii, avînd circa 20.000 de membri, continuă lupta clandestină pe baza unui Program pentru populația poloneză, elaborat încă din 1941. Dimpotrivă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mișcării socialiste și afirmarea unei voințe de întărire a legăturilor existente. Totuși, ideea reconstituirii unei Internaționale prea coercitive este încă respinsă, chiar dacă această nouă inițiativă este urmată în iulie 1949 de recrutarea unui secretar administrativ permanent în persoana unui vechi militant al mișcării socialiste, Julius Braunthal, care a activat mult timp înainte de război în rîndurile socialismului austriac. Cu toate acestea, lăsînd la o parte analogiile, trebuie semnalate aici niște diferențe: așa cum Kominformul nu poate fi asimilat Kominternului, COMISCO nu se poate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a putea impune vreo decizie importantă unuia dintre membrii săi; • noul context internațional în care IS intervine face ca atitudinile moștenite din perioada Războiului Rece să fie din ce în ce mai perimate: destinderea progresivă, reluarea construcției Europei și sfîrșitul treptat al vechii generații militante favorizează un "policentrism" al IS ca și a lumii comuniste -, punînd bazele unei posibile reînnoiri care va începe cu adevărat din 1969. Intrăm într-o fază de decantare în care anticomunismul virulent al anilor '50 se diluează; ea poartă, în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]