2,604 matches
-
Niciodată mai înainte. Mubarrak își păstră calmul când întrebă: — Vrea să spună asta că ai venit să mă ucizi? — Da. De asta am venit. Mubarrak aprobă în tăcere, înțelegător, apoi privi lung în jurul său, la pământul încă reavăn și la minusculii lăstari de acheb ce încercau să-și scoată capul printre stânci și bolovani. A fost frumoasă ploaia, spuse. Foarte frumoasă. — în curând pustiul se va acoperi de flori, și unul dintre noi nu-l va putea vedea. — Trebuia să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu se putuse volatiliza, iar încărcătura ei cea mai prețioasă suporta trecerea anilor și chiar a secolelor fără să se deterioreze. Cu o minusculă parte din această încărcătură, căpitanul Kaleb-el-Fasi putea să părăsească pentru totdeauna Adoras și să se întoarcă în Franța, la Cannes, unde, la Hotel Majestic, petrecuse una dintre cele mai frumoase perioade din viața lui, în compania splendidei vânzătoare de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
O sinucidere, și niciodată n-am crezut că un targuí e capabil să se sinucidă. își caută osânda veșnică. Nici o zi n-a fost atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Sarea reflecta scânteierile soarelui, multiplicându-i puterea, făcând aproape inutil minusculul adăpost, anihilându-l și anihilând mehari-ul, căruia îi legase cele patru picioare după ce-l îngenunchease, deși îl durea sufletul să-l facă să sufere fără să fi meritat, după atâția ani în care îl purtase prin nisipuri și bolovănișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spuse pe un ton ce nu admitea replică: — Ascunde-te! zise. Stăpânul tău trebuie să știe ce s-a întâmplat aici. Bătrânul șovăi puțin, dar se supuse îndată; se strecură printre jaime și sheribe și dispăru ca înghițit de stufărișul minusculei lagune. Laila îi chemă apoi pe fiii soțului ei, pe femei și servitori, își luă copilul cel mic în brațe și așteptă mândră și nemișcată ca omul care părea comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vești despre ei? Zi de zi, pe măsură ce înainta spre nord, își dădea seama de propria lui nimicnicie, cu toate că nici chiar deșertul, cu imensitatea lui, nu reușise să-i creeze complexe în peste patruzeci de ani de viață. Acum se simțea minuscul, nu în fața măreției pământului, ci a josniciei acelora care îl locuiau, care fuseseră în stare să implice femei și copii într-o luptă între bărbați. Nu știa cu ce arme trebuia să lupte cu asemenea oamnei. Nimeni nu-i explicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adesea doar de un soi de instinct de arheolog înnăscut, care îl determina să caute o posibilă figură acolo unde, în mod logic, ar fi scrijelit-o el însuși. Acela era marele lui secret și marea lui mândrie, și în minusculul său apartament de burlac se îngrămădeau sute de fotografii în culori, minunate, pe care le făcuse de-a lungul a peste doi ani de muncă meticuloasă; fotografii care la un moment dat aveau să ilustreze o carte voluminoasă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru că un aer înghețat ce purta uneori fulgi microscopici puse stăpânire încetul cu încetul pe întregul vagon, obligându-i pe bieții călători să se înfofolească, tremurând, cu tot ce aveau la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fusese obligat să se abată din drumul pe care îl memorase cu atâta efort. I se părea că toate străzile erau identice și că, în penumbra tristelor felinare, semănau unele cu altele; nu descoperi nici cea mai mică urmă a minusculelor amănunte pe care și le luase ca puncte de reper în timpul zilei. începu să se neliniștească, pentru că pe măsură ce înainta se simțea tot mai pierdut, și acolo nu erau vântul în fața căruia să se așeze, nici stelele ce-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
distanță care ne despărțea, anume lățimea mesei din plastic laminat. Am avut o viziune, ca o halucinație provocată de droguri, În care masa se Întindea brusc până la peretele cel mai Îndepărtat al Încăperii, iar vocea lui Rachel, acum o siluetă minusculă la orizont, Încă mai ajungea la mine cu o stranie claritate. — Ai venit ca să Încerci să scapi de sentimentul de vinovăție, Sam, spuse ea. Ei bine, ai reușit? Nu, pe moment nu, am răspuns. Dar nu pot să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eretic, nici musulman. N-avea bogății, nici Dumnezeu, / Nici convingeri, nici adevăr. N-avea nici lege, nici principii. / În lumea asta sau cealaltă, un așa curaj cine l-a avut? Spunând acestea, Își reaprinse țigara de foi, gânditor. O scânteie minusculă ateriză pe barba lui, o alungă cu un gest deprins. Și reluă: Încă din copilărie, am o uriașă admirație pentru Khayyam, poetul, dar mai cu seamă filozoful, gânditorul liber. Sunt uluit de succesul lui târziu În Europa și America. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nesemnificativă, o viață fără importanță, lăsat așa, de izbeliște, ca și cum n-ar fi aparținut familiei. Bărbatul se aplecă, luă copilul de pe pământ și Îl culcă cu fața-n jos pe pieptul bunicului, apoi brațele acestuia au fost Încrucișate peste trupușorul minuscul, acum da, sunt gata instalați, pregătiți pentru odihnă, putem Începe să aruncăm pământ peste ei, cu grijă, Încet-Încet, ca să ne mai poată privi Încă un timp, să se poată despărți de noi, să auzim ce ne spun, adio, fetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o idee bună, Da, dar numai pentru că nu avem alta mai bună. Prim-ministrul luă foaia de hârtie, Își trecu privirea peste ea fără să citească și spuse, Curios, prima literă a semnăturii ar trebui să fie majusculă, și e minusculă, Și eu m-am mirat, e anormal să scrii un nume cu minusculă, Spuneți-mi dacă vedeți ceva normal În toată povestea asta pe care o trăim, Într-adevăr, nimic, Apropo, știți să faceți copii xerox, Nu sunt specialist, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Îl va aștepta la intrarea artiștilor. Câțiva dintre artiștii care ies o privesc cu dorință, dar percep, fără să știe cum, că e protejată de o Împrejmuire invizibilă, de un circuit de Înaltă tensiune În care ar arde ca niște minusculi fluturi nocturni. Atunci, apăru violoncelistul. Văzând-o, se opri brusc, schiță chiar o mișcare de recul, ca și cum, văzută de aproape, femeia ar fi fost altceva decât femeie, ceva din altă sferă, din altă lume, de pe fața nevăzută a lunii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
unite, între ele a fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după vertebră. Și care erau relațiile dintre ele, întreb eu, iar el spune, schimbătoare, au purtat războaie, au încheiat păci și alianțe, iar eu fac un efort să îmi amintesc, Israel era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spun exagerând, asta mi-ar putea lua și un an, el nu spune nimic, dar degetele lui lungi devin din ce în ce mai încăpățânate, adunându-mi întreg trupul în jurul lor, în mijlocul strălucirii violente a câmpiei, împrăștiind mulțimi de fluturi în adâncurile mele, aripioare minuscule fâlfâie înăuntrul meu, atingându-se una pe cealaltă, mângâindu-se, lingându-se, gâtul îmi este uscat, încerc să șoptesc, poate vrei să tragi pe dreapta, dar el mă ignoră și deja eu însămi încep să mă ignor, mii de aripioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uneori mesianică, un pumn căzut din ceruri, care să le facă viețile bucăți. O iau încet în brațe, nu îmi vine să cred cât este de ușoară, chipul ei se leagă printr-un gâtuț ca un fir subțire de trupul minuscul, aproape imponderabil, parcă ar fi încă mormolocul acela îndrăzneț de spermă, o miros, caut mirosul acela minunat al bebelușilor, mirosul acela liniștitor, dar în locul său nu găsesc decât un miros sărat și greu, ca mirosul de interior, mă îngrețoșează, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aici, în dormitorul lor, cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el, în patul îngust, la picioarele ei, care dimineața era îndesat sub patul ei, pentru a putea traversa camera minusculă. Stau vlăguită în fața obloanelor pline de secrete, camera aceasta îmi stârnește întotdeauna o stare difuză de depresie, o durere ascuțită în gât, iar acum dinăuntrul ei se aude pe neașteptate un geamăt, deschid gura stupefiată, nu se poate, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
personaje. Bineînțeles, dup\ puțin timp pot reface imaginea întreagă a lui Naoko. Încerc să o reconstitui din fragmente: mâna ei mică și rece; părul drept și frumos pe care-l mângâiam deseori; lobul rotund și moale al urechii, cu alunița minusculă de sub el; haina din blană de cămilă pe care o purta deseori iarna; obiceiul de a te privi direct în ochi când îți punea o întrebare; ușorul tremurat al glasului, din când în când, de parcă vorbea de pe vârful unui deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
degetele, fiecare cuvânt în parte și că vrea să se asigure că tot ce citește îi intră în cap. Picăturile de ploaie începur\ s\ se aud\ pe acoperiș. Lumina lămpii o învăluia pe Naoko, plutind în jurul ei asemenea unor particule minuscule de pudră. După lunga discuție pe care o avusesem cu Reiko, tinerețea lui Naoko m-a frapat pur și simplu. — Scuză-ne că am întârziat, spuse Reiko, mângâind-o pe cap. — V-ați simțit bine? a întrebat Naoko, ridicând ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iarbă și mă așez lângă ea. Problema e că de-acum nu-mi mai pot cumpăra costumele de baie de la M&S, oftez eu. Tu n-ai probleme din astea, fiindcă poți oricând să mergi la piscină cu niște bikini minusculi pe tine... Daisy își aranjează mândră bikinii. —Ei, mă bucur că sunt și ceva avantaje în a nu avea sâni aproape deloc, zice ea. Ce bine ar fi dacă am putea da jos sutienul! — Da, nemaipomenit! Trezește-te, suntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Balneum Mariae, sublimarea hidrargirului, mysterium conjunctionis, producerea Elixirului! Iar aparatul pentru studiat fermentația - iarăși - a vinului? Un joc de arcuri de cristal care merge din atanor În atanor, ieșind dintr-un alambic ca să sfârșească În altul? Și lornioanele acelea, și minuscula clepsidră, și micul electroscop, și lentila, cuțitașul de laborator ce pare o literă cuneiformă, peria cu pârghie de expulzare, lama de sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era de-ajuns un fleac și aș fi putut chiar să-i vorbesc, aveam certitudinea că putea iubi unul de soiul meu, mai ales că-l și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor. Sigur că mințeau, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută ce nici nu se mai văd. În urmă cu câteva săptămâni, puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copii distrându-se la săniuș. Amintindu-ți că mirajul fericirii veșnice va dispărea după câteva luni, te lupți cu gândul că viața îți oferă doar bucurii de moment, că tu poți să le păstrezi, trebuie
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
neică? Te-ai stâlpit?! Torna, torna, fratre! În traducere liberală: toarnă, toarnă, Frate! Mai luăm un rând? Atât! Doar unul! Hai...! Aleluia? O boare persistentă, mixaj constant și subtil, de urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă a cârciumii (fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de te plimbă! Ba, sigur că există! Nu fii mistreț, te rog! Și poate că tocmai noi, ăștia, din cloacă, din mocirlă, untermenșii, paparudele, cum suntem eu, tu și cu Fratele avem, totuși, un avantaj, o șansă providențială, una mică, minusculă chiar, de a-l pricepe. Că de participat, participăm în mod obligatoriu la Plan! Dansăm sporadic, pe muzicuțele lui Sf. Petru sau ale cui o mai fi fost avansat capelmaistru: Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Chit că vrem, chit că nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]