KorAP: Find »[drukola/base=miocardic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...235 >

5,864 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

sângele venos de la nivelul sinusului coronar. Neutrofilele activate (secundar activării complementului indusă de protamină ș77ț) alături de alte leucocite reprezintă o sursă adițională de radicali liberi de oxigen și alte substanțe citotoxice. Extrapolând datele obținute vizând îmbunătățirea funcției metabolice a celulei miocardice la pacienții la care s-au folosit inducția caldă și hot shot, s-a propus administrarea continuă de cardioplegie sanguină normotermică pe durata clampării aortei (62). Pentru a preveni însă complicațiile neurologice, pe durata by-pass-ului cardiopulmonar se utilizează hipotermia ușoară

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de calea de administrare a cardioplegiei calde continue, anterogradă sau retrogradă, există riscul ca zonele de miocard ce nu sunt bine perfuzate prin una din aceste căi să se afle în ischemie normotermică. Cardioplegia caldă continuă (37°C) crește producția miocardică de lactat comparativ cu cardioplegia sanguină rece (10°C) administrată intermitent (20 minute) (78). De asemenea, nivelul depozitelor de fosfat macroergic în momentul declampării aortei sunt mai reduse. În schimb, disfuncția ventriculară este redusă (79). În urma acestor observații, unii autori

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
drept beneficiu reducerea cantității de cristaloid folosite și în consecință evitarea hemodiluției. Se pare însă că un raport sânge: cristaloid de 8:1 nu aduce un beneficiu suplimentar (81). Numeroși aditivi pentru soluțiile cardioplegice au fost studiați pentru îmbunătățirea protecției miocardice pe durata clampării aortei. În ciuda variatelor compoziții folosite, o protecție optimă a miocardului poate fi realizată doar printr-o distribuție omogenă a soluției cardioplegice spre întreaga masă miocardică. Căile de administrare a cardioplegiei Soluțiile cardioplegice pot fi administrate pe cale anterogradă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
81). Numeroși aditivi pentru soluțiile cardioplegice au fost studiați pentru îmbunătățirea protecției miocardice pe durata clampării aortei. În ciuda variatelor compoziții folosite, o protecție optimă a miocardului poate fi realizată doar printr-o distribuție omogenă a soluției cardioplegice spre întreaga masă miocardică. Căile de administrare a cardioplegiei Soluțiile cardioplegice pot fi administrate pe cale anterogradă, retrogradă sau antero- și retrogradă. Administrarea anterogradă a soluțiilor cardioplegice se realizează prin infuzia acestora în bulbul aortic imediat după clamparea aortei cu un debit de 300 ml

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
administrării, asigură îndepărtarea fragmentelor de aterom dislocate și a embolilor aerieni pătrunși accidental în circulația coronariană, realizează o protecție adecvată a ventriculului stâng chiar și în caz de hipertrofie severă a acestuia. Dezavantajele administrării retrograde (barotrauma, ruptura sinusului coronar, edemul miocardic dacă presiunea de administrare depășește 50 mm Hg, protecția uneori deficitară a ventriculului drept și a unei porțiuni a septului interventricular, oprirea mai lentă a cordului necesitând un volum mai mare de soluție cardioplegică) pot fi evitate prin respectarea particularităților

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
la nivelul rădăcinii aortei (prin ventul aortic), prin monitorizarea temperaturii miocardului cu ajutorul unei sonde termice. Pe durata administrării, presiunea în sinusul coronar nu trebuie să depășească 30-50 mm Hg. Debitul va fi de 200-250 ml/min. Mijloace adjuvante pentru protecția miocardică Indiferent de tipul cardioplegiei folosite în administrarea discontinuă rece, pentru o mai bună protecție miocardică este indicată asocierea răcirii topice a cordului. Folosirea gheții în acest scop s-a dovedit a avea urmări nefavorabile: leziuni termice epicardice, paralizia nervilor frenici

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Pe durata administrării, presiunea în sinusul coronar nu trebuie să depășească 30-50 mm Hg. Debitul va fi de 200-250 ml/min. Mijloace adjuvante pentru protecția miocardică Indiferent de tipul cardioplegiei folosite în administrarea discontinuă rece, pentru o mai bună protecție miocardică este indicată asocierea răcirii topice a cordului. Folosirea gheții în acest scop s-a dovedit a avea urmări nefavorabile: leziuni termice epicardice, paralizia nervilor frenici, creșterea incidenței aritmiilor postoperatorii și a complicațiilor pulmonare (82, 83). Din acest motiv este de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
incidenței aritmiilor postoperatorii și a complicațiilor pulmonare (82, 83). Din acest motiv este de preferat irigarea continuă a sacului pericardic cu soluție salină rece. Ventarea activă a cordului pe durata clampării aortei este foarte importantă pentru realizarea unei bune protecții miocardice. Evitarea distensiei ventriculului stâng este esențială pentru prevenirea ischemiei subendocardice și asigurarea unei bune distribuții a soluției cardioplegice. Pentru aceasta se folosește un vent introdus prin vena pulmonară superioară dreaptă în atriul sau ventriculul stâng și un alt vent la

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
subendocardice și asigurarea unei bune distribuții a soluției cardioplegice. Pentru aceasta se folosește un vent introdus prin vena pulmonară superioară dreaptă în atriul sau ventriculul stâng și un alt vent la nivelul aortei ascendente. Folosirea unor tehnici adecvate de protecție miocardică scade semnificativ incidența leziunilor ischemice intraoperatorii. Cu toate acestea, multitudinea variantelor tehnice și a strategiilor aplicate arată că nu există o metodă ideală de protecție a cordului pe durata clampării aortei. Este motivul pentru care timpul de ischemie miocardică globală

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
protecție miocardică scade semnificativ incidența leziunilor ischemice intraoperatorii. Cu toate acestea, multitudinea variantelor tehnice și a strategiilor aplicate arată că nu există o metodă ideală de protecție a cordului pe durata clampării aortei. Este motivul pentru care timpul de ischemie miocardică globală influențează evoluția postoperatorie a bolnavilor atât în ceea ce privește incidența complicațiilor, cât și rata mortalității. Durata circulației extracorporeale Circulația extracorporeală induce o serie de modificări particulare organismului, unele dintre acestea putând influența în mod nefavorabil evoluția postoperatorie cu apariția de complicații

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cardiopulmonar de consecințele actului chirurgical asupra mecanicii ventriculului stâng sau de leziunile de reperfuzie. Pe durata circulației extracorporeale se produc endotelina-1, cu efect vasoconstrictor pe arterele coronare, și C3a cu acțiune inotrop negativă (86) și puternic activator al neutrofilelor. Stunning-ul miocardic este inevitabil pe durata clampării aortei. În timpul reperfuziei ce urmează declampării aortei, are loc activarea neutrofilelor și aderarea lor de celulele endoteliale și de miocite prin intermediul receptorilor MAC-1 (CD11b/CD18) (87). Neutrofilele activate de la nivelul miocardului eliberează radicali liberi de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
oxigen și alte citotoxine (88) în timpul clampării și după declamparea aortei. Existența receptorilor specifici de aderare ai neutrofilelor a fost demonstrat cu ajutorul anticorpilor monoclonali anti MAC-1 care reduc aderarea neutrofilelor, edemul și disfuncția diastolică a ventriculului stâng (89). Atât edemul miocardic, cât și distensia cordului cardioplegizat au drept consecință reducerea contractilității (89). Deși performanța finală a cordului depinde de multe variabile, activarea complementului și a neutrofilelor de circulația extracorporeală contribuie la disfuncția cardiacă postoperatorie precoce. Cel mai adesea aceasta se traduce

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
O dată instalată, insuficiența renală este grevată de o rată crescută a decesului. Chirurgul Progresele tehnologice înregistrate în materie de circulație extracorporeală și de asistare mecanică a circulației, drogurile noi folosite în anestezie și în terapia postoperatorie, perfecționarea mijloacelor de protecție miocardică au marcat fără îndoială un progres important în reducerea incidenței complicațiilor și a deceselor după operațiile pe cord deschis în general, și după operația de by-pass aortocoronarian în mod particular. Cu toate acestea, chirurgul continuă să joace un rol esențial

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
unor anastomoze perfecte, dar și în modul în care sunt concepute strategia operatorie și tactica chirurgicală ce urmează a fi aplicate în timpul intervenției. Deficiențele și erorile de tehnică chirurgicală în efectuarea anastomozelor se soldează cel mai adesea cu apariția infarctului miocardic acut care, dacă interesează un teritoriu întins, poate conduce la deces. Este motivul pentru care cercetarea intraoperatorie a patenței anastomozelor și a fluxului la nivelul grafturilor poate să scadă semnificativ incidența ocluziei precoce a acestora. O metodă relativ recent introdusă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
utilizează substanța de contrast și nu interferează cu procedura chirurgicală, pare să fie o modalitate ideală pentru evidențierea imediată a succesului sau eșecului revascularizării miocardului (97). Recoltarea adecvată a conductelor arteriale sau/și venoase, atenția deosebită ce trebuie acordată protecției miocardice în special în cazurile particulare (infarct miocardic în evoluție, sindrom de debit cardiac scăzut cu asistarea mecanică a circulației), coordonarea echipei chirurgicale și colaborarea adecvată cu anestezistul și perfuzionistul reprezintă numai câteva din elementele ce pot influența decisiv evoluția bună

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu procedura chirurgicală, pare să fie o modalitate ideală pentru evidențierea imediată a succesului sau eșecului revascularizării miocardului (97). Recoltarea adecvată a conductelor arteriale sau/și venoase, atenția deosebită ce trebuie acordată protecției miocardice în special în cazurile particulare (infarct miocardic în evoluție, sindrom de debit cardiac scăzut cu asistarea mecanică a circulației), coordonarea echipei chirurgicale și colaborarea adecvată cu anestezistul și perfuzionistul reprezintă numai câteva din elementele ce pot influența decisiv evoluția bună sau, dimpotrivă, nefavorabilă a bolnavului. Anestezia Anestezia

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
factor de risc pentru deces după operația de by-pass aortocoronarian deoarece pe durata ei pot apărea momente în care are loc un dezechilibru al balanței de oxigen la nivelul miocardului, dezechilibru care se soldează de multe ori cu instalarea ischemiei miocardice și în unele cazuri extreme a infarctului de miocard (adesea subendocardic ș98ț), evenimente ce își pun amprenta asupra evoluției bolnavului în ciuda unei revascularizări complete ulterioare. Din acest motiv, anestezia trebuie astfel condusă încât să asigure un raport optim între aportul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
în ciuda unei revascularizări complete ulterioare. Din acest motiv, anestezia trebuie astfel condusă încât să asigure un raport optim între aportul și necesarul de oxigen la nivelul miocardului. Acest principiu general valabil își dovedește importanța în prevenirea necrozei și a stunning-ului miocardic la bolnavii cu boală cardiacă ischemică. Consumul miocardic de oxigen este determinat de frecvența cardiacă, starea de contractilitate a miocardului, postsarcina, presarcina. Tahicardia crește consumul miocardic de oxigen și se asociază cu ischemia miocardică (99). Eliberarea de catecolamine endogene sau

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
anestezia trebuie astfel condusă încât să asigure un raport optim între aportul și necesarul de oxigen la nivelul miocardului. Acest principiu general valabil își dovedește importanța în prevenirea necrozei și a stunning-ului miocardic la bolnavii cu boală cardiacă ischemică. Consumul miocardic de oxigen este determinat de frecvența cardiacă, starea de contractilitate a miocardului, postsarcina, presarcina. Tahicardia crește consumul miocardic de oxigen și se asociază cu ischemia miocardică (99). Eliberarea de catecolamine endogene sau administrarea acestora cresc contractilitatea și prin aceasta consumul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
miocardului. Acest principiu general valabil își dovedește importanța în prevenirea necrozei și a stunning-ului miocardic la bolnavii cu boală cardiacă ischemică. Consumul miocardic de oxigen este determinat de frecvența cardiacă, starea de contractilitate a miocardului, postsarcina, presarcina. Tahicardia crește consumul miocardic de oxigen și se asociază cu ischemia miocardică (99). Eliberarea de catecolamine endogene sau administrarea acestora cresc contractilitatea și prin aceasta consumul de oxigen la nivelul miocardului. Hipertensiunea arterială (postsarcina) crește tensiunea parietală sistolică a ventriculului stâng și cererea miocardică

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
în prevenirea necrozei și a stunning-ului miocardic la bolnavii cu boală cardiacă ischemică. Consumul miocardic de oxigen este determinat de frecvența cardiacă, starea de contractilitate a miocardului, postsarcina, presarcina. Tahicardia crește consumul miocardic de oxigen și se asociază cu ischemia miocardică (99). Eliberarea de catecolamine endogene sau administrarea acestora cresc contractilitatea și prin aceasta consumul de oxigen la nivelul miocardului. Hipertensiunea arterială (postsarcina) crește tensiunea parietală sistolică a ventriculului stâng și cererea miocardică de oxigen. Presiunea crescută din atriul stâng (presarcina

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
miocardic de oxigen și se asociază cu ischemia miocardică (99). Eliberarea de catecolamine endogene sau administrarea acestora cresc contractilitatea și prin aceasta consumul de oxigen la nivelul miocardului. Hipertensiunea arterială (postsarcina) crește tensiunea parietală sistolică a ventriculului stâng și cererea miocardică de oxigen. Presiunea crescută din atriul stâng (presarcina) se asociază cu creșterea volumului telediastolic al ventriculului stâng și ceea ce duce la creșterea tensiunii parietale și a consumului de oxigen conform legii lui La Place. Aportul de oxigen la nivelul miocardului

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
controlat la bolnavii cu leziuni coronariene extinse. Cu toate acestea, o scădere a rezistențelor vasculare la nivelul arterelor coronare normale, urmare a unor cereri metabolice crescute sau a unei vasodilatații selective, poate duce la scăderea presiunii de perfuzie în ariile miocardice irigate de artere coronare cu stenoze semnificative. Situația poate fi întâlnită în cazul folosirii agenților inotropi și a celor vasodilatatori la pacienții cu boală cardiacă ischemică. De obicei, cei mai mulți dintre bolnavii coronarieni sunt anxioși și din acest motiv o discuție

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
efectuate înainte de inducția anesteziei trebuie să se limiteze la unele simple, ușor acceptate de pacient (montarea unei perfuzii periferice, plasarea electrozilor pentru monitorizarea ECG și a manșetei pentru măsurarea neinvazivă a tensiunii arteriale) deoarece procedurile complexe, dureroase pot precipita ischemia miocardică. După ce bolnavul a fost anesteziat, se trece la inserția cateterului arterial și a celui venos central (sau după caz, a cateterului Swan-Ganz). Dacă inserția cateterului arterial se realizează înainte de inducția anesteziei, acest lucru trebuie precedat de explicarea manevrei ce urmează

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
arteriale chiar și în timpul unei stimulări intense. Folosirea unor agenți farmacologici potenți și potențial agresivi trebuie să fie din acest motiv selectivă. Modificări tranzitorii ale variabilelor hemodinamice pot fi mai bine tolerate decât complicațiile decurgând dintr-o polipragmazie agresivă. Ischemia miocardică nu poate fi detectată pe baza unei singure variabile. Identificarea unei modificări a segmentului ST în absența variației parametrilor hemodinamici (frecvența cardiacă, presiunea arterială, presiunea din atriul stâng) poate fi o descoperire nespecifică care nu necesită tratament. Pe de altă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]