11,805 matches
-
zărit imaginea: un lup albastru, cu aripi argintii și mustăți ca niște raze luminoase. Tu ești Lupul Albastru, mi-a spus stânca, și trebuie să găsești drumul spre adevăr. Nu e acesta adevărul? Nu l-am găsit deja? m am mirat eu. Ceea ce ai găsit este esențialul adevărului tău propriu. Dar adevărul universului este nesfârșit și mult mai greu de descoperit... și pe acela trebuie să-l afli, de fapt, pentru a fi un lup albastru liber cu adevărat... Ia stai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
o umbră care alerga lângă mine. Era un lup. O vreme, am mers alături, fără să-l întreb nimic. De altfel, nu știam dacă vorbește sau nu. Însă el a vorbit la un moment dat, ceea ce, bineînțeles, nu m-a mirat deloc. Eu mă numesc Regele Lup. Ochii lui adânci luceau într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
umbrind mai mult teren din livadă și lăsându-i în urmă pe ceilalți copaci. Bunicul îi scurta din crengi, mai tăia câte o ramură uscată și vorbea cu el: Hei, uriașule! Vrei să fii numai tu în livadă? Acum mă miră tăcerea lui. Își face de lucru prin curte căutând un fierăstrău mare. Parcă e trist și caut să aflu motivul. Ce faci, bunicule? Cred că i-a sosit vremea de ducă uriașului nostru! Despre ce vorbești, bunicule? Despre nucul din
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
prăjiturile pe care le făcea bunică-ta, a sosit timpul să-l tai. De ce, bunicule? Pentru că e bătrân și mâine-poimâine nu-l mai pot folosi nici la foc. Măcar acum am să fac un dulap din lemnul lui, să se mire toți. Ce vom pune în locul nucului tăiat? Voi planta tot un nuc, dar nu cred că mai apuc să mănânc roade din el. Dintre toți copacii, nucul crește cel mai greu. Se spune că un om care a plantat un
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Cristian Teodorescu De ce mi-a venit să cred cînd am aflat că un ministru a fugit de la locul accidentului de automobil pe care l-a făcut? De ce nu m-am mirat cînd am auzit că poliția habar n-avea despre acest accident? Fiindcă nu e prima oară cînd un demnitar care calcă legea își bagă apoi picioarele în ea. Un lung șir de precedente l-a îndemnat pe ministrul Transporturilor, Ludovic
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
Universitatea din Florența, care e implicată într-o serie de proiecte de digitalizare și accesibilizare on-line a literaturii române. Iar cel organizatoric a reunit pe Nicoleta Neșu (lectorul român de la Universitatea "La Sapienza"), Irina Ungureanu (bursieră a Accademiei di Romania), Mira Mocan ("Roma Tre") și Pietro Scarpulla ("La Sapienza"). Tuturor li se cuvin mulțumiri (și cred că toți participanții mi se alătură) pentru eforturile depuse și pentru eficiența cu care au dus la bun sfârșit acest proiect, pe care îl găsesc
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
lecturilor de avion, plajă sau coafor. "N-o poți lăsa din mână" reprezintă de fapt traducerea unui cuvânt inventat de agenții de promovare americani: unputdownable. Ea sugerează că parcurgerea unei cărți poate induce o dependență crâncenă, la limita patologicului. Mă mir că nici un american cu umor n-a inventat antonimul untakeupable, traductibil la noi prin "pe care nu-ți vine să pui mâna". Dar, declar cu sinceritate că de câte ori aflu despre un roman că "nu-l poți lăsa din mână", păstrez
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
relectură, nucleul granitic al poeziei generației optzeci. Sau cel puțin așa stau lucrurile în viziunea editorilor de la Paralela 45, care au lansat - de curând - pe piață antologia de grup Băutorii de absint. Nu stau să chestionez savant selecția, să mă mir de ce aceștia și nu alții, să bifez și să tai cu o linie groasă prin materialul generos al analectelor. Un criteriu există, fără îndoială, și în cadrele sale stricte zgârcita listă se susține de la un capăt la altul. Desigur, nu
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Jozsef, Buoso Donati, amplifică, de acum și pe tot parcursul acestei opere într-un act, ironia, fină, comedia neagră cu accente parodice, fantasticul și absurdul, pînă la urmă, al farsei lui Puccini, după libretul lui Giovacchino Forzano. Nu te mai miri că mobilele din casa mortului, bine ambalate, legate, împachetate, canapeaua se mișcă, înainte și înapoi, în latul scenei, pe aria "Adio Firenze"... că spațiul, decorurile, obiectele gîndite meticulos de Helmut Sturmer aduc o lume fantastică pe scenă. Nu doar a
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
unor manifestări muzicale (dacă va mai fi posibil) vor trece prin a doua-a treia mână, până să ajungă la Tescani. Aplicăm și în această situație principiul bine exersat la români: De ce simplu, când se poate complicat?! Să nu ne mirăm de o așa decizie, când un fost ministru (al Culturii, bineînțeles), dând curs, cu greu, invitației micului grup de muzeografi de la Tescani pentru a vedea, cu ochii lui, nevoile unor înzestrări reparatorii, a stat doar câteva minute și, cu superioară
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
surpriză! -, cu un pian nou-nouț, sigilat, de mare performanță, plasat în Sala "Oedip". Inaugurată cu un recital extraodrinar, dăruit de Valentin și Roxana Gheorghiu. Și-acum, acestei bijuterii muzicale i se spune "pianul lui Caramitru".) Și, iarăși, de ce să ne mirăm dacă, pe tot parcursul desfășurării ultimei ediții a Festivalului "George Enescu", în acest așezământ nu a călcat picior de invitat. Când, firesc, ar fi fost ca la Tescani să se facă măcar o excursie cu un grup de muzicieni de la
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
academice consacrate migrației și romilor. Iubirea celor doi, minată de interese diferite, se stinge treptat: Dejan vrea doar să ajungă la un statut social pe care altfel nu-l poate obține și la averea Sybillei. Venirea pe lume a micuței Mira nu cimentează legătura. Dejan se lasă angrenat în afaceri dubioase, își reîntîlnește vechi amici care își conștientizează acut originea romă abia în străinătate. încă din eseul său despre Balcani teza era enunțată de autor: "}iganii servesc dorinței de exotic". Fata
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
am vorbit m-a luat/ limba română pe dinainte/ căci ne văzuserăm dis-de-dimineață/ trezindu-ne în același pat/ uitându-ne în aceeași oglindă/ spălându-ne pe aceiași dinți// limba română are ochii albaștri și seamănă teribil cu mine/ mă și mir că nu i s-a spus și ei/ limbuța românică/ sau limbișoara românuță/ în copilărie/ cum mi s-a pocit mie numele/ probabil pentru faptul că/ eram bucălat/ tocmai bun de smotocit/ și de tras de obraz ce mai faci
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
de bătaie pentru astfel de bogăție?! Ce fac bărbații în timpul acesta? Chefuiesc, bag sama. Așadar, totul începe cu oul și de la el. Și lumea, dar gîlceava dintre Moșu' și Baba. Că s-au luat cei doi, pe nimeni nu mai miră. Da' în ce situație l-a pus Baba pe Moșu' nostru față de principiile sale, non-violente, și, totodată, față de Cucoșu' său, altfel, muzician înnăscut. Cel mai bine și cel mai bine el știa să cînte la vioară. Era modul lui de
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
cu o fină intuiție a contrapunctului sau contrastului: cade o ploicică... întru acele vremi, cînd să bătč, venit-au un nouraș can mic și tropič de ploaie. Și avemu grijă să nu dč atunce năvală călărimea... Iar muscalii nici să mira și ne îmbărbăta și dzicč că mai pre mari ploi să băte ei cu sfedzii, că avč mantale în spate și ținč flintele suptu mantale... Și n-au ținut mult acel nouraș, ce ca giumătate de civert de ceas, și
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
ale părinteștii generații. A ieși cu sacoșa la cumpărături zilnice, a te întoarce cu câteva legături de zarzavat - garantat din import - și cu un număr impar de pachețele conținând strict hrana zilei în curs e un obicei generalizat ce nu miră, necum scandalizează pe nimeni. Progresele tehnicii le-au despovărat pe gospodine de ceea ce le făcea de neînlocuit. Ele robotesc mai departe, dar prin birouri, laboratoare, fabrici, agenții, la sol, în aer și pe apă. Câte unele se lasă în voia
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
ia apa, dimpreună cu oamenii lor. Din primăvară pînă-n iarnă, viața le e un joc de oglinzi, o masă a norocului făcută de la început ca să trișezi la ea, așa cum cîmpia, vietate de apă tulbure, pămînt furat de Dunăre de pe te miri unde, trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o frică interesantă pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
asistă derutat la spectacol. Alex Ștefănescu nu poate rămâne impasibil. Criticul e primul destinatar al zborului cărților. El le pune în ordine, le evaluează, îl lămurește și pe cititorul prezumtiv că nu tot ce zboară merită să fie citit, se miră împreună cu el de ce e bun, dar și de ce e rău. Alex Ștefănescu nu a obosit să facă acest raport zilnic, săptămânal, lunar, anual. A scris și o istorie întreagă despre zborul cărților din 1941 încoace, o Istorie vie. S-a
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
terorea au făcut și fac în continuare legea. Cumetriile, promovarea nevestelor, amantelor sau a fiicelor (învățământul e, vai, o ramură preponderent feminină, deși la vârf se află mai ales bărbați!) au devenit o practică firească, de care nu se mai miră nimeni. "Clanificarea" învățământului a atins cote pentru care societatea feudală poate să ne invidieze. Deși banii n-au prisosit nici o clipă, din motive politice a apărut o ciupercărie de universități finanțate din bani publici. S-a ajuns la incredibila situație
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
Ghiță ce face el cu mingea aia?... Chit că trebuie să fii, ca antrenor, deștept foc. Or, marele,... Regele Ghiță... și împărțirea se zice că o cam încurcă... Acum, e drept: ce rege ai, aia ești!... Să nu ne mai mirăm. Dacă acest "rege" o dă iar în bară, în final, îl încoronăm pe următorul, că abia așteaptă. Dar, să dăm mai întîi citire apelului susținătorului viitorului monarh din Dinastia Războinicilor Eclerați... MAJESTATEA MÂRLĂNIEI VOASTRE,... (începe apelul)... După ce se scrie numele
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
tăiat din compartimentele CFR clasa întâi. Îi dăduse și bani și îi spusese că învățătorul o place și să se ducă la el, să-l bucure. "Care? se făcuse țiganca a nu ști, care învățător?" "Bărbosul"... "Bărbosul, pă mineeee?" se mirase ea, n-ar fi crezut că un om atât de cucernic s-ar fi putut gândi... Pe tine, așa a zis el, mințise Vasi, și a mai zis că te vrea și că te ia, dacă vrei, și de nevastă
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
îngrijitorului ei, despre știm că nu știm nimic. Întemeietorul, în contumacie (sic!), al romanului românesc, e un scriitor-himeră. Viața lui nu s-a consemnat nici măcar în anecdote. Cîte un știm, cu care începe, ambițios, un paragraf, dînd de urma te miri cărei însemnări de biserică ori canțilerie, e îngropat sub o duzină de dări cu presupusul. Poate a trecut prin casa Bărcăneștilor, epitropi ai Bisericii Ienii, unde dascălul îi dă, o vreme, o aspră educație. Pesemne că a fost solist la
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
înainte între toate pâraiele, ce trebuie să se verse în oceanul românesc; între toate acordurile, fără care nu se poate armoniza hora noastră națională, între toate pietricelele, câte sunt necesare pentru a reconstitui anticul mozaic: Dacia lui Traian!". Nu ne miră deloc faptul că a sesizat, cel dintâi, obstacolul potențial pe care-l putea reprezenta teoria lui Rösler, pe care a demontat-o în mai multe din studiile sale - unele dedicate special și explicit chestiunii: Istoria critică a românilor. Albanesii și
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
plăcere și interes de cîte ori am ocazia. În Rolly, Mihoc colorează multe fațete ale prostiei, ale îndobitocirii, ale unui tip de violență primitivă pe care și-o autointitulează fără încetare non-violență. Și atunci cînd își agresează fiul din te miri ce, și atunci cînd face parte din planul unei crime, și atunci cînd limbajul îi devoalează visceralitatea. Mi se pare, pe scenă, punctul de echilibru pentru partenerii săi și, deopotrivă, cel care știe să mărească ritmul, să controleze tensiunea dialogului
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
ceva asemenea lui Vasilis Arvanitis al lui Stratis Myrivilis. - Dar nu vezi că nu face de rolul pe care i l-ai destinat, o să râdă toți și de tine și de el, spuse Galateia. - De ce să râdă, mă rog? se miră Zorbas. Kazantzakis se gândi câteva secunde, își privi pipa și apoi pe Zorbas, vrând parcă să se asigure că nu se înșela. - Ce-nseamnă că nu face? Eu o să-l plăsmuiesc astfel încât să pară adevărat. Apoi o să eroizez pe altcineva
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]