6,419 matches
-
multă agresivitate și foarte puțină generozitate. Raportul este dezarmant. Salvarea este pe cont propriu. Dacă mă așez la taifas cu lunile din urmă, însă, culorile se luminează, imaginile se îmblînzesc, ca liniile dealurilor de la Sibiel. Îmi dau seama, încetîncet, că miracolul e în preajma mea! Așteaptă să-l simt, să-l observ, să-l primesc. Voalurile zilelor și nopților se aștern unele peste altele și, uneori, îmi zăresc doar cearcănele. Dacă mă apuc să dau jos păianjenii, de prin toate cotloanele, văd
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
la sfîrșitul concertului, întunericul a luat complet locul luminii, iar vocea ei rafinată și nobilă s-a auzit parcă din altă lume. Noaptea, tîrziu, am citit rîndurile pe care Jordi Savall le-a scris despre ea, despre muzică, iubire și miracol. Le citesc de atunci mereu, ca pe o rugăciune, și le aștern mai jos, ca să împart miracolul cu dumneavoastră: „Am avut privilegiul să împart cu Montserrat 45 de ani de viață intensă și rodnică. Mi-a fost prietenă, tovarășă, iubită
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
auzit parcă din altă lume. Noaptea, tîrziu, am citit rîndurile pe care Jordi Savall le-a scris despre ea, despre muzică, iubire și miracol. Le citesc de atunci mereu, ca pe o rugăciune, și le aștern mai jos, ca să împart miracolul cu dumneavoastră: „Am avut privilegiul să împart cu Montserrat 45 de ani de viață intensă și rodnică. Mi-a fost prietenă, tovarășă, iubită, mamă, muză, magistru și sfetnic în toate momentele vieții noatre. A fost o mare artistă, dar mai
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
personalități diferite, relația lor ciudată și profundă. Mi s-a părut că mă însoțesc cu doi vrăjitori, cu doi șamani care îmi spun povestea lumii. Iubirea și păcatul erau în felul lor de a înțelege muzica. Într-o sală arhiplină, miracolul a coborît încet, încet, a ordonat haosul din noi, ne-a eliberat de orice strat rezidual și ne-a însoțit spre întîlnirea cu ce a lăsat Dumnezeu ca binecuvîntare în unii dintre noi: spiritul. Înțelepciune, experiența unor vieți asumate, filosofia
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
teatrul său, și trupa de acolo, și orașul...O poveste de toamnă care rămîne pentru mine sub lumina unei familii rare, o poveste ce-și găsește cheia în chipurile din expoziția lui Geti Caragiu, „Clovnul și ai lui” și în miracolul renașterii unui spectacol, „Trei surori”, făcut de Alexandru Dabija acum ceva ani. O mare lecție de teatru și de viață. Poate și de asta nu m-am mirat din cale-afară cînd l-am văzut pe Lucian Sabados pe 12 decembrie
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
Centrul lumii teatrului este spațiul în care facerea se frămîntă, își caută formele, sensurile, chipurile, tărîmul acela al începutului, al necunoscutului, al îndoielilor și fricilor absolute, ancestrale, tărîmul albului virgin. Ca și laboratorul unui alchimist. Cauți elixirul tinereții în teatru. Miracolul. Intervalul repetițiilor pentru o punere în scenă ține și de o natură misterioasă a felului în care cîțiva oameni hotărăsc să conviețuiască o vreme. Să locuiască spiritual împreună. Perioada repetițiilor este, pentru fiecare artist, pentru fiecare creator, una de rupere
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
care urma să-l exersăm, învățînd drumul de la întuneric spre lumină: limbajul libertății. Cortina de fier nu mai exista. Așa cum n-am mai întîlnit cortina de teatru, pe urmă, în nici unul dintre spectacolele lui Purcărete. Doar în Godot. Drumul către miracolul actului teatral este întotdeauna invers, este acela dinspre lumină spre întuneric. Un întuneric tainic al aventurii, al căutării, al libertății absolute în care mintea, cunoscînd lumina, se joacă cu umbrele fanteziei. Am înțeles, mai tîrziu, că fiecare moment de început
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
iar pe fete să se învăluie în veșminte în care trupul nu există, regizorul încerca, de fapt, cel mai dificil exercițiu. Încerca să descopere, cot la cot cu ei, drumul către individ, către ființa particulară, către energia ei singulară, către miracolul unicității, pierdut, aparent, într-o imagine ce se repetă. Iarăși și iarăși. Fiecare, dar absolut fiecare trebuia să-și descopere ființa și să învețe să și-o pună în valoare dincolo de costum, de o tradiție sau alta. Faptul că păreau
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
lui Rabelais și Purcărete la un loc. Experiențele lui depășesc cetatea. Orașul știe, pe-nserat, să primească visul lui Purcărete. Așa mi s-a părut timpul petrecut de mine tot la Sibiu, de data asta la Așteptîndu-l pe Godot. Ca un miracol al șoaptelor. Ca un miracol care definește prietenia concret, dureros de concret. Mă uitam cu coada ochiului cum îi privește el pe Virgil Flonda și pe Constantin Chiriac. Cum se transferă anii și amintirile în masivitatea unuia sau în pălăria
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
un loc. Experiențele lui depășesc cetatea. Orașul știe, pe-nserat, să primească visul lui Purcărete. Așa mi s-a părut timpul petrecut de mine tot la Sibiu, de data asta la Așteptîndu-l pe Godot. Ca un miracol al șoaptelor. Ca un miracol care definește prietenia concret, dureros de concret. Mă uitam cu coada ochiului cum îi privește el pe Virgil Flonda și pe Constantin Chiriac. Cum se transferă anii și amintirile în masivitatea unuia sau în pălăria jerpelită a celuilalt, a uscatului
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
lume o va încerca mai târziu în L’oiseau bleu, (1908) simbol al fericirii. Accesibilă numai unor copii, Tyltyl și Mytyl, fericirea înseamnă puterea de a dărui , de a fi bun, de a fi milostiv, și numai atunci se produce miracolul. Acest teatru al așteptării este plasat într- o atmosferă de vis, în care locul și timpul, mereu infinite și eterne, veghează asupra misterelor greu accesibile. Dar dramaturgul Maurice Maeterlinck este mereu urmărit de ideea prezențelor multiple, specifice spectacolului teatral. Chinuit
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
de ce neapărat de „Culă”? Doar bătrânii, care fuseseră în tinerețea lor la Vârșeț, și-o aminteau ca pe un deal țuguiat, nu mai înalt decât unul obișnuit. Oricum, prea puțin ca ea să înceteze de a constitui pentru mine un miracol. La fel ca și fâșia de frontieră ce despărțea cele două țări, strașnic păzită de armată, mereu în expansiune de partea românească, încât s-a ajuns până acolo că țăranilor nu li se permitea să-și lucreze pământul din vecinătatea
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
da impresia că se bucură de debusolarea fizicienilor, își scrie cartea sub acoperămîntul a zece întrebări-cadru, care servesc drept pretext în desfășurarea unei pledoarii creștine. Întrebările sînt vechi de cînd lumea și alcătuiesc zestrea de nedumerire planetară: există suflet? Există miracole? Universul are un sfîrșit? Credința în Dumnezeu e contra spiritului științific? Și tot așa. Acestor interogații eterne autorul caută să le dea un răspuns de pe o poziție neutră. „Neutră” însemnînd aici acea stare de mijloc în care un intelectual ține
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
au întîlnit se comportă ulterior de parcă ar ști una de alta), neputința de a reduce conștiința la un proces chimic al creierului, reglajul fin al constantelor fizice și implicit eleganța structurii Universului, teoriile stohastice (de tip probabilistic) care admit apariția miracolelor, alături de vorbele de spirit rostite de un Paul Dirac, Roger Penrose, Einstein sau Heisenberg. Dincolo de detalii, sînt două trăsături care izbesc la Keith Ward. Prima e că vezi un cleric care a ieșit din condiția diletantului, asimilînd cu migală teoria
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
petrecută în Grecia. Acest parc mi-a rămas în amintire ca nici un altul” (p. 12). Să remarcăm faptul că aici, ca și în alte câteva împrejurări, Grecia se impune percepției lui Miller ca un „ținut sacru”, în care se vădește „miracolul dumnezeiesc” („God‘ s magic”). În cazul de față, căci nu putem scăpa amănuntul, un „sacru” nutritiv, asemeni unui produs alimentar, „hrănitor și consistent”. Și, pe deasupra, un „sacru” care e rezultatul unui amestec cuprinzând elemente diametral opuse religiosului, acestea desemnând mai
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
Moartea, în schimb, continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este o relație, nu o stare
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este o relație, nu o stare. Prin moarte, fiul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este o relație, nu o stare. Prin moarte, fiul nu mai e gândit de mamă
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Stau cu Brumaru în scorbura din visul meu și îi povestesc de sălile arhipline pînă la delir de la „Nottara” și de peste tot unde Horațiu juca, cînd lumea rîdea, rîdea și uita în ce țară trăia. De Dan Micu și de miracolul unui tînăr regizor care la treizeci și doi de ani a făcut „Karamazovii”, iar pe scenă erau, împreună, și George Constantin, și Horațiu Mălăele, și toți, unul și unul, născînd una dintre poveștile fundamentale ale teatrului românesc. De Scapino, Dabija
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
al Nadiei Comăneci. Dintr-o dată, o întreagă generație a pus mâna pe rachetă ori a luat cu asalt sălile de gimnastică. Imaginați-vă o mișcare asemănătoare la nivel planetar. Investitorii, donatorii și speculanții s-au grăbit să fie părtași la miracol și astfel, de vreo cincisprezece ani, se poate vorbi de un veritabil boom al operei. Ca prin miracol, a apărut și o generație incredibil de talentată - adolescenții și tinerii care în 1990 își încercau norocul în diversele „școli populare” ale
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
sălile de gimnastică. Imaginați-vă o mișcare asemănătoare la nivel planetar. Investitorii, donatorii și speculanții s-au grăbit să fie părtași la miracol și astfel, de vreo cincisprezece ani, se poate vorbi de un veritabil boom al operei. Ca prin miracol, a apărut și o generație incredibil de talentată - adolescenții și tinerii care în 1990 își încercau norocul în diversele „școli populare” ale planetei: din Rusia până în Mexic, Spania, Franța, Italia ori Statele Unite (dar și destule voci minunate din Bulgaria, România
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
abandonată. PDL nu mai poate pretinde că a început să crească în sondaje, justificând frauda, la comasare. Mai mult, trebuie să reziste unui tsunami de contestare populară, cu un aparat de stat și de partid tot mai puțin încrezător în miracole. Reuniunea de taină de la Cotroceni, sub pretextul întâlnirii cu un reprezentant PPE, a fost un eșec, din punctul de vedere al partidului. Din surse aflate la vârful PDL, am aflat că în partid este haos, iar semnalul așteptat de la Cotroceni
Strategia PDL, după proteste. Demisia lui Băsescu ar salva partidul () [Corola-journal/Journalistic/46337_a_47662]
-
societatea de astăzi, cel puțin civilizația europeană (ne restrîngem la civilizația europeană, dar în aceeași situație se află și alte culturi!), cum funcționează, ce are la temeiul ei? Creștinismul, desigur. Iar creștinismul ce altceva înseamnă dacă nu o confirmare a miracolului, o validare a ideii de supranatural. Ca europeni și creștini, noi ascultăm de puterea divină și credem în viața veșnică, noi admitem existența unei instanțe supreme invizibile și supraumane. Prin urmare, încă o dată, adevăratul realism nu are cum să ocolească
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
câteva episoade colorate: biografia contorsionată a bunicului, navetist între SUA și un sat românesc; vacile lui „anticomuniste”, reticente în a mai da lapte odată integrate în CAP; cea mai veche amintire legată de tată, care îl vindecă de rujeolă prin miracolul aproape senzorial al frigului și al zăpezii. Pasaje unde se vede că, departe de a dăuna prozei, așa cum se întâmplă de multe ori, eseistul și specialistul în psihologie nu fac decât s-o nuanțeze proustian: „Intrasem probabil în convalescență și
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
său venind pe lume în a 19-a săptămână de sarcină, moment în care altele fac avort. Din păcate, micuțul nu a reușit să trăiască decât câteva minute, timp suficient pentru a-i învăța pe ceilalți că viața este un miracol. Când l-au văzut pe micuț, toți cei aflați în salon au izbucnit în lacrimi, fiind de-a dreptul impresionați de evenimentul atât de emoționant. Atât doctorii, cât și familia femeii care a adus pe lume copilașul au spus că
Emoționant. A încremenit când a văzut ce a născut () [Corola-journal/Journalistic/45515_a_46840]