2,450 matches
-
mei. Soarele nu mai exista! În întunericul podului, se auzea doar zarva făcută de Soliteraj. În drum spre el, în acel întuneric, mi-am amintit de un altul. De ce unii își pun lumânări la geamuri noaptea? Nu știi? făcu el mirat. Ciudat. Ei sunt cei care au încredere în Împărat și cred că va reveni. În primii ani ai Guvernului, acestea erau foarte multe, dar, cu timpul, unele flăcări ale credinței s-au stins. Altele au fost ascunse de teama represiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ochi! Ăștia fac parte din Rombul Elitelor! Puștile s-au ridicat la nivelul ochilor, fiind gata să tragă în cazul cel mai nefericit. În spatele Ministrului, călăuza mea a zâmbit timid. De ce ai venit, Allston? l-am întrebat simplu. A părut mirat că-i știu numele. Am încercat să-i sondez mintea, dar m-am lovit nu de o prăpastie, ci de un munte ce îi proteja mintea. Prea mult de muncă! Probleme personale, zise aruncând o privire Anei, care se refugiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt începutul și sfârșitul. Începutul revoluției și sfârșitul tău! I-am coborât încet mâna dreaptă și am ridicat-o pe a mea în acest timp, apropiindu-mă mai mult de el. Stăteam față în față și priveam în ochii săi mirați, încercând să citesc în mintea sa paralizată și lipsită de gânduri. O minte care pe vremuri era atât de plină de gânduri malițioase și grotești. Cum... Cum? Uite așa! Pistolul lui Helur i se lipi de tâmplă ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
departe Începea nisipul, cu baraca polițiștilor de la „supravegherea plajelor”, baloanele plutitoare care delimitau spațiul pentru scăldat, și chiar și aici regăseau aceiași oameni sub aceleași umbrele de soare. — Nu te plictisești? Îl Întrebase ea a doua zi. — De ce? făcuse el, mirat. Pentru că nu se plictisea. Adoptase treptat un alt ritm, alte obiceiuri. Astfel, observă cu uimire că umplea mașinal o pipă cînd ajungea la podul Bellerive. Acolo Își fuma pipa de la Yacht Club, unde, de pe mal, priveau tineri și tinere făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Dicelle era nervos. — Ce credeți? El e, nu-i așa? Maigret nu răspunse imediat, Își aprinse mai Întâi pipa. Ajunseseră la vreo sută de metri de casa domnișoarei În lila. — Cred că da, răspunse el, oftând. Tânărul inspector Îl privi mirat, pentru că s-ar fi zis că Maigret rostea aceste cuvinte cu regret. — Trebuie să-mi aștept șeful În fața hotelului. Probabil că va ajunge peste vreo douăzeci de minute. — Vrea să vin și eu? Mi-a spus că mă veți Însoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ei de mine, și nici eu de ei... Augustus încuviințează mulțumit. — ...dar cavalerii știu că sectorul financiar le este rezervat, șoptește secretarul. În momentul următor, vocea îi clocotește de indignare: — Și se împăunează cu asta, stăpâne! Augustus face o strâmbătură mirată. — Vin și-mi dau peste nas cu salariul care-l primesc de la Măria Ta, se vaită șeful cancelariei. Aproape îi dau lacrimile. — Cum să mă iau în piept cu ei? — Salariul acesta, replică iute Augustus, am hotărât să li-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vasele sacre și gata. Una dintre voi să se ducă s-o îmbrace pe Vesta în frunze tinere, le îndeamnă. — Unde e statuia Zeiței? se interesează Domitia. Bătrâna clatină din cap. — Sub bolta aceasta nu o vei afla. — Nu?! exclamă mirată copila. Păi e casa Vestei! — În templul nostru nu arde decât focul nestins, căci nici Vesta și nici flacăra n-au chip. Proaspăta novice pare satisfăcută de explicație. Cu ea de mână, Occia pornește mai departe. Ce să-i mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
seama că fetița e încă lângă ea. Probabil a ținut-o tot timpul de mână, da’, cum a tăcut, n-a băgat-o de seamă. S-o fi speriat, mititica! O întreabă încetișor: — Ce vezi de aici? — Forul Roman, răspunde mirată Domitia. Începe să arate cu degetul. — Uite templele lui Saturn și al Concordiei. Se mută mai aproape: — Acolo e Curia și aici Regia. — Bravo! o laudă cu voce scăzută bătrâna. Își retrage mâna udă din strânsoarea copilei. Cunoaște forul ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toți patru au un aer comun. Până și amărâta de Asinia... Își trece o mână tremurândă peste chip. Degeaba. Blestemata imagine mongoloidă nu dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei... Își ferește ochii în lături și murmură înciudat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Să fii om liber și să n-ai alt scop în viață decât să-ți găsești un stăpân care să te cumpere. Călărețul îl cercetează îngândurat cu privirea. Încearcă să schimbe discuția: — Ce-or fi adus și copiii? Instructorul cată mirat spre el. Pusio clatină din cap. — ăsta nu-i spectacol pentru ei, să vadă sânge curgând. — Așa e obiceiul, răspunde sec Rufus. Îi stă pe limbă să-l repeadă. Se minunează ca prostul. Dar se înfrânează. Adevărul e că nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care n-ar rata în ruptul capului un asemenea spectacol. Decât să-l piardă, mai bine se trezesc cu noaptea-n cap și sar peste masa de prânz... Se bate cu palma peste frunte, încruntat. — S-a întâmplat ceva? întreabă mirat germanul. — Nu mai știu dacă i-am amintit cumva lui Ganymedes... Își ciupește de câteva ori, perplex, buza de jos. — Ce? Instructorul ridică din umeri a lehamite. — Acum, tot nu-i mai pot ajunge din urmă. Și, oricum, au luat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bărbatul, frângându-și mâinile. Trucul este grosolan. Scârbit, Tiberius zice către Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și cu umilință, răsună dintr-odată cu putere un: — Nero! Toate privirile se întorc, mirate, spre nou-venit. — Mă, băiatule, ce mult mă bucur să te revăd! Un bătrân încă verde înaintează prin mulțime către el, în spa tele unui sclav african care îi îmbrâncește fără prea multe menajamente pe cei din calea lui. Tiberius îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate or mai fi încă, dacă nu le-a șterpelit procuratorul care se lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor. Clipește des. — Ce-i? întreabă mirat Germanicus. — Nimic. Mi a intrat o musculiță. Nu e musculiță, ci un strop de lichid sărat pe care se chinuie să-l ascundă. Și-a amintit cum bunicul îl lua pe genunchi și-i arăta cu degetul înfășurările de vinișoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-ar fi potrivit, dar Iulia cea mondenă... Încearcă să-și imagineze fosta fiică vitregă înveșmântată sobru și ducând un trai decent. Fără să vrea, pe gură îi țâșnește un gâlgâit de râs. Din toate părțile îl împung imediat ochi mirați. Este nevoit să se prefacă că se luptă cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A uitat de el. Mătură din nou cu privirea mulțimea adunată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să ajung la televiziune? spune Ben, arătând ca și cum s-ar fi pierdut într-o lume de camere și scrisori de la admiratori. Ar fi uluitor. ― Niciodată n-am înțeles oamenii care vor să ajungă la televizor, îi răspund și îl privesc mirată. Nu-mi vine în minte nimic mai rău. ― De ce? ― Ei bine, mai întâi gândește-te la lipsa de intimitate. Deodată, oriunde te-ai duce, oamenii te recunosc și vor să-ți ia autografe sau să-ți răpească din timp. Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca doi copii. Zâmbesc, pentru că și eu cu Brad am făcut exact același lucru, probabil cam în același timp. ― Și apoi am mers să luăm prânzul. ― Nu-mi spune că ați fost la Shutters on the Beach. ― Nu, spune Lauren, mirată. De ce să fi mers acolo? ― Nu-ți face griji. Și unde ați fost? Lauren continuă să-mi povestească și, încercând din greu să nu mă îngrijorez în privința petei, o încurajez cu reprize de râsete și aprobări, după care devin vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mult mai nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din răsputeri să nu zâmbească ascultând povestea lui Velasco. Îl priveau cu feșe mirate, dar samuraiul știa că ei nu-l ascultau cu adevărat. După cum spunea Matsuki Chūsaku, negustorii învățau câte ceva despre povestirile creștine doar pentru că se gândeau că acest lucru avea să le prindă bine în negoțul lor din Nueva España. Velasco închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
turn, doar i-o vedea și oamenii dinspre soare răsare. Și așa au tot cărat lespezi și stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare și mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau mirați cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea mărețe. Numai că în ziua în care își schimbă codrul fața verde, numai ce trăsni în pereții muntelui, nori de zloată și de gheață s-au prăbușit curmând orice viață pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
supărat, și prin care s-au răzvrătit împotriva Mea. 9. Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă, printre toate neamurile pămîntului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămîne mirate și uimite de toată fericirea, și de toată propășirea pe care le-o voi da." 10. Așa vorbește Domnul: Se vor mai auzi iarăși în locul acesta despre care ziceți că este pustiu, că nu mai are oameni nici dobitoace, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea duce funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face-o numai din conștiinciozitate. Conștiinciozitate?! îl îngână Carol sincer mirat și indignat. Ce-i aia? O mâncare exotică? O boală de piele? Sau o caricatură a conștiinței? Conștiinciozitatea mercenarului! Exact ce-ți spuneam. Mercenarul ajunge să-și riște viața pentru a putea supraviețui. Paradoxal, nu?! Trebuie să omoare și până la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de altul, simțindu-se legați de o veșnicie, fără ca vreunul să fi auzit vorba celuilalt. Adormiră amândoi, cu ochii deschiși, privind Casiopeea. Somnul scurt, dar adânc și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înainte de despărțirea noastră: îi dădusem o întîlnire și ea întîrziase cu o oră. Ploua teribil și eu eram indignat, căutînd-o pe la toate colțurile străzii. În sfârșit, o găsii, și ea pretextă că se adăpostise sub un balcon și se prefăcea mirată fiindcă nu mă văzuse. Eu, care o căutasem de mai multe ori în locul acela, am putut să-mi dau seama de neadevăr. Totuși, n-am mai insistat, nedând nici o importanță faptului, indignat numai fiindcă o așteptasem în ploaie. Acum revăd
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lipsă. Mă gândesc ce o fi crezut ea de plimbarea mea tocmai atunci? În orice caz, dacă rolurile erau inverse, ce concluzii complicate aș fi tras eu! Dar mie mi se părea firesc și nu știam de ce Vana mă privea mirată. I-am trimes veste să vie pe la mine și spre seară a sosit. Și acum, dacă aș putea povesti scena exactă dintre noi, dacă mi-aș mai aduce aminte de tot ce constatasem atunci, în timp ce conversația evolua! Căci luam parte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
împăca atât de repede cu monarhiștii, constituționaliștii și integraliștii, se apropie de Centrul Catolic, pe care republica îl persecutase după lichidare sidonismului. Astfel asistăm din nou la paradoxala colaborare dintre catolicism și demo-masoneria portugheză. "Centrul Catolic dă brațul Republicii", notează mirat un memorialist (Sousa Costa). Alegerile de la sfârșitul lui august 1921 aduc în Parlament trei deputați ai Centrului Catolic. Ședința solemnă de deschidere are loc la 2 septembrie 1921. Se face apelul. Și, ajungîndu-se la cei trei deputați catolici, se strigă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o cât mai mare libertate. Astfel că Salazar, reflectând încă odată la tot ce ar putea face pentru îmbunătățirea situației financiare a patriei sale și cedând și stăruințelor prietenilor din "Centrul Catolic", a acceptat să candideze. A fost, desigur, destul de mirat văzîndu-se ales deputat. Dar nu mai puțin mirat a fost intrând în Parlamentul portughez și asistând, o ședința întreagă, la ritualul parlamentar. A cântărit bine ce are de făcut - și s-a suit în primul tren spre Coimbra. IX. SALAZAR
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]