2,913 matches
-
tradi(îi (n (tiin(ele sociale: antropologia (i sociologia. Ar fi riscant s( spunem care dintre cele dou( discipline o precede pe cealalt(. Observa(ia populă(iilor (n mod radical diferite de observatorul european a debutat cu c(l(torii, misionarii (i antropologii (termenul datînd din sec. al XIX-lea). (n mare parte, ace(ți observatori nu puteau comunica cu popoarele vizate (i nu dispuneau de nici o documentare, decît dac(, eventual, existau scrieri ale predecesorilor lor. Tr(s(turile specifice diferen
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
atunci cînd p(trunde acolo" [Goffman, 1968, p. 285-286]. ÎI. O TRADIȚIE DE CERCETARE 1. OBSERVAȚIA POPULAȚIILOR ÎNDEPĂRTATE Observa(ia reflexiv( (i sistematic( a omului este, (n parte, n(scut( din curiozitate, uimire sau chiar din cauza fricii c(lătorilor, cuceritorilor, misionarilor, comercian(ilor (i administratorilor fă(( de grupurile umane diferite de cele occidentale. (n Fran(a, dup( Revolu(ie, interesul ideologilor pentru studiul rela(iilor dintre starea moral( a populă(iilor (i starea lor psihic(, contribuie la dezvoltarea unei (tiin(e
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
fericiri mai profunde, recunoscută ca fiind un dar a lui Dumnezeu. „Există o fisură în orice lucru. Tocmai pe aici intră lumina”. Și acest lucru este adevărat dacă se aruncă o privire asupra acelor mărturii date de persoane consacrate, preoți, misionari... dar și de mulți alți creștini care, în tăcerea activă a existenței lor, sunt martori plini de viață nu ai unei fericiri „imaculate”, ci ai unei vieți orientate fericit către un bine superior, chiar dacă această viață este marcată atât de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
negative care pot fi găsite și în țările occidentale. Asemenea critici par să fie disproporționate în raport cu gravitatea problemelor cu care țările în tranziție au trebuit să se confrunte într-o perioadă scurtă de timp, plină de dificultăți și de confuzii. Misionari de diferite tipuri au venit în România, cu autoritatea Occidentului, promovând, uneori cu un ton agresiv, reforme moraliste care în țările lor nu aveau un succes prea mare sau nu păreau a fi prioritare: de regulă, sub „pălăria” drepturilor omului
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prin raporturile furtunoase și metafizice ale Franței cu modernitatea, veșnica ei pendulare între modelul englez, de care se simțea apropiată în timp, și puterea germană pe care-o știa aproape în spațiu, și, în sfîrșit, prin fidelitatea față de un naționalism misionar purtînd în sine imaginea unei lumi cu chip francez secolul al XVIII-lea îi furnizase acest exemplu, cu nostalgia lui cu tot. Îngrijorat de realitățile Franței, Gustave Le Bon caută un antidot pentru dezordinea adusă de mulțimi. Nu-l află
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atmosferă cuprinsă de febră, precum și valorile supunerii neprecupețite. Fiecare adeziune la doctrină se transformă în mod necesar în act de credință. Nu trebuie deci să ne mire dacă ea se apropie de o religie în care partidele joacă rolul de misionari. O societate de natură dublă între societatea secretului și societatea a ceea ce este public. Nimic uimitor dacă aceleași partide par să-l nege, ba chiar să-i dea o explicație obiectivă. Căci deși ele fac istoria, ele nu cunosc istoria
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
imperială și autoritatea spirituală a Bisericii poate fi citită în filigranul istoriei monahismului timpuriu, care a sfârșit însă prin a propune un model de reconciliere socială. Structural, creștinismul n-a fost niciodată un corp antisocial, mai cu seamă datorită proiectului misionar pe care tradiția apostolică l-a lăsat moștenire Bisericii. Biserica nu reproduce funcțiile coercitive ale Republicii platonice, în care femeile și copiii trebuiau supravegheați de clasa războinicilor. Liantul comunității ecleziale nu este un element juridic, ci unul personal, organic și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
continentală dă naștere acuzei de „elitism”. Articularea unei viziuni metafizice despre om sau univers - ancorată eventual în epifania unui Bine transcendent - e socotită dacă nu direct „fundamentalistă”, măcar potențial „intolerantă”. Limbajul neutru al „diferenței” descalifică orice discurs „fundaționalist” sau proiect misionar. După 1968, marea majoritate a universităților occidentale au blocat, în vertijul intepretărilor relativiste, accesul către însuși conceptul umanității. În plan civic, faptul este reflectat de schimbarea criterilor vigilenței democratice. De la apărarea legitimă a drepturilor fundamentale ale omului s-a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altele și pentru că, după cum am menționat mai sus, comunicațiile întreprinse de guvern reprezintă doar o fracțiune din totalitatea comunicațiilor adresate societăților într-o epocă scăldată în informație. Producțiile hollywoodiene care îi ofensează pe fundamentaliștii religioși din alte țări sau acțiunile misionarilor americani care par să disprețuiască Islamul vor fi mereu în afara controlului exercitat de guvern. Unii sceptici au ajuns la concluzia că americanii trebuie să accepte inevitabilul și să lase forțele de piață să se îngrijească de promovarea culturii și imaginii
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
semnificative de către subiecți. O cale mitică oferită etnologilor ar consta în angajarea acestora în mod individual de către întreprindere într-un post dat, pentru a fi în contact cu populația uzinei. Această soluție, care nu poate să nu îmbrace un aspect "misionar", după ce a fost mult timp un itinerar militant, tinde să seducă cu ușurință comunitatea antropologilor, dispuși să vadă în ea în mod spontan o reluare fidelă a modelelor fondatoare ale disciplinei: a decide să "se stabilească" la uzină ar fi
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
iubim pe toată lumea". Eu+Tu+Ei Este potrivit lui Berne (2006) poziția plină de prejudecăți, snoabă sau de tip bandă, a demagogului, concretizată în întrebarea " Cine are nevoie de ei?". Eu+Tu-Ei+ Este poziția agitatorului sau a nemulțumitului și, uneori, a misionarilor de diferite tipuri. "Voi, cei de aici, nu sunteți buni de nimic, în comparație cu ceilalți de acolo". Eu+Tu-Ei Este poziția ce-l caracterizează pe criticul solitar, moralist și intolerant. Este "poziția arogantă în stare pură", cum o numește E. Berne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
copiii, personalul de serviciu, sclavii, ba chiar cei legați de ea prin interese ori afaceri<footnote E. Jacquier, Les actes des Apôtres, 2-e éd., Paris, 1926, p. 313, 489, 490, 503-506; vezi și J. Peretruchin, „Botezul pruncilor - tradiție apostolică”, în Misionarul, Nr. 10-11/1984, p. 35. footnote>. „Copiii trebuie și ei incluși în ceea ce se numește «casă». Altcum, referirile doar la soț și la soție, nu și la copiii lor, evită apelativul „casă”, indicându-se simplu numele fiecăruia dintre soți”<footnote
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
această viziune asupra lumii ca nefiind cîtuși de puțin realistă. Kissinger a pledat în repetate rînduri pentru necesitatea de a proteja cultura diplomatică atît de psihiatrii democrați, care consideră că conflictele sînt doar o chestiune de neînțelegere, cît și de misionarii republicani, care intenționează să facă imperiul răului să bată în retragere. Acest fapt este, poate, cel mai bine ilustrat de neîncetata critică cu care unii realiști au întîmpinat tendința celor ce fac politica externă americană de a percepe lumea în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
școala de stat împreună cu institutorul (învățătorul de școală primară) care îi pedepsea pe cei care comunicau în limba regională și îi recompensa pe cei care vorbeau corect limba franceză. Una dintre temele clasice ale literaturii franceze este conflictul dintre institutor, misionarul valorilor reprezentate de Republică, adesea un francmason și un ateist militant, și paroh, apărătorul localismului și al Bisericii.42 Puțin ne putem îndoi de faptul că aceste campanii ale statului francez au dat roade din punct de vedere politic în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și gata tuturor s-ajute ea/ Că orice om îndată o-ndrăgea.”755 Misiunea fetei pare a fi aceea de a răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil misionar, deoarece conducătorul cetății alături de soția sa, cei care o găzduiau și erau realmente fascinați de personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unificator, înălțător, prin tot ceea ce militează, transformă o societate a urii și a intoleranței într-una a blândeții și a cumpătării. Slăbiciunile umane vor fi doborâte de bunătate, intoleranța de iubire. Donna angelicata are cu siguranță un rol nu doar misionar, ci și activ politic, într-o societate care a uitat să mai facă apel și la sentimente, nu doar la o rațiune rece. Ca de fiecare dată când apare un personaj feminin ce întruchipează o valoare morală anume, alegoria nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este așadar conștientă de virtutea proprie. Pacea va aduce prosperitatea, după cum proclamă femeia, rolul ei civilizator fiind cert. Devine, așa cum fusese și Constanța, un intermediar al divinității, vocea prin care aceasta se face auzită și propovăduită, din nou o femeie misionar.770 Prudenția reprezintă o donna angelicata care știe să-l sfătuiască prevăzător pe soțul ei, îi oferă o lecție despre ceea ce înseamnă virtute, îl înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă cu un calm și o înțelepciune desăvârșite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și gata tuturor s-ajute ea/ Că orice om îndată o-ndrăgea.”755 Misiunea fetei pare a fi aceea de a răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil misionar, deoarece conducătorul cetății alături de soția sa, cei care o găzduiau și erau realmente fascinați de personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unificator, înălțător, prin tot ceea ce militează, transformă o societate a urii și a intoleranței într-una a blândeții și a cumpătării. Slăbiciunile umane vor fi doborâte de bunătate, intoleranța de iubire. Donna angelicata are cu siguranță un rol nu doar misionar, ci și activ politic, într-o societate care a uitat să mai facă apel și la sentimente, nu doar la o rațiune rece. Ca de fiecare dată când apare un personaj feminin ce întruchipează o valoare morală anume, alegoria nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este așadar conștientă de virtutea proprie. Pacea va aduce prosperitatea, după cum proclamă femeia, rolul ei civilizator fiind cert. Devine, așa cum fusese și Constanța, un intermediar al divinității, vocea prin care aceasta se face auzită și propovăduită, din nou o femeie misionar.770 Prudenția reprezintă o donna angelicata care știe să-l sfătuiască prevăzător pe soțul ei, îi oferă o lecție despre ceea ce înseamnă virtute, îl înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă cu un calm și o înțelepciune desăvârșite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1995) se subliniază rolul bisericii ortodoxe în păstrare a ființei naționale, se combat acțiunile unor secte religioase. „Nu cu trufie de ocupație, ci cu altare de ocup ație și care fac o propagandă agresivă în rândurile populației” se ocupă unii misionari, spune V.C. Ciocârlan în materia lul Românii popor ortodox. Au mai semnat: G. Irava - Ortodoxia în lume; Ec. Vieru - Comori de cuget și simțire; N. Arnăutu - Creația artistică religioasă în patrimoniul Muzeului „Vasile Pârvan” etc. Se arată publicului valorile aflate
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
etc. printre coloniști sau soldați romani. Cel mai grăitor izvor despre prezența creștinismului daco-roman, după jumătatea secolului III, îl constituie terminologia creștină din limba vorbită. Termenul specific creștin ecclesia, folosit de toate popoarele romanice, lipsește în limba noastră: încercarea diferiților misionari de a-l introduce în limba vorbită a rămas fără sorți de izbândă. Descoperirea este dedusă ca o necesitate logico-istorică dată de pătrunderea termenului de basilica în limbajul poporului simplu și al soldaților latini. Termenul de basilica s-a împământenit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obediență fariseică. Încă din primele secole ale erei creștine, comunitățile diasporei erau vizitate, inspectate, controlate și consolidate spiritual, în ortodoxia iudaică, de către învățătorii de prestigiu farisei, pentru a rezista predicării creștine. Singurul tip de iudaism pe care l-au întâlnit misionarii creștini încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și iudaism a fost de fapt o confruntare între creștinism și fariseism
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ireverența și critica impertinentă a divinităților foarte accentuată în acea vreme. Ironia batjocoritoare cu care mediile intelectuale au primit predica sfântului Apostol Paul la Atena (Fap 17, 15-22), ne arată cu claritate ce atitudini psihologice au trebuit să înfrunte aici misionarii creștini. În cadrul complex al religiozității elenistice au existat și unele elemente pozitive favorabile predicării noii credințe, precum lipsa de sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
singulare. Se pare că, cel puțin la început, nu a existat o interdicție categorică a serviciului militar pentru creștini, opinie confirmată până astăzi de inexistența unei literaturi creștine în acest sens. Și cu toate acestea, învățătura lui Isus, predicată de misionarii creștini, interzicea orice fel de răzbunare și insultă, iar insistența asupra practicării blândeții și răbdării desăvârșite pare să fi fost cea care a influențat conștiințele primilor creștini. Nu era oare meseria soldatului, în opinia comunităților creștine, disprețuită tocmai din cauza extorcărilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]