1,977 matches
-
aveau o organizare neobișnuită. Una din ușile sălii mașinilor se prăbuși deodată spre interiorul sălii. Corl auzi strigătele oamenilor care se precipitau înăuntru. Nemaiîntâlnind nici o stavilă, flăcările țâșniră înainte. Pardoseala sălii mașinilor începu să șuiere, parcă protestând împotriva focului care mistuia metalul. Corl auzea cum zgomotul acela amenințător se apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau sala mașinilor de atelierul de reparații. În acest minut, Corl reuși să dobândească victoria. El simți că aliajul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să reacționeze la schimbarea mediului ambiant, chiar în clipa când o vom închide în cușcă. Poate că-i un înțelept venerabil, care meditează în liniștea desăvârșită, a spațiului. Sau poate că e, dimpotrivă, un tânăr ucigaș, osândit la exil și mistuit de dorința de a se întoarce acasă, la propria-i civilizație. - Păcat că n-a venit cu noi și Korita, spuse Pennons, cu o voce calmă. Expunerea lui despre planeta pisicilor ne dăduse o oarecare imagine despre ceea ce ne aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vreo jumătate de milă de scut, văzu cu neliniște niște umbre care se strecurau printr-o deschizătură din coasta navei. Erau "bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină strălucitoare a hublourilor. Deschizătura se închise, iar uriașa sferă metalică se mistui în noapte, lăsând o dâră luminoasă, ca o galaxie. Timpul se târa, leneș, spre veșnicie. Ixtl plutea, deznădăjduit, prin noaptea nemărginită, gândindu-se fără să vrea la puii lui care nu aveau să se mai nască și la Universul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin". 55Pătruns de dorul neștiutei Verguri S-au dus să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu gerul 180Și nu mai duc, nu pot - viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viața. să mai suflu Deschideți uși, fereste să răsuflu. " 185Astfel o mistuia neastâmpăratul De viață dor și dorul cel de soare - De și le poruncise Împăratul Să nu care cumva să-și amăsoare Ca să deschidă ușile, palatul - 190Dar totuși, când văzură că ea moare, Nu știu ce or să facă, să se poată, De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
l-au ajuns În cel codru nepătruns. Dar cu noaptea -n cap pornește, Se tot urcă voinicește, Doară culmea va sui-o Pe când s-o miji de ziuă. Și pe culmea înnălțată El ajunge de o dată Și făcîndu-și ochii roată Mistuiește lumea toată, Că departe se -ntind șesuri, Ce cu ochii nu le măsuri, Unde soarele cel sfânt, Parcă ese din pământ. ................................... Iar în liniște de vânt Trec departe de pământ Cu-a lor pânze atârnate Mii corăbii încărcate. Iar privind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, 116 {EminescuOpVI 117} {EminescuOpVI 118} {EminescuOpVI 119} Ca isvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost Bine - ar fi, să nu fi fost. Vai de - acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întîmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
obligate să îndepărteze fumul printr-un sistem de țevi complicat și locuitorii s-au potolit. Numai în zilele cu vânt puternic, un vag miros venit dinspre răsărit le amintea că trăiesc într-o nouă ordine și că flăcările ciumei își mistuiau în fiecare seară tributul. Acestea au fost urmările extreme ale epidemiei. Dar, din fericire, ea nu s-a mai extins ulterior, fiindcă se poate imagina că în acest caz ingeniozitatea funcționarilor noștri, dispozițiile prefecturii și chiar capacitatea de absorbție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe la ora 2, îndoind drugii de fier de la locuința unui meșter lemnar din satul vecin, s-a trezit cu o ploaie de alice slobozite cu groază de soția meșterului... A urmat un vaiet reținut, niște umbre din fața ferestrei s-au mistuit în întunericul de nepătruns și duși au fost... Lumea șoptea cu teamă despre întâmplare... La o săptămână după cele întâmplate se aude că Gritas ar fi murit de o boală necruțătoare, autoritățile au tăcut și au încuviințat înmormântarea, iar ai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
A luat păduchi de la o familie de care s-a apropiat În speranța că avea să primească ceva de mâncare. Familia nu prea avea nici ea ce să mănânce și a alungat-o. Câteva zile mai târziu mica Shushan era mistuită de o febră cumplită: tifos exantematic. Mătușii Banu i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale. Arunci cu cea mai mare nesăbuință bogățiile sufletului tău Într-un foc ce carbonizează tot și, când nu mai e nimic de mistuit, focul se stinge și rămâi doar cu cenușa. Fiecare plăcere prezentă e răsplata unei suferințe viitoare, fiecare urcare e urmată de o coborâre. Totdeauna Începutul e minunat, dar, ușor-ușor, unul se retrage, iar celălalt suferă. Te umilești, durerea Îți devorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întâmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne, cenușie și lipsită de sânge, se răsfrânsese În sus ca niște umflături concentrice. O, amintiri ce mă mistuie... — Golemul! a spus Dee. Apoi Înălță ambele brațe spre cer, și anteriul lui negru Îi cădea În jos cu largile-i mâneci până la pământ, ca pentru a Închipui un cingulum, un cordon ombilical Între poziția aeriană a mâinilor și suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcută cu carne de porc, dar nu mănânc carnea. Și... bine, asta e un pic și un considerent igieno-alimentar, fiindcă organismul în condiții în care nu are activitate cum trebuie nu e bine să-i dai și ceva greu de mistuit, fiindcă îl îmbolnăvești. Atunci, pot să mă alimentez în concordanță cu nevoile mele. Și sunt multe chestii, deci lucruri mărunte. Mă lovesc peste degete, sunt tentat să înjur, dar mă opresc. Deși poate ar fi o descărcare, nu? Totuși, caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acest sens, istoria modernă îi apare ca un „uriaș reportaj de sinucideri de popoare și de inși în diferite feluri. Totul e trecător și zadarnic. De aci și arta care trebuie să fie o fabricație ușor comercializabilă și ușor de mistuit, pentru digestiile după-amiezelor”. Respingerea artei comerciale era însă și un deziderat al avangardiștilor „laici”... Abhorînd modernizarea („europenizarea”) hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cad atâtea stele, tânărul tău trup de vrăjitoare-mi arde-n brațe ca-n flăcările unui rug. Nebun, ca niște limbi de foc eu brațele-mi întind, ca să-ți topesc zăpada umerilor goi, și să-ți sorb, flămând să-ți mistui puterea, sângele, mândria, primăvara, totul. În zori când ziua va aprinde noaptea, când scrumul nopții o să piară dus de-un vânt spre-apus, în zori de zi aș vrea să fim și noi cenușă, noi și - pământul. LINIȘTE Atâta liniște-i
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dealuri, unde te întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii - trebuie să te apropii de ele cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pământuri, privește! S-a aplecat în față, s-a învârtit în loc înfigându-și mâna în pământ și a adăugat: - Când iarba se va veșteji, formând în locul acesta un cerc, o să începi și tu să mori; în curând flăcările te vor mistui pentru totdeauna. Apoi făclia s-a stins brusc, așa cum se aprinsese. Gărzile patrulei, care până în acel moment rămăseseră pe loc, au început să alerge spre donatist. Dar acesta dispăruse deja în beznă. Am ajuns acasă tocmai când începuse ploaia. Faroald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea doar moarte. Așa cum îl văzusem făcând pe Faroald, am pornit fără să mai întorc capul înapoi; ca să-mi ascund tulburarea. Poate că n-o să-mi mai revăd tatăl, și oasele mele vor fi prăduite de lupi sau de urși, mistuite de ploaie și de vânt pe un pământ dușman. Am calculat călătoria pe cinci etape în cinci zile: două, ca să ajungem la Adria, alte două, ca să ajungem la Spina. A cincea zi, cel puțin așa trăgeam nădejde, am fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ploioasă; Bovo a zărit satul leproșilor; în aer plutea mirosul de lemn ud pus pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părăsit în fugă încăperea. Arioald, după o ușoară însănătoșire cam de două luni, în noiembrie a început să se înnegrească la față. I s-a umflat burta, și medicul curții a pronunțat diagnosticul deja știut de toată lumea: ficatul regelui se mistuia. În cele din urmă, burta i s-a făcut tare ca piatra și pielea i s-a-ngălbenit. Era mereu pradă grețurilor și vomelor. Și-a dat duhul în ultima zi de noiembrie, precum un lup chinuit de furie. CARTEA A PATRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceva timp, ca apoi, în fine, să se prefacă în deznădejde și durere. De-abia atunci am putut sta de vorbă. S-a așezat ținându-și capul între mâini, deznădăjduit. Unul lângă altul, împresurați de lămpi și lumânări care se mistuiau și se stingeau una după alta, am putut să plângem în tăcere. Apoi s-a agățat de speranța pe care i-am dat-o: - Lasă-i timp de gândire, așteaptă ca mirosul Gudenbergăi să iasă din aceste odăi și urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mare, care pe uscat, oricum nu avuseseră timp să pună la loc sigur eventualul ei tezaur. Puteau fi acolo mătăsuri, pânzeturi și podoabe scumpe. Iar dacă incendiul de la uși ar fi cuprins și acoperișul, toate acele comori ar fi fost mistuite de foc. Am afurisit lăcomia oamenilor. Nu furaseră oare destul? Nu se mulțumeau cu răsplata pentru prizonieri? Refuzul meu însă ar fi stârnit cârteli, cu atât mai mult cu cât Rotari nu se arăta milos în astfel de cazuri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sânge în urma a trei lovituri de junghier, două în burtă și una mai jos. Înainte de a-și da sufletul, a desenat cu sângele propriu o cruce pe zid și câteva cuvinte: Э CU GREU AM FĂCUT AICI SEMNUL Э CARE MISTUIE Nu știu ce este acest semn Э, dar mi se pare a fi un blestem ce aduce cu litera ebraică Shin, pictată pe coperta de piele a cărții. Am citit câteva părți ale cronicii și, găsind-o eretică, mincinoasă și potrivnică Sfintei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]