1,705 matches
-
zile am plâns și m-am consumat psihic de fiecare dată când eram judecată și umilită. Da, am fost mizerabilă, și încă sunt, și voi fi atâta timp cât calc pământul ăsta, că aici nimeni nu e perfect. Eu recunosc că sunt mizerabilă, dar uneori mă întreb, acei oameni care îmi opresc fata pe stradă și mă judecă pe mine prin ea, ce sunt? Judecându-mă pe mine, folosindu-se de un copil, oare scapă de greaua datorie a păcatelor lor? Am purtat
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
spunea același lucru: „ Pleacă, vezi-ți de viața ta... ” „ Las-o, că oricum moare... Ce mai contează unde are cancer, nu mai încerca să afli. Ce rost are? Lasă totul așa că moare oricum. Nu am putut. Am recunoscut că sunt mizerabilă dar nu sunt haină, am și eu inimă. Nu știam cât va dura și nu-mi păsa dacă dura ani, dacă trecea și viața mea. Citea multe cărți de medicină în bucătărie, pe scaunul ei. Timeea o întreba: „ Ce mai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
XX. Părea nimerit pentru exprimarea aversiunii și a disprețului. Putea fi auzit în saloane („Este un monstru... închipuiți-vă că i-a părut rău de moartea copilului, dovadă că i-ar fi părut bine de-a mamei”)3), în mahala („Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toate acestea, eliberarea de spaimă nu e completă. Poetul a rămas (lucru care se vede în reflecțiile sale) cu impresia că întîlnirile precum cea de care tocmai a scăpat se pot repeta. Un vers din „Proză” „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit”. Care-i substratul sociologic al acestui din urmă vers? El rezumă, simplu dar expresiv, un proces istoric ce se întinde pe durata mai multor decenii. „Jidovirea” Bacăului, ca și a altor tîrguri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
există și o nevoie de comunicare între etnii, un „comerț” reciproc, o curiozitate față de oameni și de lucruri, ce depășește atît interesele, cît și barierele prejudecăților. în „Proză”, Bacovia e, în egală măsură, sarcastic și compătimitor: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului”. E posibil totuși ca ideea de „jidovire” să aibă în ea și anumite reminiscențe de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
voi...(1930), e de dinainte de război. Primul, dacă pot să zic așa, sincron cu evenimentele, al doilea depășit de realitate. Totuși multă lume, îndeosebi cei indiferenți la cronologii, și-a format o imagine despre Bacău pornind de la acesta: de „tîrg mizerabil”, „tîrg jidovit”, „tîrg sărăcit”. Or, pentru băcăuanii anului 1930, locuitori ai unui municipiu, „Proză” putea fi considerat denigrator. în anul dinainte, reîntors acasă după un deceniu de absență, un publicist făcea, sincer surprins, următoarele constatări: „Bacăul s-a schimbat mult
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai tîrziu (pînă la cel contemporan) sînt mai mari. Fascinația luxului Impresia aproape generală e că Bacovia a fost un scriitor al sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din „Plumb de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe, despre oameni trudiți, bolnavi, pierduți. Indiscutabil, „urîtul” e dominant în poezia sa: „garduri bătrîne”, „ziduri vechi ce stau în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cartea Romînească, 1980, p. 165. 12. „Bucăți de noapte”, Opere, p. 315. ,,Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...” 1. în ,,Acta Bacoviensia”, IV, 2009, p. 63-75. 2. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 63/1875, f. 3. 3. ,,Starea mizerabilă a muncitorimei din Bacău”, în ,,Nordul”, nr. 30, 5 august 1914, p. 3. 4. E momentul cînd mahalalele corespund definiției de ,,zone neutre între oraș și țară”. 5. Radu Nicolae, ,,O bătălie”, în ,,Moldova”, 1, nr. 42, 27 februarie 1938
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și în celălalt, dicția pe care i-o imprimă autorul e cea sarcastică. „Dugheană” este, într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vedere, vorbind despre partidul său ca despre apărătorul: oamenilor obișnuiți, care sunt sarea pământului, care muncesc și care au grijă de familiile lor, care au fost aici în cele mai dificile momente, fără alt sprijin decât cel al salariilor lor mizerabile. Aceștia nu au emigrat și nici nu au primit vreun sprijin în cariera profesională. Ei sunt cei care au făcut această țară. Prin urmare, ei ar trebui să fie cei care să aibă posibilitatea de a influența viitorul acestei țări
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
spatele dealurilor și în vale, asemeni unor monștri enormi care se rugau mâncând din lumina soarelui, din iarbă, din frunzele verzi. Fumul care ieșea din nările lor răvășea aerul rece și înmiresmat. Tot ceea ce mai amintea a vegetație arăta întunecat, mizerabil, pe jumătate sufocat. De-a lungul crestei munților, câțiva copaci nefericiți se desenau pe fundalul norilor. Deasupra se desprindea un cer de un albastru imperial, incredibil de departe de ținutul sumbru." (590). Pasajul oglindește șocul inițial pe care îl experimentează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe care îl experimentează cei mai mulți dintre cititori, când Crane îi conduce printr-o lume dezorientată a unor "monștri enormi care se roagă", cu aerul "răvășit" și vegetația "pe jumătate sufocată". Rezultatul poate fi senzațional, având în vedere adjectivele valorizante precum "mizerabil" sau "răvășit", numai că, dacă cititorul urmărește vertical ceea ce se poate vedea din vale "de-a lungul crestei munților", el va descoperi ceea ce începe să semene cu o experiență deja împărtășită, "câțiva copaci desenați" sau proiectați pe fundalul norilor, imagine
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi mai bine prevestită de cum s-a întâmplat să o trăiesc eu, împreună cu familia, joi, 29 ianuarie 2010, începând cu ora 14.00, în Tătărași. Revenind relaxat de la cumpărături, nimic nu mi-a atras atenția la întoarcerea acasă: aceleași străzi mizerabile, parcarea sfidător de neîncăpătoare era la fel de asfixiată de gheață jegoasă și zăpadă nestrânsă de dinainte de Crăciun, pe scurt, sărăcia și tristețea obișnuită în orașul păstorit de patronul penal al Politehnicii Iași. Odată intrat însă în scara vraiște a blocului (economi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
doctor devotat și omenos le va rezolva cangrena cu fierăstrăul, iar romul pentru anestezie tocmai s-a terminat. Atmosfera apăsătoare de încropeală și nesiguranță este salvată doar de energia, căldura și profesionalismul oamenilor de la această secție care, deși insuficienți, plătiți mizerabil și cu mijloace de intervenție reduse, în condiții precare și, câteodată, cu valuri de pacienți în stare gravă, reușesc, imperturbabili, să nu uite jurământul făcut lui Hippocrate, chiar dacă văd zilnic, prin geamurile cețoase ale barăcii, ditamai clădirea de zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
singura cu adevărat independentă, scris de un amploaiat al unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente și înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolașul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, și pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator pe social media, de Liviu Antonesei,- un om a cărei părere o mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
heroina nu o înlătură. Dimpotrivă, o produce. Nefumătorii nu au senzația de gol a nevoii de țigară și nu intră în panică dacă n-au țigări. Nefumătorii nu pot pricepe cum reușesc fumătorii să simtă plăcere băgându-și chestiile alea mizerabile în gură, aprinzându-le și inhalând mizeria în plămâni. Și știi ceva? Nici fumătorii nu pricep de ce o fac. Spunem că fumatul ne relaxează sau ne satisface. Dar nu poți fi satisfăcut decât dacă mai întâi ai fost nesatisfăcut. De ce
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
tensionat. Și observă-l pe fumătorii care fumează de plictiseală. Tot plictisiți arată! Țigara nu înlătură plictiseala. Ca fost fumător țigară de la țigară, te pot asigura că nu există în viață o activitate mai plictisitoare decât să aprinzi niște țigări mizerabile una după alta, zi de zi, an de an. Țigările nu te ajută să te concentrezi. Asta e încă o iluzie adăugată celorlalte. Când te străduiești să te concentrezi, încerci în mod automat să nu fii distras de nimic - de
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
în calea țigării. Mulți dintre ei își aprind țigara deși știu că îi deranjează pe nefumători. Nu e vorba de impolitețe, pur și simplu, se simt groaznic fără țigară. Sunt între ciocan și nicovală. Ori se abțin și se simt mizerabil fiindcă nu fumează, ori fumează și se simt mizerabil fiindcă îi agresează pe ceilalți, îi cuprinde vinovăția și se autodisprețuiesc pentru ceea ce fac. Observă-I pe fumători la o recepție oficială, când trebuie să aștepte momentul toastului. Mulți par să
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
deși știu că îi deranjează pe nefumători. Nu e vorba de impolitețe, pur și simplu, se simt groaznic fără țigară. Sunt între ciocan și nicovală. Ori se abțin și se simt mizerabil fiindcă nu fumează, ori fumează și se simt mizerabil fiindcă îi agresează pe ceilalți, îi cuprinde vinovăția și se autodisprețuiesc pentru ceea ce fac. Observă-I pe fumători la o recepție oficială, când trebuie să aștepte momentul toastului. Mulți par să aibă vezica urinară suspect de slabă - și se strecoară
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
momentul toastului. Mulți par să aibă vezica urinară suspect de slabă - și se strecoară afară, ca să tragă câteva fumuri. Abia atunci vezi fumatul drept ceea ce este: o adicțieîn toată puterea cuvântului. Fumătorii nu fumează de plăcere. Fumează pentru că se simt mizerabil dacă n-o fac. Cum mulți dintre noi începem să fumăm când ne aflăm în societate și suntem încă tineri și timizi, dobândim convingerea că nu ne putem bucura de asemenea ocazii în lipsa țigării. E o prostie. Țigara îți distruge
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
să fii pesimist? Poate că n-o să se întâmple. Oricum, până atunci o să mă las, îți spui. Avem tendința să ne gândim la fumat ca la o recompensă de război. Pe de-o parte, frica: e nesănătos, e scump, e mizerabil, e înrobitor. Pe de alta, plusurile: este plăcerea mea, este prietenul, sprijinul meu. Nu ne trece prin cap că și această parte înseamnă tot frică. Nu ne place chiar așa mult țigara, dar ne simțim mizerabil fără ea. Gândește-te
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nesănătos, e scump, e mizerabil, e înrobitor. Pe de alta, plusurile: este plăcerea mea, este prietenul, sprijinul meu. Nu ne trece prin cap că și această parte înseamnă tot frică. Nu ne place chiar așa mult țigara, dar ne simțim mizerabil fără ea. Gândește-te la dependenții de heroină lipsiți de drog, la suferința abjectă prin care trec. Acum imaginează-ți fantastica lor bucurie când își înfig acul în venă și pun capăt cumplitei dorințe. încearcă să înțelegi cum ar putea
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
este privat de vreun lucru, fumătorul e cel privat de: SĂNĂTATE ENERGIE BANI ÎNCREDERE LINIȘTE SUFLETEASCĂ CURAJ SENINĂTATE LIBERTATE RESPECT DE SINE. Dezobișnuiește-te să-l invidiezi pe fumători și începe să-l vezi așa cum sunt în realitate: niște ființe mizerabile și demne de milă. Știu, eu însumi am fost cel mai rău din tagma asta. De aceea citești această carte, iar aceia care nu pot suporta adevărul, aceia care trebuie să se amăgească în continuare sunt cei mai demni de
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
și mă făcea să studiez chestiunea în profunzime. în loc să-mi aprind subconștient țigara, am început să analizez ce sentimente mă încearcă în timp ce o fumez. S-a confirmat astfel ceea ce știam deja. Țigările nu-mi produceau plăcere, eram conștient că sunt mizerabile și dezgustătoare. Am început să-l observ pe nefumători. Până atunci mi se păruseră niște persoane insignifiante, nesociabile, plictisitoare. Când i-am privit mai atent, am descoperit că sunt în primul rând mai puternici și mai relaxați. Păreau să se
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
spus cam așa: „Milioane de oameni se lasă acum de fumat și duc o viață fericită. N-aveam nevoie să fumez înainte să mă apuc și-mi amintesc că m-am chinuit serios până să mă obișnuiesc cu țigara asta mizerabilă. Prin urmare, de ce să fumez?". în orice caz, nu-mi plăcea s-o fac. Mi-era silă de tot ritualul ăla scârbos și nu voiam să-mi petrec restul vieții fiind robul acelor țigări dezgustătoare. După care mi-am spus
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]