1,975 matches
-
literar de referentul său istoric, a respins însă acest mod de lectură simplificator. De aceea considerăm utilă analiza modernă a operei ovidiene, ca univers imaginar autonom cu structuri și funcții specifice, în perspectivă istorică și comparată. Poetul, înainte de exil, era monden, ludic, luminos, dar acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adună înarmat 208, în agora Tomisului, probabil, și-și manifestă admirația față de poet agitându-și tolbele pline de săgeți și salutându-l cu un murmur prelungit 209. Lambrino exclude din punctul nostru de vedere, pe bună dreptate ideia unei recitatio mondene ca la Roma210: este vorba, așadar, de adunarea unui popor înarmat, de o manifestare politico-militară, ca să spunem așa, în favoarea poetului. E adevărat că Ovidiu ne asigură că în al său libellus în limbă getică îl elogiază pe Augustus 211. Nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de a se dedica muncilor câmpului sau păstoriei chiar și în sălbatica Sciție! Ovidiu avea o cu totul altă formație spirituală decât Horațiu sau Virgiliu, care au manifestat dintotdeauna o sensibilitate campestră profundă și rafinată. Ovidiu părea mai degrabă tipul mondenului prin excelență și, de aceea, manifesta un fel de dispreț superior față de tot ceea ce avea un "aer deprimant" în comparație cu minunățiile Romei: și din acest punct de vedere, se situa pe o poziție net opusă politicii augustiene care, cu ajutorul unor poeți
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cetățenilor sunt protejate sistematic, iar atribuțiile serviciilor de informații suntplasate fără exzitare sub controlul instituțiilor civile ale statului. Din unghiul reconstrucției instituționale, o componentă mult mai importantă decât se percepe deobicei la nivelul mass-media, fascinate de spectacolul Capitalei politice și mondene, este cea a administrației locale. Temna descentralizării, crucială începând cu Proclamația de la Timișoara, e departe de a fi dintre cele mai simple. În timpul administrației Constantinescu s-au făcut unele progrese importante, cum ar fi de exemplu Legea bugetelor locale, sau
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
27), dar nu și-a dezvăluit niciodată identitatea, iar realizările personale, așa cum le știm noi din studiile evocate mai sus, au fost trecute pe seama întregii echipe militare franceze. De asemenea, când a făcut referire la diferite contexte socio-politice, culturale ori mondene pe care le-a cunoscut în Principate, nu a găsit potrivit să stăruie asupra identității personajelor a căror istorie o relata. Prefera să folosească nume și istorii antice (Danaide, Hercule, Jupiter, Mercur, Midas, Paphos etc.)28 care să ilustreze întâmplarea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
MULTE GRUPURI, APROAPE DE BUCĂTĂRIE. ÎN ALT COLȚ ERAU ADUNAȚI OASPEȚII, DEGUSTÂNDU-ȘI BĂUTURILE. Îi recunoscu pe toți: un dramaturg, un interpret muzical vestit, un jucător de cărți și alți trei bărbați mai greu de categorisit Erau modelul perfect al omului monden, cu limbile ascuțite, darul povestirii și facultatea genială de a ține oricând și în orice împrejurare dizertații asupra celor mai complicate probleme, fără să se sinchisească câtuși de puțin de efectul soluțiilor lor. Pentru Marin, campania în Jorgia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
că am o asemenea fiică. ― Dar, insistă Marin prudent, cum a acceptat atunci ambasadorul Jorgiei ca dumneavoastră și soția lui... Celălalt rânji. ― Ei, David, știi foarte bine că era pe timpul războiului. El era pe front. Iar ea era mult mai mondenă decât a devenit mai târziu. Dar era copilul meu, iar ea a reușit să își convingă soțul că fetița a avut o naștere prematură. Marin nu avea nici o îndoială asupra identității părinților lui Delindy. Marele Judecător avea poate multe secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
inemehașu’ zglobiu, o ținem din cod În cod, ba penal, ba de ploaie, codu’ cu volanu’, ăla de maniere pierdute și regăsite, al lu’ davinci... De codu’ lu’ morse nu mai vorbește nimeni... Ehe, alea jacheta est, sic tranzitează gloria mondenă, că eram tare la latină-n școală! Hai să mai bem, fraților, și să vărsăm o lacrimă și pentru Geoană, tot ceseateul Îl regretă... O, tempera, o morses!!! Tii, numai zece luam la latină, urlă și-acu’ latinitatea-n mine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se vor dedica unei „intense vieți sociale”: „se vor bucura de ieșiri, de vacanțe cu «prietenii», de mese bogate și sărbători”, vor căuta „să fie luați în seamă în toate ocaziile care comportă prezența lor”. Aceasta înțelege Bergoglio prin „spiritualitatea mondenă ca păgânism în haine ecleziale”, ca punctul cel mai profund al corupției ecleziastice, care se arată prin intermediul a două comportamente principale: nu se îngrijește „datoria pastorației”, ci se cultivă „puterea”; se consideră religia ca pe un izvor de câștig. Capitolul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
face legătura, ci legătura face arta. Ca și barca iubirii, cea a sublimului s-a sfârâmat așadar lovindu-se de viața curentă. Casele de Cultură, bazilici ale noului cult, sunt azi abandonate, ca și parohiile, în jurul dotărilor socio-culturale de cartier. Mondenă și moleculară, frecventarea operelor a revenit la vechiul ei curs, ca un fluviu umflat de ploi la matca lui. Există mai multe muzee ca înainte, mai multe expoziții, reviste, comemorări și cataloage, colocvii și conferințe, mereu mai somptuoase, mai inteligente
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poate fi cel care face prezentările; c) O reverență, o înclinare însoțesc prezentarea, după care urmează strângerea de mână și numai apoi începe o conversație. Cei doi domni se cunosc acum și prezentarea le a dat dreptul să aibă relații mondene, ceea ce, după reguli stricte ale politeții nu era posibil înainte. 1. Situații speciale a) O tânără domnișoară este prezentată unui domn mai în vârstă și nu invers cu toate că regula spune: bărbatul este prezentat femeii. Dar în acest caz a trecut
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, filosoful și profesorul universitar Ion Petrovici, la vremea aceea ministrul Culturii, povestea într-un cerc de prieteni intimi cum, în tinerețe, participînd la Balul Operei din Viena (și azi unul din evenimentele mondene ale anului cultural vienez), a constatat că era singurul care purta jachetă în loc de frac, devenind din această cauză centrul atenției generale. ** Joben este un cuvînt românesc și derivă de la numele unui pălărier francez din București, Jobin. Churchill a purtat joben
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
facciata „fațadă“, grottesco, madrigale), comerciali (bilancio „bilanț“, risco „risc“), militari (caporale, casamatta „cazemată“, sentinella), muzicali (libretto, maestro, mandolino, violoncello). Franceza a dat termeni militari (calibre, carabine), maritimi (amarrer, rade „radă“), politici sau socio-economici (birocratie, patriotisme, touriste), culturali (débutant), din viața mondenă (coquet, restaurant), relativi la locuință (buffet, parquet), la alimentație (champagne). Engleza a dat termeni politici (budget, session), relativi la transport (ticket, tramway, tunnel), sportivi (football, golf, sport, sprint, tennis), nume de mâncăruri și băuturi (beefsteak, roastbeef, whisky), termeni din economie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
existai". "Moșia" pe care o exploatau trebuia apărată de eventualii rivali care ar fi dovedit merite în știință. În cazul lui Ralea, care era un om de cultură reputat, cu o operă vastă și diversificată, o inteligență de excepție, un monden șarmant, un amfitrion cum rar se găsea, un membru al unei loji francmasonice influente, puterile enumerate de noi se profilau foarte clar. Era bogat, foarte reputat în spațiul cultural, avea relații suspuse, era temut, și era curtat de mediile politice
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
sosurilor (sub numele de „ostropiiale“) 11 rețete. Bucătăria turcească nu cunoștea sosurile în înțelesul lor de preparat culinar gătit separat și adăugat unei alte mâncări. Ioan Kemény, invitat la nunta fetei lui Vasile Lupu cu nobilul lituanian Janusz Radziwill, eveniment monden petrecut pe data de 5 februarie 1645, consemnează: „Mâncărurile erau foarte bine gătite, după datina polonă, nu cea turcească [...], dar erau și multe plăcinte, care, acestea, nu sunt polone.“ În 1657, un ambasador suedez primit la curtea lui Constantin Șerban
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fi exploatate fără încetare de către teatrul occidental. Numai ele pot trezi interesul spectatorului. Să remarcăm că și Nathalie Sarraute care, în romanele sale, ca și în piesele sale radiofonice, face portretul unor personaje din burghezie legate mai des prin relații mondene decât prin relații de alianță, exploatează, când trece la teatrul propriu-zis, în cele trei piese ale sale, cele trei tipuri de relații de alianță definite de Aristotel, relația parentală în C'est beau (Este frumos), relația amoroasă în Elle est
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se bazează pe autoritatea maeștrilor vechi, nici pe a celor noi." Datată din 29 noiembrie 1630, Scrisoarea se prezintă ca un răspuns către Antoine Godeau, care are pretenții de cunoscător al literaturii. Doritor să compună o piesă de teatru, acest monden, care va deveni episcop de Grasse, i-a scris lui Chapelain pentru a-i cere să justifice regula unității de timp, pe care el o contesta, și a cărei inutilitate o sublinia printr-o suită de nouă argumente pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sinucidere din strada Fidelității, dezvoltând motivul din Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, satirizează maniera tendențioasă de redare a știrilor lipsite de importanță, exagerate și transformate în mobiluri pentru scandal. Nu în ultimul rând, este satirizată presa mondenă care devine obiect al disputelor în așa numita înaltă societate (High-life). Așadar, în afara țintelor predilecte din comedii, și anume politica și familia, descoperim și în proza scurtă un evantai destul de cuprinzător al satirei caragialiene. Trebuie totuși să precizăm că elementele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu, achiziționarea cățeilor de buzunar, căutarea stării de spleen etc. În același mod se poate constata reconversia satirică a formulei "absurdului" presupuse de parabola utopiei din piesa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mahala... și el n-are lemne... și n-are șfanț..." 51. Pe aceleași coordonate se plasează și drama Logodnicului din romanul omonim al Hortensiei Papadat-Bengescu. Tânărul Costel este aici provincialul stabilit în București, permanent preocupat de integrarea în grupul celor mondeni, în special prin vestimentația modernă pentru care își cheltuiește toate resursele financiare trimise de părinți. Naiv și ușor manevrabil de o cocotă experimentată, ca și Mișu din menționata bucată caragialiană, Costel este pregătit, după moartea bunei Ana, să înfrunte lumea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
partidele de plăcere", prezent cu alte semnificații în literatura postcaragialiană. De pildă, în piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, vilegiatura încetează să mai reprezinte o goană haotică după relaxare mimetică, o simplă schimbare de decor pentru aceleași deprinderi mondene. Stratagema lui Valeriu Cristea, de completă izolare spațio-temporală și renunțare la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui joc de-a fericirea, prin reconstituirea unui cadru paradisiac, efemer, dar preferabil viețuirii anchilozate în rutină. Față de armonia acestui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene au subliniat că gesturile, replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o terasă deasupra curții din spatele hotelului, era aproape plin. Un chelner o conduse pe Darcey la o masă mică aproape de terasă și îi aduse un meniu. Comandă spaghetti carbonara și o jumătate de sticlă de Frascati, iar apoi deschise revista mondenă italiană pe care o cumpărase mai devreme. Citea și mânca în același timp, savurând combinația perfectă de spaghete și de sos și efectul răcoritor al vinului rece. Nu se gândea la asta, dar știa, în adâncul sufletului, că era mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea a trecut pe acolo. A scris chiar și un articol pe tema asta În Die Frau. Și o atrăgea medicina neconvențională. Dar n-am găsit nimic despre el, din păcate. — Mersi de bârfă, Eddie. Data viitoare, o să citesc pagina mondenă și-o să te scutesc de deranj. Nu face o sută de mărci, hm? — Nici măcar cincizeci. Găsește-mi-o pe tipa asta reporter și-o să văd ce pot să fac. După aia am Închis biroul și m-am dus iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]